Poezii despre oratorie, pagina 2
Eu te-aș iubi
Eu te-aș iubi, dar n-am nici casă
Și nici venituri relevante,
Pentru-a putea pune pe masă,
Atingeri... mai interesante.
Eu te-aș iubi, dar noaptea vine
Și străzile mă tot alungă,
Înspre ferestrele puține,
Ce au uitat, demult, să plângă.
Eu te-aș iubi, îmi ești pe buze,
Catifelată și discretă
Și nimeni n-o să mă acuze,
Că nu fac uz de etichetă.
Eu te-aș iubi, dar de ce oare?
Și până când să tot aștept?
Să nu mai fii o întrebare
Retorică... în al meu piept.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îl cred pe Bobby!
- Ce-ți place cel mai mult?
- Să-mi înving adversarii. Îmi place să-i văd tremurând de spaimă.
(Interviu cu Robert Fischer)
Îl cred pe Bobby, oricât de bizar
Vă pare el, capriciul și-al său geniu!-
Că niciun gest al lui nu e-n zadar!
Și-n elocința lui, cred un mileniu!
Când vrea un bec în plus, or dă p-afar
Reporterii gânsaci din săli de joacă,
N-o face, pur și simplu, fiindcă-i star,
Ci-l văd luptând c-o Pitie opacă!
Oracolul cuvântă sibilin,
Iar Pitia e-n transă - orb destin!
Nu-l turburați pe-acest maharajah,
Ce-i caută sublimei patimi cheia:
"Am să mai joc pân-oi muri, deci, șah!
Ba, într-un fel, mai mult! Și dup-aceia!..."
sonet de Tudor George din almanahul "Planeta Șah" (1985)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Retorică
De ce căutăm în cuvinte alinarea,
Oare nu sunt ele,
Cele
Ce ne aduc amăgirea?
De ce căutăm în alții iubirea,
Pe când de cea dinăuntru
Din noi, n-avem știrea
Că există?
Și cum de întoarcem privirea,
De la adevărul,
Ce ne salvează firea,
De-l cercetăm în noi în adânc,
Care-i sfânt,
Și ne aduce astfel menirea,
În Univers
și pe Pământ?
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât
Stigmatizați de timpul pelegrin
Atât trecut avem de tras din urmă
Cât intuiția dindărăt retorică
Și-l târâm brutal zgândărindu-i zelul
Peste sincope cu aceeași nedumerire
Peste creneluri introvertite în clipe
Până când cade prezentul în trombă
Compresat în punctul de proveniență
Atâta viitor împingem năprasnici
Până la meleagul intuiției cu tâlcuri
Cât ne apucă pe semne previziunile
Progresiv cu exponentul anticipației
Cât suie fiorul inopinat printre goluri
Atâta trăim cu nedumerirea în sânge
Cât spectru luminilor complementare
Până la limita prezentului expectativ
Atât prezent mai ducem per pedes
Până la semnul piruetelor metafizice
Atât cât mesajul unor percepții sacre.
poezie de David Boia (7 iulie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Retorica lui Dracula
Ninge gratuit prieteni
Dumnezeu se dăruiește
îngerii foșnesc din cetini
disperarea ni-i nădejde
Dumnezeu ne-o dăruiește
am putea să n-o primim
disperati avem nădejde
căci urâtu-i tot sublim
Am putea să nu-l privim
îngerii foșnesc din cetini
orice limba are-un limb
ninge gratuit prieteni
Dumnezeu ne dăruieste
disperat altă nădejde
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Delir
Am febră, iubito, mă tem c-am să mor
Și cine-ți va spune poveștile seara
Și cine șopti-ți-va cuvinte de dor
În patul cel moale și iarna și vara?
Am febră, iubito, mă tem că mă duc,
Și cine-o să-ți mângâie părul și sânii
Și cine-o să-ți pupe curbatul năsuc
La care mă-nchin ca la idoli păgânii?
Am febră, iubito, mă tem că dispar
Și cine-o să-ți bucure serile ochii
Și cine-o să geamă, rupându-ți, barbar,
Cu sete, și ultimii nasturi la rochii?
Am febră, iubito, dispar în neant
Și știu că-i retorică fraza cu cine,
Că nu-ți va fi greu să-ți găsești un amant
Să-ți stea la picioare mai mult decât mine.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Retorica glumei
Descopăr viața,
Mă descopăr constant
Și ca vechi militant
Subțiez, zilnic, ața.
Adun vechi cutume,
Retrăiesc zboruri lent
Și ca vechi insurgent,
Mă dezic de-astă lume.
Mituri vechi le dezbat
Cu aplomb de școlar
Și ca orice fugar,
Vă las clipa pe-un pat.
Nu te caut, acum,
Mă găsești unde vrei
Și cu simple idei,
Veșnic, eu recompun.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (20 februarie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Retorica unui gând
- N-am mai trecut pe strada ta, sunt ani,
Nici nu mai știu castanii cum se-mbracă,
Magnolia mai râde la profani
În zori de zi când are chef de joacă?
Pe banca noastră te-ai mai răcorit
De dorul lunii în amiaza mare,
Cu mine-n gând ai mers la asfințit
Să mai săruți o gură de răcoare?
Ai mai trecut visând pe la Pardon
Să guști un strop de poezie nudă
Ori să asculți un vals la gramofon?
Mă-ntreb ades, dar cine să-mi răspundă?
- E-atâta timp de când pe lângă turn
N-am mai călcat de teamă că lumina
Ce cade-n zori pe zidul taciturn
Ar scrijeli poeme pe tulpina
[...] Citește tot
poezie de Ioan Grigoraș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rânjet albastru
Iubirea se bălăcește într-o lacrimă,
Valve stelare îi cuprind diamantul,
Statui de rumeguș răstoarnă trunchiul
În suspensia maturizând bărbatul.
Materia vuiește în creștetul de nea,
Scara încercării coboară în unde,
Pe burta incoloră a somnului doarme
Nenașterea care-n vacarm se ascunde.
Zbuciumul adăpostește elocvența,
Realitatea derizorie doarme pe-o pâine,
Mușcă din ea și forma rămâne
Un rânjet albastru de câine.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rânjet de câine
Iubirea se bălăcește într-o lacrimă,
Valve stelare îi cuprind diamantul,
Statui de rumeguș răstoarnă trunchiul
În suspensia timpului maturizând bărbatul.
Materia vuiește în creștete de nea,
Scara încercării coboară în unde,
Pe burta incoloră a somnului doarme
Nenașterea care-n vacarm se ascunde.
Zbuciumul adăpostește elocvența,
Realitatea derizorie doarme pe-o pâine,
Mușcă din ea și forma rămâne
Un rânjet albastru de câine.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre oratorie, adresa este: