Poezii despre muzee, pagina 2
Și fauna
Leii, paraleii, militarii
aveau mainile roase de carii.
Din toata gloria ramasese doar o tresa,
din tot muzeul o singura piesa.
Fantii cu flori vestede la butoniera,
civilii care facusera o admirabila cariera,
mancati de molii, mureau
pe rand scuzandu-se: fara sa vreau.
Minotauri, centauri veneau
la hruba Frumoasei si nu mai plecau...
Si Frumoasa cu buzele pale
isi lega curelusa la sandale.
poezie celebră de Emil Botta din volumul: Intunecatul April
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Muzeul Gruescu...
Nestemate, flori de mină,
Venite din depărtatul timp,
Scoase astăzi la lumină,
Pentru cei de pe pământ.
Cristale fine, ajurate,
Lucrate de orfevru neștiut
Și cu grijă adunate,
De un om prea cunoscut.
Nea Costică cu migală,
Cu dragoste de părinte
Le-a adus aici în sală,
Pentru a fi de noi privite.
poezie de Mihai Leonte (12 aprilie 2003)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fel de humorească
Mori de vânt,
trase pe tălpi de sanie cu dulăii
domnișoarelor bătrâne;
Sahara
traversată de urșii albi ce doboară
arborii de lalea;
caldarâmul
și eu
și eu, devorat de fluturi carnivori.
(Mă va restaura doctorul etrusc
de la muzeul de antichități.)
Vreți să plec? Riscați să rămâneți
fără luna septemvre.
Burduful din care beau vin
e o fostă gușă de vrabie. Mi-ajunge!
Mai rămâne să-mi public corespondența
cu Marilyn Monroe...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albumul
O, blestemată curiozitate!
Deunăzi, cu gânduri indiscrete,
Am profanat odaia unei fete -
Acest muzeu de lucruri parfumate.
Albumul ei cu scoarțe violete
E plin de cărți poștale ilustrate;
Vederi din țară și străinătate,
Orașe, fluvii, parcuri și portrete.
Pe una scrie: "Dragă verișoară,
Ai auzit ca P. P. K. se-nsoară
și vrea să ia o fată din Buzău?..."
Pe alta scrie numai: "Cugetare:
Amorul e un lucru foarte mare."
Și iscălește: Guță Popândău.
sonet epigramatic de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Ramona Doleanu
Din kik în kik
scriu atât de... bine în
cât nu mă mai pupă nimeni un
deva chiar așa
pare că am capul mai mare mai tare
decât piesele din muzeul de teracote
lucrate, de ceramici din kik
inda din ser
bia, din
kikinda, frumoșilor me
teoriți!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipul tău iubito
Chipul tău iubito alb ca neaua
Care se așterne pe pământ.
El este steaua,
Care ne-a călăuzit pe drumul sfânt.
Chipul tău bălai ca fulgul
Care se topește în palma ta.
El este rugul care încălzește
O inimă rece și grea.
Mă închin ca la o icoană
A Sfintei pururea Marii.
Chipul tau e alb ca laptele de mamă
Și dulce ca strugurii din vii.
O să-l pictez în sufletul meu,
O să-l port mereu în gând.
El e ca o piesă de muzeu,
Care o adimir zîmbind.
poezie de Vladimir Potlog (16 ianuarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasele zile...
Grădini mereu schimbătoare
desfăceau cozi de păun.
Eram ucenicul cuminte
al unui demiurg nebun.
Cerul îmi spunea basme,
etern nevăzut moșneag,
raze îmi botezau fruntea
ca pe un steag.
Alaiul năzdrăvan
trecea pe cai de lemn și de oase,
minunile mă adulmecau
cu boturi credincioase.
Apa somnului
se tulbura în uragane;
zorile spaima o tăiau în albe iatagane.
Fluturi auriți
mă visează în muzee de ceară.
Plăpânzi, noi am trăit
doar o primăvară.
poezie de Dumitru Popescu din Rază de cobalt (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calendar
Preludiul toamnei, virtuozitate,
magia împlinirii de nuanțe,
frunzișul care se așează-n stanțe
e prund de curcubee sfărâmate
cu ochiul treci, cu pasul peste toate,
muzeul arde dar nimic nu piere,
miros de ceară și miros de miere,
paleta unei vechi maestru poate
să povestească razele de soare,
un șir visat de orbitoare trepte
sau gestul renunțării înțelepte
spirala unei frunze căzătoare...
poezie de Dan Dănilă din Calendar poetic (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moara părăsită
Jgheab din lemn uscat de moară
Numai vântul te coboară
Și din când în când vreo ploaie
Adunată în șiroaie.
Piatră seacă ne-nvârtită
Zaci în moara părăsită
Peste-un veac, mai știu și eu
Vei fi piesă de muzeu.
Lemn și piatră țărănească
Dumnezeu vă odihnească!
poezie de Mihail Mataringa din Din cartea "Singur în Atlantic", Ed. Muntenia, 2008
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
În urbea cu plopii ca varga
În urbea cu plopii ca varga
Vom face iubito popas
Trăsura la scară și targa
Vesel hangiul, la el am rămas
Pe seară vom trece prin piață
După naramze, ziare și-un ceai
La fel cum ne ia soarta din viață
Galopul nebunilor cai
Să nu te surprindă o urbe
Cu aerul ei sobru, vetust
Plimbarea pe străzile curbe,
Muzeul cu patul lui Procust
Dughene deschise din zori
Obloanele trase la șapte
Trepăduși pomădați cu unsori,
Jupânesele care vând lapte
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre muzee? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre muzee, adresa este: