Poezii despre autostrăzi, pagina 2
Trei zile
de caniculă se abate pe capul
omului toropit de lapte și miere
oferite de conducere cu nesaț
care visează fântâni unde curge
bere rece cu spuma albă
ca zăpada din povestea ce revine
în minte prin aburii slabi
trei zile de înghițit în sec și crezi
că autostrada se îngustează
arzând de dimineață până seara
în adierea bicisnică a vântului
plimbă scaieții amestecați cu paie
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trepidant
Aleargă ziua după noapte
Se-mpiedică in ceața gri,
Autostrăzile sunt pline,
Asfalturile cenușii.
Tramvaiele in lungi coloane
Alunecă sub fire, bolți,
Metrou scăldat e in neoane
Miriapod cu multe roți.
Si trepidant pulsează viața
Pe paliere diferite
Acoperă cu zâmbet fața
Chiar florilor ce-s ofilite.
Departe satu-și duce tihna
Cu veșnicia lui in stup,
O nouă zi, altă lumină
Din cer si din pământ erup.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alerg
alerg străzile lumii încordată
te caut în firul de smoală de pe autostradă
ce a-și vrea să fie albă fără negreală
dintr-un sufletul curat fără greșeală
pe care l-am dat arvună într-o zi goală
la un stop făcâd semn disperată
sper să te mai întâlnesc odată
tălpile-mi ard și încerc să te găsesc îndată
mă împidec însă de copaci de asfalt betonat
și sunt speriată că viața mea sa terminat
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a supărat pe mulțime
A ieșit președintele din tipar.
Nu mai vrea să fie popular.
Acuma nu-i mai convine
Să facă băi de mulțime.
Se mulțumește cu: - Băi Emile,
Ce mă fac eu fără tine?
Cine-mi mai duce-n mulțime,
Decizia ce-mi aparține?
Nu mai vreau să aud iară
Cum mă strigă ei afară.
Nu mai vreau s-aud mulțimea
Huiduind și fluierând.
Haide, pleacă tu în China,
Că eu sunt puțin bolând.
Vezi ce faci cu autostrada!
Eu rămân să ascut spada,
Poate mai tăiem ceva,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (12 august 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoironia-i calea dreaptă
E plină țara de poeți în vogă,
De prozatori și pictori geniali
De politicieni "corecți" și "bestiali"
E plină și de filozofi cu morgă...
E plină țara de autostrăzi,
Nu mai avem pe unde pune grâne
E plină și de "băiețași" cu "zâne"
Stă bunăstarea straturi prin ogrăzi...
E plină țara de oameni "cu stare"
Ce investesc spre-a noastră dezvoltare
E tot suflat cu aur, munte, mare...
E mult... insuportabil... și mă doare!
poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 26 septembrie 2021 (26 septembrie 2021), traducere de Conceatu Petrică
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Modalități de a muri
Noi n-avem nimic împotriva morții,
Suntem doar împotriva
Unei morți agonizante,
Cum ar fi cea a câinilor loviți
De camioanele care se îndreaptă către Malawi
De-a lungul autostrăzii Harare - Nyamapanda
Sau moartea patetică
A unui pește scos din apă.
Noi n-avem nimic împotriva morții,
Doar că nu vrem să murim
De-o moarte macabră ca cele din abatoare
Sau de-o moarte dezonorantă,
Cum ar fi moartea prematură, subită
A masculului devorat
De partenera călugăriță
În mijlocul dansului sexual.
Dacă tot trebuie să murim,
Să nu murim de-o moarte rușinoasă,
[...] Citește tot
poezie de Dellas Chitekwe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai semnalizat stânga într-un fel definitiv
e atât asfalt negru și umed între noi
încât un guvern priceput
ar găsi resurse pentru o autostradă
mult mai departe de cea a soarelui
nici spre munte nici spre cer
oricum inima mea a rămas undeva în iarbă
așteptând ninsorile așteptând viscolul
într-o atitudine resemnată
ca atunci când am înțeles că moartea este democrată
mă așez turcește și-mi îngân lacrima
na să-ți fie de dochi afurisit-o
apoi privesc ploaia ca pe o izbăvire
ca pe un înec atlantidic
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
ruginit prea în silă se târa
pe autostrada sufocată
de deșertul cu nisip alb
autobuzul era lățit ca o ploșniță
de cât de plin era de plozii
care viermuiau pe culoar
luase culoarea unei râme
hodorogea în legea lui sub soare
în stații urcau călătorii înjurând
fierți sau murați în transpirație
pe șofer îl bâzâia un fel de plictiseală
de aceea se ridică din scaunul strâmb
și plesnea o muscă mare și neagră
care mormăia mai urât decât autobuzul
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin tunelul timpului
Prin tunelul timpului am călătorit.
M-am luat la trântă cu tot ce-am întâlnit.
Cu zilele, cu anii,
cu averile, cu banii.
Pe autostrada timpului
mă credeam zeul Olimpului.
În tunelul timpului am descoperit
că viața noastră este, un bob de nisip.
O scurtă poveste care ne răsfață,
pe care omenirea a numit-o viață.
În zadar am crezut că tunelul îl pot străbate.
Mi-am domolit avântul și-am făcut un pas în spate.
Nu a fost să fie ce am încercat.
A fost o utopie și am renunțat.
poezie de Dumitru Delcă (15 iunie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un nebun făgăduiește și prostul trage nădejde
De trei decenii se perindă-n țară
Partide pitorești, conducători
Vremelnici, dar atoateștiutori,
Ce s-au spetit cu-a trebilor povară!
Angajamente strașnice-și luară:
Autostrăzi, spitale, pod de flori,
Ce școli, ce lefuri pentru truditori...
Un viitor de vis prefigurară!
Românii i-au votat, cai verzi visând,
Dar azi sunt mai mizeri decât oricând!
Acuma, deslușind la toate rostul,
Vă rog ghiciți, iubiți concetățeni,
La suflet inocenți, necum vicleni -
Nebunul cine-i, cine este prostul!
sonet de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre autostrăzi, adresa este: