odihnă

Tocmai într-o zi cu soare
Când se-aude-n pomi... pu-pup!
Va intra Liviu la zdup
La odihnă şi răcoare!

catren de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de toamnă

Toamna a-început să pună
geană peste geană.
Tuturor vrea să ne spună
că se lasă iarnă.

Obosită, odihneşte
pânâ-n anul următor,
Când revine şi vesteşte
că va fi mai roditor.

poezie de Dumitru Delcă (19 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să treacă iarna sumbră!
Vreau să vină primăvara!
Să mai odihnesc la umbră,
după ce cutreier ţara.

catren de Dumitru Delcă (2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pas în destin

1. Pe tălpile mele odihneşte nepătrunsul
umbră străină despuiată de vise
sub fiecare pas înflorea un tei

2. Muguri de îngeri la poarta zilei
aşteptau să-şi lepede chipul lunii
sub fiecare pas e ziuă

poezie de Diana Mihaela Zăgan din Poezia (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să lucrez şi fiecare zi
S-o fac nemuritoare, cum ar fi
O umbră de erou — şi nici gândesc
Ce-ar însemna ca să mă odihnesc.

catren de Mihail Lermontov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exilaţi în munţii din suflet

Exilaţi în munţii din suflet,
lovim cu aripa gândului ancora vieţii.
Unde îţi vei odihni fruntea obosită
când, însângeraţi de lama ascuţită
a timpului,
vom înţelege că în dragoste
n-am ştiut să învingem?

poezie de Elena Contoman din Când îngerii iubesc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odihna

Mă odihnesc în Tine
ca într-o baie caldă,
iar sufletul mi-e plin
ca un pahar.
Mă scald în rugaciune
ca în mare
şi mă înec, nevrednică
în har.
Mă înalţi uşor,
pe fir de gând purtată.
Aş vrea să urc
mai sus, mereu mai sus
şi... să mă laşi,
acolo sus, uitată
la capăt de drum
ce are, numai dus!

poezie de Dorina Stoica din De la poezie la rugăciune (august 2008)
Adăugat de Dorina Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminică

Trebuie să arătăm
tare frumos
călare
pe bătrânul dovleac
al pământului
strâns bine
în ecuatorialul chimir

ne odihnim cu toţii
de parcă fiecare din noi
ar fi zidit o lume.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văzând cum pleacă cineva

Descălecăm; îţi ofer vin
şi te întreb, unde te duci?
Răspunzi, nimic nu merge cum trebuie! —
întors acasă vreau să mă odihnesc lângă Muntele Sudic.
Atunci pleacă - nu te mai întreb nimic—
Pentru norii aceia albi nu există sfârşit.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un anume extaz

Valurile mă ating cu mâini de bărbat
sau mă bat pe spate fără odihnă, ca o moaşă,
şi simt cum lumea abuzeaza de trupul meu –
acostându-mă, tulburându-mă, oferindu-mi un anume extaz.

poezie de Zhai Yongming, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!