Poezii despre măslini, pagina 2
Trenul marin
Bărcile cu aripi își umilesc vâslele
în trenul marin. Ea se privește în singura
lacrimă ce a învățat să vorbească.
În măslină
sâmburele a eclozat o tipografie.
Pe cer ferestrele măslinii
descompun păsări în manifeste.
Copii încarcă mame în tunuri.
În pat se aud cum sapă îndrăgostiții
un beci.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coiful
Coiful zăcea aruncat în nisip.
Valurile înaintau și se retrăgeau într-o continuare
a sabiei.
Ploua cu ulei de măsline
iar soarele era un colț de pâine
în gura decapitatului.
Știi
îmi sufla în ureche scoica....
În mine o măslină
naște auzul pe dos!
Câinele își privea craniul cum latră
pe jumătate ros.
Coiful ruginea de rușine.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui bădăran
Cuvinte ai puține-n al tău vocabular,
Trei sferturi sunt vulgare, cum sunt la un birjar,
Cum creierul ți-e mare cam cât e o măslină,
Tupeul mai "lipsește" la mintea ta puțină.
pamflet de George Budoi din Bădărănia în aforisme, epigrame, pamflete și satire (22 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineți roșcovane
Diminețile roșcovane
Îmi strănută la urechi
E un soi de ceas deșteptător
Ținut sub duș scoțian
Diminețile roșcovane
Prăjesc pâinea pe
Răsuflări somnoroase
Între foi de mătase
Ochiurile jeteuri delicate
Tricotează legende
Cu ramuri de măslin
poezie de Silvia Miler
Adăugat de Raluca Dinu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Delir la umbră
Să cumpăr oi, să vând măsline
În piața plină de femei,
Să argăsesc cântări și piei
În centrul aprigei Medine.
Pe străzi înguste și cabrate
Să-mping măgarul cel abraș
Ce cu copita, nărăvaș,
Lovește-n uși de vechi palate.
Și din Pacific în Atlas
Purtând caftan, turban ori fes,
La Marrakech cerșind, la Fez,
Spre cerul gol, cu jalnic glas:
"Mă fă-n Sahara fir de praf,
Căci mare ești, Allah, Allah!"
poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul și polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie
Când frumușica doamnă cade victimă propriei prostii
Și descoperă mult prea târziu că bărbații-înșeală,
Ce vrăji o mai pot elibera din cețuri și melancolii?
Ce arte-i pot spăla lacrimile și-a inimii acreală?
Singura soluție care-i rămâne de-a-și acoperi vina,
De-a ascunde de ochii lumii-acea rușine,-acea ocară,
De-a-l face pe iubit să-și înghită cu tot cu sâmbure măslina
Și să-și smulgă îndurerat inima din piept este... să moară.
poezie de Oliver Goldsmith, 1728-1774, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Staccato
miros a măslini dungile cerului
tu vii cu mâini lungi
îți tac pe umeri risipindu-mă repede înapoi
pasăre colibri
ca niște bărci fosforescente
clipele se scurg
în amurg
mai vei veni cu lumea ta
amforă cu dumnezei vii?
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mulțumesc, iubită mamă
Mulțumesc, iubită mamă,
Steaua mea din zori de zi
Fără tine îmi este teamă
Că planeta s-ar răci
Te-am secătuit de vlagă,
M-ai crescut, m-ai înflorit
Pentru tine, mamă dragă,
Soarele e-n asfințit
Lege tainică a firii,
Nu pleca fără să-mi lași
Zăcămintele iubirii,
Mamă, suflet uriaș,
Și secretul nemuririi,
Mamă, suflet uriaș
Mamă frumoasă, primul meu rai,
Fă o minune, te rog, mai stai!
Dulce lumină, ram de măslin,
Încă nu-i vremea, mai stai puțin!...
cântec interpretat de Mirabela Dauer, muzica de Marian Nistor, versuri de Corneliu Vadim Tudor (1983)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria
Mai înainte
de toți vecii
Te-ai încropit
din raza de soare
și ți-ai dat ofrandă
Trupul Tău,
Duhul Sfânt ți-a pus pecetea
Celui ce avea să răstălmăcească
lumea fără margini,
nu plânge,
Maria,
din jale am căpătat
identitate
și din răstignirea sub formă
de Cruce
ne-am botezat Închinării,
așa am căpătat
din fagure de lacrimi,
Crezul,
sărut Mâna, Maică,
[...] Citește tot
poezie de Ion Țoanță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 107
Nici teama mea, nici sufletul profetic
Al lumii ce prin vremuri a privit
Nu știu precis, ce spun e ipotetic,
Că dragul meu va fi cândva zdrobit.
Luna a învins eclipsele funeste
Triștii profeți se-amuză de ce-au spus;
Ce e nesigur, cert crede că este,
Măslinul pace veșnică a adus.
Cu-aceste picături de timp balsamic
Iubitu-i viu, Moartea se dă din drum,
Și voi trăi în versul meu zadarnic
Când triburi mute se vor face scrum.
Iar monumentul tău va dăinui
Când despoți și blazoane vor pieri.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre măslini? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre măslini, adresa este: