Poezii despre batjocură, pagina 2
22
Cu pieptul de bronz cu inima de piatră
cu gura de cristal
pășesc batjocoriți sub pământ cu pământ
cu viață răsuflând început de final
Cine-au fost? Cine sunt?
Ce umbre de strigăt au fost puse-n cuvânt
când liberi mai plâng pronunțând râsul lor
ca și cum nici n-au fost
nici nu sunt
și nici să mai fie
din mormânt... nu mai vor!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teodor Meleșcanu (traseist politic), ministru de Externe în Guvernul PSD-ALDE condus de agramata Vasilica Dăncilă, și-a bătut iar joc de românii din diaspora, împiedicându-i pe mulți să voteze (pamflet)
Fosila asta comunistă,
Bătrâna slugă ceaușistă,
Iar și-a bătut joc de români,
Votanți și tineri și bătrâni:
Ne-a-mpiedicat iar să votăm;
Români, să-l "demisionăm!"
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (26 mai 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sonetul 72
Când o să întrebe lumea, cum socot,
Ce merite-am avut să mă iubești
Chiar de-am murit - ai grijă să negi tot,
Cu mine n-ai de ce să te fălești.
Și n-are rost să minți așa frumos
Și-n mod nepotrivit să mă slăvești
Când eu sunt mort și zac acolo jos
Și adevărul tu îl terfelești.
Dar ca să nu ajungi să minți sfruntat,
Din dragostea ta mare, fă cum poți
Și al meu nume lasă-l îngropat,
Ca să nu fim batjocoriți de toți,
Căci mi-e rușine viața să-ți complic,
Iar tu te faci de râs pentru nimic.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
... Dacă nu-ți cer prea mult
Dacă-ți dau prea puțin
Tu să sorbi netemut
Cupa mea cu venin
Tu să rabzi în tăcere
Și-n bătaie de joc
Mereu alte himere
Lângă stinsul meu foc
Cum te soarbe venin...
Tu mă lasă s-ascult
Dacă-ți dau prea puțin
Dacă nu-ți cer prea mult...
poezie de Iurie Osoianu (16 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima tăcere
când inima v-a tăcea
iar aerul... nici cel al primăverii
nici cel al iernii, nu-l vei mai avea
atunci în ultima clipă de viață vei exclama;
Doamne ce mi-am bătut joc de viața mea!
poezie de Viorel Muha (februarie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
îndepărtarea
n-am dispărut, doar
n-am mai apărut...
dar
mă voi arăta iar atunci când dispar câte-o eră
și eu
și ultimii oameni (?!)
în depărtare
și în
batjocura bisericii blogosferă
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare de drum
Pe-o margine de drum, departe,
Ca un pribeag pierdut în lume,
Creștea o floare solitară,
Ce poartă cel mai dulce nume.
Înstrăinată-ntr-o mulțime
De ierburi și de grâne-nalte,
Părea batjocorită, moartă,
Uitată, printre celelalte.
Sub vântul ce trecea zburdalnic
Ea s-apleca tot spre pământ,
Precum o floare gânditoare
Ce plânge lângă un mormânt.
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plângerea țării
Frunză verde de negară,
Vai! sărmană biata țară,
Cum te-ajunge focul iară!
Rușii vin, te calicesc,
Nemții te batjocoresc
Și ciocoii te hulesc!
Nu mi-e ciudă de străini,
Cât de pământeni haini,
Că tu dragă le-ai fost mumă
Și ei singuri te sugrumă!
Nu mi-e ciudă de muscali,
Nici de nemții bocăncari1
Cât mi-e ciudă de ciocoi
Că te lasă la nevoi
De țipă sufletu-n noi.
(...)
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neputință
A nins în cercuri de lumină
Mai spulberă și azi zăpada,
Pe flori uscate din grădină
S-a strâns umilitor, grămada.
Pustiului nu îi ajunge
Atâta cât a căpătat
O inimă în plus îl plânge
Din răsărit la scăpătat.
E ger și oamenii trudesc
Luptând cu sărăcia și amarul,
Același chin ce-l moștenesc
Un glonț le pare adevărul.
De-atâta timp batjocoriți
În țara lor, ce practic, nu există,
Decât în hărți, și umiliți,
Măcelului neputincioși asistă.
poezie de Ion Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inscripție pe o bancnotă
Ah, fire-ai tu, fițuică ruptă,
Că veșnic duc cu tine luptă!
Îmi fugi din palmă și ursuză
Îmi smulgi paharul de la buză,
Îmi furi iubirea, mă despoi,
Copiii-mi ții flămânzi și goi.
Îi lași pe gâzi să-și bată joc
De mine, om fără noroc.
O, cum în pumni i-aș mai lua,
De n-ar fi fost puterea ta,
Pribeag de nu mă alungai,
Să nu-mi mai văd străbunul plai.
poezie clasică de Robert Burns, traducere de Igor Crețu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre batjocură? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre batjocură, adresa este: