delfini

Asfinţit marin

Piere în jocul luminilor
saltul de-amurg al delfinilor.

Valul acopere numele
scrise-n nisipuri, şi urmele.

Soarele, lacrima Domnului,
cade în mările somnului.

Ziua se curmă, şi veştile.
Umbra măreşte poveştile.

Steaua te-atinge cu genele.
Mult tălmăceşti toate semnele.

Ah, pentru tine sunt largile
vremi? Pentru tine catargele?

O, aventura, şi apele!
Inimă, strânge pleoapele!

poezie celebră de Lucian Blaga din La curţile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delfinul – poem diamant

Inteligent
mamifer acvatic
efectuând salturi acrobatice
înotând graţios printre valuri
urmând neîncetat vapoare mici şi mari
delfinul salvează vieţi omeneşti
fără să aştepte
să primească
recompense.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste mică de ciocolată

citesc
cu buzele şi cu mâinile
ce îmi scrii,
cuvintele au gust
de acuarelă vanilată,
de lins de pe degete.

e ca şi când aş avea lângă mine
o cutie cu bomboane de ciocolată, pline
unele cu delfini,
cu fluturi,
altele cu îngeri
sau
cu inimi ca nişte căpşuni proaspete.

scrie-mi
din fabrica ta de ciocolată,
nu ştiu când am terminat cutia,
dar mai vreau.

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şerban...

ai zâmbet larg...
şi nume clar
de domnitor.
în curte
eşti toreador.
iar în piscină
un delfin înotator
pe role
ai zburat în parc,
şi iarna
eşti la un schiat
la şcoală zece-n catalog
mă-nalţ pe tocuri
şi socot.
că-s mândră
de aşa nepot...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mările hazardului

Las cerul să curgă-n clepsidre
laolaltă cu dorul acesta ce mă subţie.
Mi-e trupul când soare, când nor,
lângă buzele ce-au învăţat să iubească.
Timpul fraged se-nalţă-n ferestră, încântător e veşmântul râvnit.

Doamne, trezeşte în noi ora înaltă
a sângelui dăruit Poeziei...

Sub orizonturi de bronz,
suntem albaştrii delfini
ţipând în mările hazardului
şi-n sita spartă a uitării.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştafeta

Laudator temporis acti?
Dimpotrivă:
sprintena,
mima mea
paşte zina de mâine.
Înnebunită de naşteri,
zarea
cu pântecul flasc
respiră ca un golf magic.

Vânt mai înalt nu cunosc:
sub stindarde în zdrenţe
viscerele lumii
răcnesc,
în gavanele dreptilor
sunt găuriţi butucii
de la roţile Carului Mare.

Admirabil:
voi zidi

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia şi moara de apă

N-are rost să plângi de iubire
poti mângâia florile înmiresmate,
trupul flămând îl poate sătura
marea cu valurile calde.
Când suferi, poţi vorbi cu delfinii,
te poţi împrieteni cu pescăruşii
caută gândul dus, îl ciugulesc.
Dacă te nelinişteşte singurătatea
poţi chema femeia de seară
s-o aştepţi undeva pe râu,
îi vei mărturisi dimineaţa,
ce miracol a bântuit noaptea
şi cum moara de apă ţi-a măcinat timpul.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (24 februarie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artemis

Tigrii sunt zvelti, fiindca-i iubeste ea.
Ea e Artemis! Ea poate, ea stie.
Palisandrii se-nchina cu umbra grea
când trece si suna sandaua ei vie.
Ea-si tine inima în trupul meu
si coama si-o tine în ramuri.
E arcul ei vertical curcubeu!
De degete-i flutura flamuri.
Ea e Artemis! Vorbeste când vrea
Tace când vrea, ca delfinii.
Ea vede zigzaguri numai de stea
si gândeste ca iarba, în linii!
Ea-si tine timpul în reci nisipuri
dintr-o clepsidră de noapte-zi.
Daca vrea ea, pe chip, sapte chipuri
ca ale mele-i pot straluci!

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i nevoie să vorbeşti în niciun caz

Nu-i nevoie să vorbeşti în niciun caz,
N-ar trebui, educat, să frângi al tău grumaz,
Iar asta ar fi trist, deşi-n parte minunat –
Pe un animal în sufletu-i întunecat:

Nevoia de-a se educa nu-l apasă pe grumaz,
Iar el nu poate vorbi în niciun caz;
Delfinul tânăr plonjează-ndrăzneţ, fără să-l îndrumi,
În adâncimile albastre ale acestei lumi.

poezie de Osip Mandelştam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul sirenei din nou

Mă strigă valul mării şi dorul tău mă leagă:
Am sânul de femeie şi trupul de delfin.
Trirema-naintează şi ape noi dezleagă,
Iar cornul lunii palid se-apleacă în declin.

Mă strigă valul mării şi Echo trist răspunde,
Şi scoicile sonore din zări în zări se frâng...
Aruncă-ţi iar, străine, cântarea ta pe unde,
Sa nu aud talazul şi apele ce plâng.

Mai cântă, ca sirena sa fie iar femeie!
Căci iată se înalţă cu murmur milenar
Lung marea să-şi recheme puternic a ei zeie...
O, tu, ce stai pe proră, ridică glasul iar!

poezie celebră de Ion Pillat din Eternităţi de-o clipă
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!