Poezii despre contradicții, pagina 2
Profesoara
Cu toții am avut o profesoară
(La care am visat în mii de nopți)
Cu mersul legănat, așa-ntr-o doară
Cu trup de zână bună, sânii copți...
Pășea pe coridor, ca o felină
Cu coapsele frumoase de statuie
Un Sculptor aș fi vrut să fiu, s-o chem, să vină
S-o răstignesc într-un muzeu... să-mi fie...
Avea un chip frumos și feciorelnic
În contradicție cu sânii mari
Cu sfârcurile libere vremelnic
Ce înțepau vreo bluză, leneș, tari...
Priveam cu un nesaț la gura-i mică
Cum mângâia cuvintele predate
Nu-nțelegeam o iotă, n-aveam frică
De corigențe... eram dați pe spate...
[...] Citește tot
poezie de Petrică Conceatu (17 mai 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața stă mereu
sub semnul iernii dar noi
nu suntem bucuroși
ne pregătim de somn
de hibernare și de moarte
nu ne pasă că mergem
prin întuneric prin noaptea
udă de uitare topiți de băutură
suntem verlaine la puterea n
ajungem pe aleea adevărului
nu intrăm în paradis
dar plonjăm în iarna contradicțiilor noastre
ne dăm pe gheață rănindu-ne
inima învelită în staniol
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletele oamenilor bătrâni
În trupurile lor uzate, zdrențuite,
stau sufletele oamenilor bătrâni.
Sunt atât de nefericiți sărmanii,
atât de apatici datorită vieții jalnice pe care-o duc.
Cum tremură de teamă că-și vor pierde-această viață...
și cât de mult o iubesc, acele suflete descumpănite și contradictorii,
stând jumătate tragici, jumătate comici
înăuntrul pielii lor ridate și jerpelite.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cumpăr viață
Cumpăr viață, tu nu știi?
Uite, emoțiile nu mai au sens,
Privirile sunt pe ecran,
Sinceritatea e un coșmar
Al celor fără minte.
Mintea înoată în restricții,
Cuvintele sunt doar decor,
Pomii sunt singuri,
Contradicții,
Dacă iubești,
Poți să ignori?
Pe hartă mergi fără să vrei,
Destinul tău e stabilit.
Refuz pachete,
Totuși știi,
Că viața-i goală
Dacă nu te-ai rătăcit!
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contradicții
Tristețe adâncă, iubire de tine,
Durere sublimă, fericire deplină...
Durere, iubire, tristete și dor,
Sufletul meu e mereu călător
Între mine și tine,
Și tu știi prea bine,
Fericirea-i aproape
Și totuși departe,
Dragostea mea,
Un ocean ne desparte
Și-mi vine a pleca...
Dorul de tine nu mai poate-aștepta,
Visul meu drag, visul meu tainic,
De-atâția ani în sufletul meu zăbavnic...
poezie de Elena Vlădescu (28 iunie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contraste
Sunt bucurii care-ntristează,
Sunt întristări ce fericesc,
Sunt zile fără de lumină
Și nopți adânci ce strălucesc.
Sunt adevăruri ce doboară
Și sunt minciuni care ridică,
Sunt împărați, atotputernici
Ce însă tremură de frică.
Sunt vieți ce-au strălucit în viață,
Dar când s-au stins parcă n-au fost,
Palate care nu pot ține
Cât o cocioabă adăpost.
Sunt oameni albi pe dinafară,
Dar negri în adâncul lor
Și negri în afară, negri,
Da-n ei de-un alb strălucitor.
[...] Citește tot
poezie celebră de Virgil Carianopol din Elegii și elegii (1974)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mitologii subiective
Piramidele sunt goale, repetă unii cu încăpățânare și tristețe, în vreme ce Don Quijote, fericit și eroic, pornește, scoțând un strigăt de tiumf, spre altă moară de vânt. Îndoielile, ca și iluziile, se întâlnesc în vârful piramidei.
.......
N-am fost capabil niciodată să discut despre moarte perfect liniștit și fără contradicții. Și, probabil, ar trebui să mă mulțumesc că în deșert piramida nu înseamnă mai mult, dar nici mai puțin, decât înseamnă catargul de care se leaga Ulise; pentru a nu ne ucide sirenele dansând pe nisip...
Trebuie să mă reîntorc la Œdipe și la sfinxul grec. Vârful piramidei e un zeu provizoriu. El mă lasă singur cu tentativele mele de a deprinde arta dificilă a măsurii, cea care îmi lipsește de câte ori mă încurc în propriile mele declarații despre fericire.
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evoluții
Din materie pierit-am, să-ncolțesc în firul ierbii,
și-am pierit din firul ierbii, să răsar în erbivoră,
și-am pierit din erbivoră, să mă schimb în om anume.
Pot să spun că după moarte mă voi spulbera-n nimica?
Voi zbura și eu odată mai presus de lumea asta
și mă voi schimba în ceea ce mi-i teamă să-mi închipui.
*
Mai întâi și-ntâi descinse în materie, și apoi
din materie căzut-a într-o plantă. Ani de zile
în materie trăit-a și nu și-a adus aminte
nici de-o luptă cu uscatul. Când căzu din plantă-n vită,
nu și-a mai adus aminte de cum a trăit în plantă.
Iar aceste contradicții, pe care le știi prea bine,
l-au atras, ca dintr-o vită către om să năzuiască.
Apoi omul pribegit-a din meleaguri în meleaguri,
până-a căpătat în capu-i minte și înțelepciune,
dar din mințile-i trecute nu și-a mai adus aminte,
și din mințile-i de astăzi încă va sui pe trepte.
poezie celebră de Rumi, traducere de George Dan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ochii tăi se-ascunde astăzi luna
Dar lasă-te cuprinsă de plăcere,
Reneagă indolențe sau mizerii,
Suntem doar noi acum, sub pleoapa serii,
Când lumea e redusă la tăcere.
Oferă-mi dreptul de-a trăi extatic,
Dezmiardă contradicția din mine
Și spune-mi că-i perfect și-i foarte bine
În tot acest scenariu dilematic.
A mai căzut o stea. Și o dorință
S-a prins în păru-ți răvășit de doruri,
Un clovn șomer aleargă prin decoruri
Lovind malign în propria-i ființă.
Rămas-au încă replici nerostite,
Mai mulți actori au emigrat spre moarte,
Noi ne ascundem iarăși într-o carte
Și toate-s vechi și toate prevestite.
[...] Citește tot
poezie de Cristian Lisandru din Pelerini pe linia destinului (9 mai 2013)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cumpătarea (Sonet Tarot)
În orice faci, e bună cumpătarea
Nu căuta excesele deșarte
Fii înțelept, nu rătăci cărarea,
Pe drumul drept ajungi cel mai departe.
Și echilibrul ți-l vei pierde iute
Când prea mult într-o parte se adună,
Dar tu să dai dovadă de virtute,
Calea de mijloc este cea mai bună.
De contradicții fugi ca de năpastă
Ca inima să-ți fie liniștită
Pentru că orice ceartă e nefastă,
De-aceea înțeleptul o evită.
Fii cumpătat, iubește armonia,
Căci lăcomia strică omenia.
sonet de Octavian Cocoș (24 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre contradicții, adresa este: