Poezii despre panică, pagina 2
Singură în sala întunecată
Singură în sala întunecată
Marele spectacol e doar pentru mine
Pe scenă sunt toate stelele lumii
Dar lumina lor nu mai vine.
A fost oprită de nu știu cine
Și nu știu de ce și nu știu până când
Și în sala pustie în care stau
Se aud stelele plângând.
Nu țipa, mi s-a spus, să nu faci panică
Lucrurile trebuie luate așa cum sunt
Și eu nu țip si nu încerc să fug
Eu intru liniștită în pământ.
poezie de Ileana Mălăncioiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ruga de bine si de rau
Te-as lua de par sa te tarasc la vale,
Pe pietre te-as tranti sa te iubesc,
Dar trebuie sa ma comport domnesc,
Captiv al starii mele sociale.
Acum as scoate de prin grajduri biciul,
Sa te insangerez razbunator,
Dar trebuie sa fiu actorul lor,
Sa ma complac in panica si viciu.
Intraga mea iubire ilegala
Si nebunia mea fara noroc
In frigul nostru au facut un foc,
Si v-am facut mai oameni, din greseala,
Si totusi, ma rog, la tine, Doamne,
Opreste mana mea sa o condamne.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
în tăcere îi crește
viguros nasul din dotare-naștere
la nici o apă distanță de ochii
inundați de albastru de dor
un izvor fără drum pornea în jos
pe protuberanța ajunsă la o mărime
apreciabilă până la panică
semăna din oglinda afumată un timp
cu napul de porc mult iubit blând
crescuse din minciună intra pe ușă
câteva secunde înaintea chipului
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până la malul opus
Frânghia care ne leagă unul de altul s-a rupt,
am tras tot timpul fiecare în partea sa,
s-a mers prea departe pe drumuri inexistente
și a venit furtuna.
Prins între fulgere și vânt năprasnic am intrat în panică,
cu respirația tăiată caut un adăpost
în care să-mi las trecutul,
prezentul să-l fardez
și să merg pe sârmă în echilibru
până la malul opus.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plopi
azi ma intalnesc cu tine
prin felurite jumatati de timp
un fel de crai nou intre noi se ascunde
si rasuna sub cornul clarului ce mangaie timpul nostru
azi ma intalnesc cu tine
sub plopii ce n-au uitat jocul nostru
nervos uneori
corida unor doi copii ce amestecau culorile sub o piele ce ne imbraca
stii sa ma ceri de dincolo de drum
stiu sa te caut pe scoarta albicioasa te-am mai sarutat in trecere
fara sa ma cuprinda vreo panica
fara ca versul frunzelor planse prin vant sa-ti mai alinte umerii
ceramica unei amintiri acoperite de praf
tu nu ai altceva de facut decat sa-mi cauti inima prin maruntaie?
poezie de Ilie Viorel Stanica
Adăugat de Raluca Dinu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fac o mărturisire
Fac o mărturisire.
Am încercat să te salvez și să mă salvez.
În fiecare zi, panicat,
m-am străduit să insuflu
viață în noi.
Poate încercam, de fapt, să mă salvez doar pe mine,
pe mine, cel pe care tu l-ai adus la viață.
Apoi, într-o zi, am devenit
prea obosit pentru a mai putea continua.
Mi-am umplut plămânii
cu moartea noastră
și mi-am pus nădejdea în viața de apoi.
poezie de J.M. Storm, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când un copil...
Când un copil prinde-un adult prima oară pe picior greșit
când îi intră prima oară în căpușorul lui serios ideea
că adulții nu-s întotdeauna dotați cu inteligență divină,
că deciziile lor nu-s întotdeauna înțelepte,
gândirea adevărată și sentințele juste
lumea lui se prăbușește într-o dezolantă panică.
Zeii au căzut și toată protecția a pierit.
Și-un singur lucru-i sigur în ceea ce privește căderea zeilor:
ei nu cad doar un pic;
ei se strivesc, se spulberă sau se scufundă-n smârcuri verzi.
E nevoie de-o muncă foarte obositoare să-i scoți iar la lumină;
Și niciodată nu vor mai străluci la fel.
Iar lumea copilului nu va mai fi niciodată cu adevărat întreagă.
E un fel dureros de a te maturiza.
poezie celebră de John Steinbeck din La est de Eden, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre tine
Când puiul de drac, panica,
începe să rânjească și să țopăie
în inima mea, în mintea mea, în mușchii mei,
mi se arată drumul pe care l-am pierdut
prin ceața munților.
Eu scriu despre tine.
Când durerea care mă doboară
este pe punctul de a deveni de nesuportat,
o mână rece
îmi pune o pastilă pe limbă, iar durerea
slăbește și apoi dispare.
Eu scriu despre tine.
Sunt focuri care trebuiesc suportate,
flacăra cruzimii, fierbintea coacere
a dorului de nestins, chiar
blânda lumină din candela păcii
[...] Citește tot
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise clandestine
Doar soarele mai mângâie ca tine,
La răsărit, când încă e răcoare
Și mă trezesc din vise clandestine
Ca frunzele surprinse-n întomnare,
Când se abandonează în neștire
Și cad în iarbă ca o sărutare,
Cum buzele răsfrânte-n contopire
Păstrează gustul și parfumul gurii,
Ochii trimit săgeți de-nvăluire
Așa cum prevestiseră augurii,
Deși, au profețit pe jumătate,
Nu au vorbit de panica pădurii,
Când frunzele vor fi însângerate.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise clandestine
Doar soarele mai mângâie ca tine,
La răsărit, când încă e răcoare
Și mă trezesc din vise clandestine
Ca frunzele surprinse-n întomnare,
Când se abandonează în neștire
Și cad în iarbă ca o sărutare,
Cum buzele răsfrânte-n contopire
Păstrează gustul și parfumul gurii,
Ochii trimit săgeți de-nvăluire
Așa cum prevestiseră augurii,
Deși, au profețit pe jumătate,
Nu au vorbit de panica pădurii,
Când frunzele vor fi însângerate.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre panică, adresa este: