ocrotire

Lui Emil Brumaru

dumnezeu e una cu îngerii săi, cu
stelele şi pământurile din întuneric
cu oamenii săi – pe care îi ocroteşte în creşa
sa de vietăţi (?!) cu aripi
de mici învăţate la creştere

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă discretă

Păianjenul invizibil
îşi ţese discret poemul
din sângele timpului

acoperindu-l cu o mantie de întuneric,

aşa cum pământul
ocroteşte un sâmbure
spre desăvârşirea trudei lor comune.

poezie de Gabriel Hasmaţuchi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când bunăvoinţa divină

Când bunăvoinţa divină
Coboară peste om lumină,
Sufletul e mai curat
Şi gândul mai luminat.

Nu mai poartă nicio vină.
Ispita îi e străină.
De rău este vindecat,
Nu mai cade în păcat.

Cu harul ce l-a primit
Trăieşte mai liniştit.
El cu drag îi mulţumeşte
Lui Isus că-l ocroteşte.

poezie de Dumitru Delcă (10 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei să fim amici

Dacă vrei să fim amici,
hai să ne luăm de mână.
Iute să zburăm de-aici
şi să poposim pe lună.

De sus, lumea s-o privim
cum mişună pe pământ.
În linişte să ne iubim,
ocrotiţi de Domnul sfânt.

poezie de Dumitru Delcă (10 iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pericol

Suflete-n degringolada
Trupuri părăsite
Nimeni nu mai stă de veghe
Numai risipă
Şi multă decădere
Pe un crunt destin
Parcă avem străjeri
Parcă am avut haiduci
Nimeni nu mai ocroteşte
Patria şi patrioţii.

poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi ochi albaştri strălucesc

Pe bolta cerului senin
doi ochi albaştri strălucesc.
Sunt ochii Tatălui divin,
care de sus mă ocrotesc.
Îmi dau credinţă să trăiesc
liniştit pe-acest pământ.
Azi, pentru asta-i mulţumesc
Dumnezeului meu Sfânt.

poezie de Dumitru Delcă (1 august 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oriunde vei fi mă vei iubi

În orice depărtare te-ai ascunde
Te voi aduce mai aproape.
De ochii mei nu vei scăpa niciunde!
Ei sunt şi-n ceruri sunt şi-n ape.

În orice depărtare te-ai ascunde
Îmi vei simţi aproape pasul.
În mintea ta mereu eu voi pătrunde
Şi-ai să-mi auzi în noapte, glasul.

În orice depărtare te-ai ascunde
La mângâierea mea tu vei gândi
Şi nu vei mai găsi niciunde
O mână să te poată ocroti.

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Port în suflet dor de ţară

Port în suflet dor de ţară,
Ţară care o iubesc,
Altă ţară mai frumoasă
Eu pe pământ nu găsesc!

Moldova ea se numeşte,
Ea ca o mamă pentru noi este,
Ca o zână din poveste,
Care de rele ne ocroteşte.

Eu cu dânsa mă mândresc,
Patria mea o numesc
Şi niciodată n-o s-o părăsesc,
Căci foarte mult o iubesc!

poezie de Vladimir Potlog (20 iulie 2006)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, frumoasă. Eu aş schimba puţin unele cuvinte mai uşor de digerat cum ar fi: "Altă ţară mai frumoasă Pe [...] | Citeşte tot comentariul

Profeţie

Voi muri ascunsă-ntr-o baracă
În inima unui codru de-arin ocrotitor,
Cu uşa din spate zăvorâtă şi opacă,
Cu uşa din faţă închisă tuturor.

Voi zăcea-nfăşurată ca un sfânt,
Într-un cearceaf de in înmiresmat,
Pe-un pat vopsit cu dungi albastre, alternând,
Îngust şi rece şi curat.

La geam, miezul nopţii va fi negru şi lucios
C-un vânticel având însărcinarea
Să-şi pună gura pe-o crăpătură şi, sfios,
Să sufle şi să-mi stingă lumânarea.

poezie de Elinor Morton Wylie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reîntoarcere întomnată – I-a variantă

Amintire, speranţă-ngropată
Ocrotesc aceste grinzi brune,
Deasupra atârnă dalii
Tot mai calmă reîntoarcere,
Pustiita grădină cu răsfrângerea sumbră
A scurşilor ani,
Încât lacrimile de pe pleoape albastre îi cad
Străinului necontenit.

poezie de Georg Trakl din Poezii, traducere de Mihail Nemeş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!