Poezii despre gravitație, pagina 2
Imponderabilitate
Bine, bine,
Mi-am pierdut greutatea, plutesc,
Dar greutatea care s-a pierdut
Unde e?
Mi-a luat-o cineva în primire?
S-a tăiat o chitanță?
Pe mine nu m-a întrebat nimeni nimic,
Greutatea unui om
E o valoare, nu?
E o mare valoare în ziua de azi
Greutatea unui om-nu în aur ci chiar
În greutatea lui.
Cine se folosește de ea?
-Cârcotaș ai fost și sub legea gravitației
Cârcotaș ești și-n vid, nătărăule!
Să vezi ce greutate o să mai capeți
Când o să-ajungi în cazanul cu smoală-
Asta e doar așa, o tranziție.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul vrea chirie
Sufletul vrea chiria trupului,
Trupul caută gravitația pământului,
Rădăcinile gândului se coc în algele stelelor
Încrustate în fulgere de lumină.
Leagănul tristeții face scut
În rana despărțirii.
Între vorbe și tăcere
Duhovnicul păzește
Uitarea de anafură și tămâie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
D-na Sibley
Secretul stelelor gravitația.
Secretul pământului straturile de roci.
Secretul cernoziomului să primească sămânța.
Secretul seminței germinația.
Secretul bărbatului însămânțatul.
Secretul femeii cernoziomul.
Secretul meu:
Sub un munte unde tu nu-l vei găsi niciodată.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stare relativă...
tot ce-n fizica cuantică
e superpoziție
în politica romantică
e doar opoziție...
tot ce-n fizica normală
e doar gravitație
în politica orală
e numai felație
tot ce-n fizică în genere
e doar lege dură
în politică-i prelegerea
spumelor la gură...
complicată naibii logică
plus și matematică
tot mai bine-i biologică
starea mea flegmatică...
poezie de Iurie Osoianu (11 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
iau gradienta entropiei mele
cu tot tenzorul energiei impulsive
și o arunc incetisor în stele
și-n versuri pe background-uri cursive
pe geamul veșniciei s-a lăsat
că răsărit de soare că oftat
că clar de lună stins de asfințit
că șoaptă-n care strig că te-am iubit...
sorb gravitația din hăurile negre
și îmbătat de vinul găurilor albe
rostogolesc în palme galaxii integre
și fac din ele pentru tine salbe...
.
poezie de Iurie Osoianu (23 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce liniștitoare sunt versurile acestea... fără prima strofă, bineînțeles! Pe geamul veșniciei s-a lăsat, un răsărit de soare, un oftat, [...] | Citește tot comentariul
Ispita
Îți făgăduiesc să te fac mai viu decât ai fost vreodată.
Pentru prima oară îți vei vedea porii deschizându-se
ca niște boturi de pești și-ți vei putea asculta
rumoarea sângelui în galerii
și vei simți lumina lunecându-ți pe cornee
ca trena unei rochii; pentru prima oară
vei înregistra înțepătura gravitației
ca un spin în călcâiul tău,
și omoplații te vor durea de imperativul aripilor.
Îți făgăduiesc să te fac atât de viu, încât
căderea prafului pe mobile să te asurzească,
să-ți simți sprâncenele ca pe două răni în formare
și amintirile tale să-ți pară că-ncep
de la facerea lumii.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pomul cu spini sângerii
Ecoul cade pe arginți,
Gravitația rotește
Praful speranței,
Neobosite impulsuri
Dezbracă stufărișul
Jertfelor.
În regatul inimii
Îngerii cuibăresc
Veghea bucuriei,
Ramuri de zbor
Trec prin constelații.
Pomul cu spini sângerii
Umple cu speranțe
Altare de lacrimii.
Mărgăritarele veșnicesc
Furtunile de dor!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis
s-a spulberat
gravitația
în mijloc de noapte
umbra ta s-a ascuns
între urse și șoapte
în zadar
gânduri, ochi, mâini
au incercat
de dureri să o spele
îngerul
a pierdut din goarnă
bocetul
toamnei legata-n atele
- încrucișate atele -
m-am trezit dimineață
fără iubire
cu cine mă spăl
de acum înainte pe față?
poezie de Ion Velea (2009)
Adăugat de Ion Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimbulval
Pescărușii-halo, kairos
în tonou printre oameni.
Faleza de nimb...
mimi - gesturi indiferente,
pescărușii kairos în stelele zâmbetelor
călcând providențial
prin laptele acestui univers
la malul de valuri,
trudă și gravitație
cu țipătul estival din mare
se coboară cu albirea părului,
cu privirea în adânc...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Concurs
Într-o încăpere ca toate celelalte,
Amenajată cu plafon zdravăn,
Ne întrecem la sărituri în înăltime.
Știm precis
Că nu poate sări nimeni
Mai sus decât tavanul,
Să fie și Dumnezeu,
Asta din cauza gravitației
Care ne trage mereu în jos,
Încă din cele mai vechi timpuri.
Dar continuăm
Cu o îndârjire diavolească,
Pentru că nu putem sta altfel,
Când avem în noi genial înălțimii,
Ca peștii zburători
Dorul aripilor adevărate.
Zi și noapte continuăm
În plafonul nostru scund.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre gravitație? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre gravitație, adresa este: