Poezii despre corp, pagina 2
Adevăr
Te mint că ești frumoasă
Ai corpul mlădios
Ai ochii de măslină
Și păr de abanos.
Te mint că ești ca mierea
Te mint că te-am iubit
Te mint că ești speranța
Te mint că te-am mințit.
poezie de Alina Joca
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și ce?
Cu vise de mereu nuvele,
În zvon de noapte orășenesc...
Și ce dacă corpuri cerești se-nvârtesc
Și dacă lucinde stele!...
Și ce dacă veacuri grele pândesc
Clipe din viață mai ușurele!...
Și dacă corpuri cerești se-nvârtesc,
Ori stau departe lucinde stele.
poezie celebră de George Bacovia din Poezii - Editura Tineretului, 1966
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marină
Înfășurat într-un val
strângând în brațe un pește
simt malul cu iarbă natal,
cum mă izbește.
Înfășurat într-un corp,
strângând în sine un cuget,
mi-e strigătul orb
lovit de un muget
Înfășuat într-un semn
cu gura pe-o cifră,
te-aud cum mă chemi
dulce hidră.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Măreția frigului (1972)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
(fără titlu)
Am luat acele săruturi în mâna mea
întinsă,
le-am aruncat în aer
pentru a le savura acolo unde se vor așeza
o constelație prin corpul meu
poezie de Miriam Calleja (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul VI
Vedem cum moare-un lucru-nsuflețit,
Când sufletul de corp i se desparte;
Sunt corpul, tu ești cea mai bună parte:
Unde te-ai dus, o! suflet mult iubit?
Nu mă lăsa sleită și departe,
Ca să m-ajuți când totul s-a sfârșit,
Să nu-ți lași corpu-acestui joc greșit:
Redă-i tu partea lui cea fără moarte.
Dar fă, iubitule, ca întâlnirea
Să nu primejduiască fericirea
Și nu asprimea să-i deschidă drum,
Nici patima, ci grația sfioasă
Spre mine-ntoarcă fața ta frumoasă,
Cândva-ncruntată, zâmbitoare-acum.
sonet de Louise Labe, traducere de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zeita a inimii mele
Cand sunt in preajma ta
Tresalta inima.
Prin corp simt furnicaturi marunte
Dorinte ce ma-nping mereu
Ravnesc intens la trupul tau
poezie de Gabriel Moldoveanu
Adăugat de gaby
Comentează! | Votează! | Copiază!
Monada
pornit dintr-o monadă de lut interior
trec veșnica rocadă de corp mereu în zbor
și mă transform din fluxuri de pură energie
scăldat mereu în luxuri și amplă sărăcie
în omulean ce ține pe firavul sau umăr
și vreme care vine și spațiu fără număr...
poezie de Iurie Osoianu (10 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra matinală
Umbrele-fantasme ale mâinilor albe
îmi trezesc umerii încă adormiți
și albul se strânge
în pungi de somn;
Om
de cearceaf
de sub care dimineața își întinde leneșă
corpul neterminat;
Somn
ce mă naște diminețile în care Tu
îți întinzi nepăsătoare amintirea.
poezie de Andrada Ianosi
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă am înțelege că suntem nisip
Dacă am înțelege că suntem nisip
am fereca ferestrele și ușile
să-mpiedicăm vântul să ne descompună.
Și-atunci ne-am plimba pe plajă
în zilele cu soare
pentru a acoperi golurile pe care le avem în corp;
ne-am contopi bucuroși cu orice recipient
pentru a-i putea fura forma și mirosul.
poezie de Menotti Lerro din Poeme alese, Genesi, Torino, (2013), traducere de Simona Sămulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pățanie
Te-am privit din spate;
Nicio poezie,
Recunosc, nu poate
Corpul să-ți descrie.
De erai mai goală,
Cred că o pățeam:
Mă băgai în boală
De nu mai ieșeam!
poezie de Marius Robu (23 mai 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre corp? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre corp, adresa este: