Poezii despre cutremure, pagina 2
Runa
Fă un drum spre soare
Și dă-mi pacea eternă
Aruncă o privire!!!
Sunt, ghem de oase rupte
pe lespedea ta
Carnea curge sudori
Iar câinii înfulecă,
Sirenele cântă a cutremur,
Iar eu revărsat mă sting
- La tălpi de sfântă -
poezie de Lucian Preda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seisme cu vaci și atacuri de panică
probabil s-a produs o fractură
măreță chiar înaintea cu... tremurului
pe richter altfel nu
văd vreo legătură deșteaptă-ntre ce
au primit literații recruți cu oasele zob
de dulce la spital (?!) și apoi
cum au ieșit de la morgă în uniforme se-duce
poate ideea de ciocolată cu vacă
mov: cu vacaboandă cumva
camuflată cu sunete la
112
și mai departe la firul
ierbii sau al molozului răscolit cu aceeași andrea
cu care se scarpină se umplu de sânge
sub ghips
poeții neamului prost
instruit (?!) în ce privește consumul exagerat
de dulciuri în caz de seism
literar... staniolul foșnește
de
[...] Citește tot
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfarsit de toamna
Ceața coboară, ca un voal de mireasă,
Păsările țipă undeva pe creastă,
Luna goală-n ceruri, trece ca o mânză,
Printre nori țesându-și subțiratec pânză,
Drumul prin hățișuri, tremură uitat,
Plopii se cutremur, cerul e brumat,
În grădina goală, a căzut o stea,
Albă de miresme, mirosind a nea.
poezie de Ion Vanghele
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Te-am visat
în rotocoale de fum
iubindu-mi zbuciumul
și luându-mi aerul din plămâni
cu doar o mângâiere pe sânul stâng.
Stăteai și-mi ascultai bătăile inimii
iar eu
prea aproape
de epicentrul
unui sunet în do major
în brațele Infinitului...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neantul din noi
Pe dincolo numai văzduh
În deplină necunoaștere
Neantul tresare din noi
În lungi convoaie private
Pe cale de cutremur
Pe drum de restriște
În formații melancolice
De amintiri nostalgice
În stare tot mai diformă
Percepte rupte din haos
Amprente șterse de uitare
Uitare raportată la abis
Urcă sau coboară haotic
După principii dedublate
În care principii nu sunt nobili
Mai degrabă rătăciți în neant
Precum îngerii apocaliptici
În plan senzorial
Salvarea vine dintr-un clik.
poezie de David Boia (14 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Struna și arcușul
Motto: "Cui îi este dat mult, aceluia i se cere mult."
(Vladimir Ilici Lenin)
- "Mă sâcâi și când amical
M-apeși cu părul tău de cal
Că numai dacă îți miros sacâzul
Toată mă cutremur și mă apucă bâzul"
Se plângea o coardă de ceteră străbună
Poate prea-ncordată, dar care merge strună!
- "Hai, las', nu fi penibilă
Și-așa ultrasensibilă,
Tu, care ești o vibratoare
Cu o frecvență-ngrozitoare
De-mi tai din firele de păr,
Mă iei pe mine în răspăr?"
***
[...] Citește tot
fabulă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai mai trăit o zi și încă-o noapte
Ai mai trăit o zi și încă-o noapte
nevătămat te-ai deșteptat în zori
să mulțumești acestor simple fapte
ești încă viu, deși ți-e scris să mori
Au fost pierit atâtea generații
în jurul tău se-ntâmplă grozăvii
cutremure, incendii, inundații
războaie fratricide, zi de zi
Fii înțelept, trăiește, cu măsură
și nu uita că ierburi și livezi
pe trupul stins al altora crescură
Tu mai respiri, mai guști, mai poți să vezi
ești prinț moștenitor peste natură
și taina morții încă o sfidezi!
sonet de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apus de inima
cuvintele tale încearcă s-ajungă
la inima mea
și ploaia și vântul pereții îi freacă
și ea devine prea grea...
un cutremur o zguduie crunt, un picur de apă
o lovește cu sete,
o floare o mângâie blând.
viața, speranța se bat să pătrundă
prin sufletul meu
sau prin gând...
la inimă se grăbesc să ajungă
să stea
soarele, luna, pământul și tu
cum tu inchizi ochii... se stinge și ea...
poezie de Marian Senchiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caut o barcă
mă doboară tăcerea
din mine, din jur
am plecat de aici
când trebuia să fiu
eram damnatul din cetate
când m-am întors
nu m-am regăsit
o lume însângerată în jur
viața asta, o epavă ciudată
ce se târăște prin agonica lume
nu mai aștept nimic
ce să mai sper
o viață de lacrimi
privesc în jur
și mă cutremur
mă ucide suferința
corbi pe drum
croncăne pe cer
am vorbit cu ea
mă așteptă
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Silv-Ana
Pe mine cine mă zidește?
Unde ești Manole,
Alo!
Alo!
Iți voi da un grad de siguranță în plus,
Sunt seisme destule,
Nu-ți va prisosi,
S. O. S. Manole!
Am nevoie de protecție,
De siguranță,
Te conjur,
Închide-mă,
Desparte lumea aceasta de mine,
Printr-un zid.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre cutremure? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cutremure, adresa este: