Poezii despre crivăț, pagina 2
Legiuni
Te întreb, Înșelătorule, unde sînt legiunile mele
și unde cele o mie de suliți, de turle?
De pe culme spuneai că se vede alba copilărie,
și acum nu aud nici tobe, nici surle.
Ascultă atent! Auzi un fluierat?
E un rest din trenul care a luat totul acum o mie de ani.
Și-un uruit prelung nu-ți sapă urechea?
E viața unui băiat care se plimba pe sub castani.
Din legiunile tale n-a rămas decît un crivăț
care bate neîncetat,
și lancea de lemn care aparține soldatului
ce n-a existat.
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hiems
E iarnă, urlă crivăț; în vatră-i foc sărac; și ninge, ninge, ninge; ca-ntr-un sfârșit de veac,
natura-și dă solemnă agonicul răsuflet,
și-atâta somn și moarte și-atâta alb e-n suflet,
de parcă ninge-ntr-însul necontenit de-un veac.
De frig te-nghemi, și-o raclă îți pare-odaia toată;
de prin hogeaguri fumul se-ncercuiește roată
și ciori ca de funingeni așteapt-un hoit trântit;
și gândurile pleacă în stol funinginit,
ca ciorile ce, negre, dau peste-ntinderi roată.
poezie clasică de Benjamin Fondane
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hiems
E iarnă, urlă crivăț; în vatră-i foc sărac;
și ninge, ninge, ninge; ca-ntr-un sfârșit de veac,
natura-și dă solemnă agonicul răsuflet,
și-atâta somn și moarte și-atâta alb e-n suflet,
de parcă ninge-ntr-însul necontenit de-un veac.
De frig te-nghemi, și-o raclă îți pare-odaia toată;
de prin hogeaguri fumul se-ncercuiește roată
și ciori ca de funingeni așteapt-un hoit trântit;
și gândurile pleacă în stol funinginit,
ca ciorile ce, negre, dau peste-ntinderi roată.
poezie clasică de Benjamin Fondane
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emoții în crivăț și ger
s-a întors iarna cu viscol și ger
ninsoarea ce cade produce fuioare
abia se mai vede lumina din cer
tristă, întunecată e întreaga zare.
se strâng nămeți imenși pe autostrăzi
doar crivățul mai trece printre blocaje
ciorile flămânde croncăne în ogrăzi
în câmpii zăpezi grele acoperă miraje.
știu că doar copii se bucură de iarnă
voia bună răsună pe dealuri pe pârtii
emoții de ninsoare o să se aștearnă
să îmbrace munții trecând de răspântii.
iarna-i pe sfârșite nu-i nicicum eternă
ghiocei de argint vor răsări pe mantii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cod de portocală
Iubito!... vine frigu,-nchide ușa
Și încălzește ceaiul de ghimbir
Iarna aruncă... florilor... mănușa
Însă păstrează șalul de cașmir.
Ninsori nebune, crivăț, vijelie,
Focu-și topește ultimul strigoi,
Scriind, apoi, pe-o coală azurie,
Cum se topesc zăpezile... în noi.
Iubito!... avem cod de portocală
Nu are rost... din casă să ieșim,
Mai bine să cădem... la învoială,
Nopțile astea... hai să ne iubim!
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu te opri
Cer și gând gri
Pastișă de zi,
Nu te opri
Fragile "a fi"
Frig ca la pol
Rachiu monopol
Din crâșmă prelins,
Puhav ochi plâns
Văzduh de taifun
Crivăț nebun
Gonit de departe
Garduri surpate
Durere te curmă!
Nu las nici-o urmă
Pe albă ninsoare...
Cum? Astfel se moare?
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea ne-a dat o viață nouă
Petalelor de roze de azur
Doine și balade fost-au mirii,
Regina inimii - sufletul pur
Și dragostea dintâi a firii.
Rodul iubirilor de soare,
Printre furtuni și crivăț dintre noi,
S-a recules o soartă, care...
Se curățase de noroi.
Viață supusă intangibil
A suscitat la bănuială...
Destinul nostru reversibil
S-a reclădit în strai de gală.
Și mic și mare vin să vadă
Minunea sufletelor două
Ucisă de-a credinței spadă,
Moartea ne-a dat o viață nouă.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Ce se întâmplă cu văicărelile astea?
Nu mă crede dacă-ți spun
omul din clipa mea
ca nisipul din lacrima ta
curgerile și scurgerile
suntem doar nori de furtună
imagini în portofelul cu poze
de identitate amestecate
lumi de lumini îmbărligate
de întunecimi expropriate
susurând crivăț de bârfă
din mine în seninătatea ta
unde se poate auzi că iese
poetul ca un cuc din pendulă
la oră fixă dând gong
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea măiastră
Luncă desfrunzită
Singur călăuză
Doruri, care sită
Cerne și recuză
Fals mărgăritarul
Cu sclipiri viclene
Nopțile, cântarul
Înclinând Selene?
Vrăji ce mai adie
Un parfum ușor
De melancolie
Rănind un cocor
Crivăț la fereastră
Mor tăciunii-n vatră
Pasărea măiastră
Se cioplește-n piatră
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântă crivățul de adormit nămeții
E așa de rece vârtejul ninsorii,
inima ei de fulgi îmi cade în palme
sticlește ca un rubin,
cade lichefiată,
argintată, sfioasă
ca sărutul virgin.
Mă zăresc deodată
clipă înghețată pe un soclu fin,
și iată-mă suflet într-un cerc de gheață.
Dedesupt oamenii împart pâine și vin.
Schimb moarte pe viață
am strigat din rărunchi -
nimeni nu m-aude...
Hrănesc cu lumină
crengile ude,
trosnesc copacii cu zăpezi în genunchi.
În pletele ceții
scânteiază nimfele nopții -
cântă crivățul
de adormit nămeții.
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Oglinda Literară - nr.163, Aprilie 2015 (ianuarie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre crivăț? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre crivăț, adresa este: