Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

cercetași

Poezii despre cercetași, pagina 2

Geriatric

E ascuns subtil călăul și zilnic mutilează,
Ca parașuta-n salt, ce cade nedeschisă,
Cu corzile încâlcite. E dușman ce veghează,
O avalanșa albă; măturând tot, neprezisă.

Firul nu mai mlădie și-i tot mai rar, caduc,
Se șifonează pielea și mușchii pierd din moale
În zgârci fileu și-n gheme, din efilați, se duc...
Din piept se lasă sfârcuri, se mai lărgind din poale.

Abrazivi, albi tulei, îs în palma cercetașă
Și gestu-i pocnituri de oase aparente
Din ce în ce, să spună că finiș e în fașă
Și tot e doar carcasă, de țevi... preponderente.

Văd ochii totul, crud și nu găsesc remediu,
Nu mai e nici stăpân, își face de cap haos,
Pe sinele iubit, ce se topește-n mediu,
Se răzbunând să ia, ce-a dat... așteptă naos.

[...] Citește tot

poezie de (8 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ochii noștri nu au toamnă...

Câteodată, ochii noștri, când e toamnă, se privesc,
Pe vreun gând ce vine simplu, de demult, din primăvară,
Și se-întorc la clipa lumii, când lumina se măsoară
Prin culorile ce-n viață viața-n muguri o clipesc.

Ochii noștri sunt în spațiu porți de cer și anotimp,
Se deschid ca o corolă, ca un radar, ca o zare,
Au nevoie de lumină, de privire și de soare,
De un timp golit în spațiu, de un spațiu fără timp.

Ei sunt, poate, cu uimire, cercetași într-un război,
Pentru care Universul n-are margini nici zăbrele,
Ci doar sensuri nesfârșite, rațiuni și vorbe grele
Despre-un haos fără drumuri, dar prin care trecem noi.

Ne uimim de ce se-întâmplă, de-întuneric și de flori,
Trecem totul prin idee și-i găsim justificare,
Orice clipă de sosire are-o clipă de plecare,
Albul iernilor bogate-i o sinteză de culori.

[...] Citește tot

poezie de (7 august 2015, București)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
T.S. Eliot

Coriolan

I. Marșul triumfal

Piatră, bronz, piatră, oțel, piatră, frunze de stejar, copite de cai.
Pe pavaj.
Și steagurile și goarnele și atâția vulturi.
Câți? Numărați-i. Și ce buluc de lume.
Abia ne-am cunoscut unii pe alții în acea zi, abia am
recunoscut City-ul.
Acesta este drumul spre templu și e atâta mulțime de drum.
Atât de mulți așteptau, câți așteptau? Ce importanță mai avea
într-o asemenea zi?
Vin? Nu, încă nu. Poți să zărești niște vulturi și
să auzi trompetele.
Iată-i că vin. Vine și el?
Viața trează a Ego-ului nostru firesc e pătrunzătoare.
Putem să așteptăm cu mesele și cu cârnații noștri.
Ce va fi mai întâi? Poți spune? Spune-ne. Iată
5.800.000 puști și carabine,
102.000 mitraliere.
28.000 mortiere de tranșee,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

<< < Pagina 2 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cercetași, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook