Poezii despre cămile, pagina 2
Tăceri de buzunar
Au luat-o razna salcâmii
se catapultează-n cer
asta cică-i poanta lumii
omul cocoașă de dromader
Își catapultează-n cer
pustiul ce l-a născut
Doamne dacă are fler
își face stele din lut
Vidul care l-a născut
o fi asta poanta lumii
îl salvează prin sărut
au luat-o razna salcâmii
Au catapultat în cer
astăzi ultimul mister
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (8 iunie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bébé La La
De cât o roadere de prezent, o deteriorare,
n-ar fi mai bine tânăr, ca amintirile... nu, oare?...
și a se prosti, așa, într-o derâdere infantilă,
nu ține oare spirit de-adăpat, ca la deșert cămilă...
"comme une jeunnesse
qui perde soi même sa propre adresse"
ține măcar la atâta, la ceva,
la o imagine măcar... "Un bébé... la la"?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frâiele scăpate
au dus pe câmpie lebăda
care tremura sub spicul copt
de atâta supărare căuta apa
și ținutul neted din fața sa
ardea ca o sahară ziua
fără încetare au dispărut buzele
uscate erau hamurile cu toate
capetele de cai și cămile uitate
într-o oază ce dur sugrumă
o sete dintr-o poveste spusă
de șeherezada care mângâie
lebăda adusă în pustietate
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avalanșa
În mohorâte stânci izbind
Nahlapii spumegă mugind,
Și vulturi horă-n cer întind,
Și gem păduri,
Și piscuri albe se desprind
Din nouri suri.
Cândva se prăbuși din deal
O avalanșă pe prăval;
În chei legară mal de mal
Nămeții grei;
Și Terekul ca iute val
Se-opri în chei.
Deodată slab și cumințit,
O, Terek, tu ai amuțit!
Dar apele au sfredelit
Troianul gros,
Și tu din matcă ai năvălit
Spumând ciudos.
[...] Citește tot
poezie celebră de Pușkin (1829)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Serenadă dublă
El și ea își leagănă gondola;
Valurile le dansează farandola.
Un clăcaș lovește-n Bărăgan cu sapa,
Și e trist parcă își sapă groapa.
Pustele au pus sub ei cămile,
Câmpul și orașul - campanule, campanile.
El sapă gândind. Cruntul război
Din molari i-a defalcat vreo doi.
Lido moare-ntr-un amurg serafic,
Litografic, crisografic, litocrisografic.
poezie de George Magheru
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul deșertului
Sub soare pal ucigător,
Plită-ncinsă e nisipul,
Pe cer nici urmă de nor
Când astrul a atins zenitul...
O caravană trece fără spor,
Cămile, anevoios "vehicul..."
Sub soare pal ucigător,
Plită-ncinsă e nisipul...
Și nu-i nimic încântător,
Că fierbe pe nisip ibricul,
Încântare-i umbra unui nor,
Ce le răcorește chipul...
Sub soare pal ucigător.
rondel de Ioan Friciu (15 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul (IV)
Se schimbă iară visul: e-acum bărbat, flăcăul.
Aflându-și adăpostul într-un ținut pustiu,
Dogorâtor, sălbatic, el sufletul și-l scaldă
În razele de soare, de oameni tuciurii
Înconjurat, și stranii schimbat și el la chip,
Rătăcitor pe mare și pe uscat, acum
Era o-ngrămădire deasupra mea, în toate
Trăind de o potrivă. Sub cel din urmă chip.
În arșița amiezii zăcea, culcat sub stâlpii
Surpați, umbrit de zidu-n ruină, martor mut
Al celor ce-l durară; pășteau pe mal cămile,
Pășteau și armăsarii, prinși în pripon, pe mal.
Un om veghea în preajmă, -mbrăcat într-o manta
Ce flutura în juru-i, în timp ce-ntregul trib
Dormea culcat în iarbă, subt baldachinu-albastru
Al cerului, atâta de străveziu și pur,
Că numai Domnul, singur, se răsfrângea într-însul.
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dunărind
Cât să mare, cât s-ocean,
Când cămilă și când lac?!
Când mărgică de mărgean,
Cum să dună și să tac?!
Va să zică mă ostrov
Și mă barză Dunăre,
De mă fum vapoare mov,
Cocostârc de tulbure!
Am să vâslă și catarg,
O, tu barjă, ancora!
Pân mă flutur și mă larg,
O să scoică martora!
Au să ne carași ghiudem
Și-o sa piatră piatra-n zid,
Dar cetate nu cădem...
Ai să pește, Baiazid!
poezie de Adrian Vizireanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cămile și cai
sunt un om vesel
și tăcut
prin geamul trenului
văd cămile șchiopătând
în sinea mea
se cunună nopțile
caii mei cu fruntea lată
ies din gloată
unde mă duci,
macaz nenorocit?
înainte de primul mai
îți băteam câte-un cui
în tandem cu roua
acum
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Discriminare
Sunt limaxul sărac, aurolacul,
Din țara verde-a melcilor bogați,
Mă număr printre cei discriminați,
N-am casă și îmi duc in stradă veacul.
Sunt broasca cea urâtă și râioasă,
Chiar berzele și șerpii mă evită,
Preferă să vâneze si să-nghită,
Brotacii verzi, cu carnea lor gustoasă.
Sunt doar un singuratic dromader,
Trăind printre cămile cocoșate,
Lipsindu-mi ecrescența de pe spate,
Prin dunele uscate sunt stingher.
Sunt oaia neagră, veșnic acuzată,
Deși am suflet pur și fără viciu,
Mereu sunt vinovata de serviciu,
Chiar dacă-s blândă și civilizată.
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cămile, adresa este: