Poezii despre genetică, pagina 2
EL, Cuvântul
Ce știm noi despre Cuvânt?
Va trebui să parcurgem mileniile târâș
ca să aflăm ce este Cuvântul.
EL a fost la începuturile lumii Ziditor,
a rămas în deșerturi, Călăuză
iar la capătul drumului
ÎL vom auzi pentru prima dată
strigându-ne pe nume pe fiecare din noi
căci EL ne știe formula, inflexiunile vocii, adn-ul.
La plecare ne vom uni cu El în veșnicie.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
O femeie frumoasă
cu siguranță albă
tristă e numai femeia
albă fragilă până la adn
nemângâiată
care trimite foto
grafii
în avantajul egalității
își mângâie buzele și sufletul
cu poezie
iubește pe înserat
stând în planuri geometrice
și desenând linii curbe
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durerea tăinuită
arde în mine fără speranță
într-una e alimentată
cu zâmbete aiuritoare rostite
de buze de femeie tânără
care mi-au făcut o spărtură
adâncă în rațiunea de bătrân
soldat în slujba cuvintelor
mă simt cucerit de durerea
de îndrăgostit cuibărită în adn
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lunile de iarnă
nucleară de obicei am un nas
modificat genetic de mărimea
unui balot de fân alergen (?!)
și batiste
un set de batiste... e x t i n s e
dincolo de limitele unui strănut
dincolo de
recoltele abundente de miere
nazală zumzăind împletită cu f
ire bățoase de vânt încordat
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paroxism
plouă istoric
parcă omenirea ar plânge
pe brațul planetei
albatroșii nu mor
o dată cu zarea
marea își duce destinul
pe talazu-nspumat
cu peștii
și verdele crud
din cântecul mierlei
știi tu ceva
despre nervură și frunză
adn?
plouă confuz
bolnav
aproape isteric
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternului Eminescu
ce text genetic, imprimat subtil
pe-o frunte radiind seninătate
or fi pecetluit în zâmbet de copil
potecile pădurilor cutreierate?!
ce geniu îndrăzneț și diafan
esenț-a transparentelor rebele
născu din huma miilor de ani
și steaua cu noroc a Țării mele?!
ca mai târziu în car cu coviltir
din casa de nebuni a României
mutat la loc de veci în cimitir
să deie foc încet la veșnicie?!!
poezie de Iurie Osoianu (12 ianuarie 2013)
Adăugat de Dasha
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Poezie nebună
când eram lan de grâu
în gura mănoasă a unui om
de treierat mă legănam și eu
descreierat umbla și el
când vorbea când scria
cu bobițe de salivă în capăt de vers (?!)
despre amorul adeziv al vieții sale
despre amidon... și eram
împreună o poezie nebună
ne
modificată genetic
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Custodele care aduce premoniții de sus
am crezut că amărăciunea
se transmite genetic
într-o zi am spart oglinzile
cu oglinzile trecutului
și am așteptat roadele amărăciunii
câteva povești trăite pe margini
câteva tangaje ori turnuri de turnir
cam la fel de meticulos îți decorezi camera
în care nu inviți
pe nimeni
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă pentru arbore genetic (sonet)
RUGĂ PENTRU ARBORE GENETIC
(sonet eroilor războiului)
Trimite, Doamne, Lumina divină,
Din făclia Învierii desprinsă,
De spirit viclean să nu fie stinsă
Prin noaptea minții, când moartea domină.
Mai lasă poarta Raiului deschisă,
Pacea pe Pământ din el să revină
Pe timp de război și în veci să țină,
Cât flacăra vieții este aprinsă.
Spulberă perdea de cenușă ninsă,
Când de sub ea strigă obștea creștină,
De focul armat a nu fi cuprinsă.
Te rog, revigorează rădăcină
Mistuită de fiara neînvinsă,
Ramul de neam mai falnic să devină.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine/ Editura Libris * Creator (2019)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Praf de stele
Lanțuri de carbon
se înlănțuiesc în spirale infinite
de viață
informația captivă
din ADN-ul universului
se odihnește pentru un timp
în om.
Praful de stele
neobositul călător cosmic
se coagulează în ființe
urlă în materie
explodează în antimaterie
și își amintește
pentru o clipă
de om.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre genetică? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre genetică, adresa este: