Poezii despre patinaj, pagina 2
Artistic patinaj
Am ascultat cânt în de-argint patine peste luciul gheții,
Fredonări de cupluri suple se topind unul într-un altul
Simultan superb scăldând în șiruri lungi sudoarea vieții
Zi cu zi corp împletind imn lui sufletului, 'naltul.
Îmbătări în culori de tonuri, strasuri se uzând pe scene
Din povești, legende, trase-n celuloid pentru-albe ecrane,
Ori librete de-un balet, gest, ariile de tenor, sirene
Pe un ritm de zbor în quadriplu, în triplu, dublu.. diafane.
Parcă s-efilează însăși gând în dansu-n pași de salturi
Și în coarde mușchii-i fac bărbați tineri sfinți Icari,
Fete lungi cu chip de zâne au picuri de fustițe-n falduri...
Lunecări sublime viața-i vis și oameni legendari.
Era timp de-a se uita știri știute, dive false,
Violență-n șold, play-back-ul, limba strâmbă-n derapaj
Retransmis, concurs de truc, nesărate bancuri proaste...
Îmi las minte-n nerv relax, lin m-alunec, îs patinaj!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urzind în parc
Luceferi cu milioanele coboară,
Urzind în parc pe trunchiuri, pe coroană,
Ie din nea, pufoasă și ușoară.
Lacul, oglinda lunii-n plină noapte,
Unde s-au spus atâtea șoapte.
Chemarea lui la toți o-mparte,
Idile și îndemn din zori în noapte,
Alunecă pe-o aripă de vis
Nenumărați patinatori ca-n paradis.
Totu-i în jur de-argint curat,
Reflectă o strălucire aparte,
Iar raza soarelui venită de departe,
Țintind doar c-o privire s-a-ntrebat:
Ăsta-i decor de iarnă sau un vis adevărat.
acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În cămașa luminii
sufletul meu îmbracă a luminii cămașă
să nu simtă bezna aspră, corozivă
sunt o romantică a slovei urmașă
care vorbește lumea în toate expansivă.
mai am un loc în suflet pentru tine
să te mângâi cu metaforă albastră
visători alunecând pe a vremii patine
raza prieteniei a bătut la fereastră.
cămașa luminii îmi ține de cald
noaptea când luna e ascunsă în nori
dar vreau să cuceresc o stea de smarald
să mă călăuzească printre rele ninsori.
presar în drumul meu poevesti de herald
acompaniată de a visului viori.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gheața-și întinde
colții în asfalt sau într-un perete
pe care se scurge apa în drum
sub roțile mașinilor grăbite
mi-aș pune patine la saboții
de lemn să mă dau pe ghețușul
copilăriei cu poezia locomotivă
pentru colții de gheață
coboară iarna prin pădurile
de fag și fulgii se prind pe apa
moldovei cu puterea înecatului
agață o stâncă gheața și se trage
la mal lângă o răchită învelită
în ninsorile de cretă de altădată
gheața-și întinde colții într-un strat
de flori tapat cu frunze
urcă pe un trandafir roșu
încearcă să-l ofilească din invidie
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarcerea
Munții răpitori se înfig
în cerul verde cenușiu, vânătorii blânzi
cară acasă vulpea. Pasărea neagră
se rotește deasupra orașului alb.
Bătrânii se încălzesc lângă foc,
pe cei tineri îi încintă gheața. Hokey-ul
concurează cu dragostea, biserica
doarme sub plapuma iernii.
Pieter Bruegel stă lângă mine
- cu vîrful pensulei- (ca un cioc de pasăre)
arată spre fortăreața mistică - mănăstirea -
înconjurată de stânci, troiene de zăpadă,
indiferența oamenilor, entuziasmul duhurilor.
În turn, la fereastră, aplecat deasupra Bibliei
stă un călugăr. Este tânăr, capabil,
îndrăgostit. Îi invidiază pe vânători,
pe pictori, pe patinatori. Vrea să se întoarcă
la viață - scrie "Întoarcerea".
poezie de Wojciech Wiercioch, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Ana Năgăra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngeri poștași cu goarne
În iernile în care și marea mai îngheață
Vin patinând spre mine pe oase de balene
Îngeri poștași cu goarne și îmbrăcați în ceață,
Asemeni unei toamne bogată-n coțofene
Aceleași vești rescrise mereu de-aceeași mână
Pe foi îngălbenite de-atâta nostalgie
Mi le aduc în portul din mica mea lagună
Pe care-o cred, săracii, doar o butaforie
Se-opresc tăcuți la birtul în care pe sub mese
Cu ochi de sepii câinii uitării se desfată
Și latră-n gând ca gândul înnobilați de lese
Iar îngerii bezmetici cu-agheazmă se îmbată
Își scot cu mâini febrile patinele de care
Stau agățate tandru priviri de aterine
Și dănțuiesc cadriluri în pas de lipitoare
Până spre zorii morții plutind în zepeline
Atunci îmi lasă plicul burtos ca o galeră
Doldora de suspine pe colțul unei stele
Aflată-n loc de sfeșnic și pleacă spre o eră
De unde să se-ntoarcă, mai mulți, mai plini de rele...
poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (decembrie 2012)
Adăugat de Daniela Mercan-Pepino
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul
Te-am alergat o noapte-ntreagă;
Erai sirenă, stea, meduză,
Dansai-n patine, pe-o peluză,
Cu ochii verzi, sub capă neagră.
Îți sărutasem ochii-n lacrimi;
Sorbeai nectar dintr-un pocal,
Nu-ți vedeam fața, de la voal...
Eram Hristor, ispășeam patimi.
Îți făcusem dar, un râu albastru;
Te botezam în apa vieții
Ce-am strâns, din roua dimineții...
Din sânge-mi, ți-am dat gust măiastru.
În vârf de pantă te-am pierdut;
Planai în zbor, eram Icar
În negrul interplanetar...
Topise-i Soarele-n sărut.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lidice
Îți amintești, Ioane? Era iarnă.
Zăpada încapuse-ncet să cearnă
tremurătoare, în întreg văzduhul,
fulgi uriași, legănători, ca puful.
Lăsasem Praga-n urmă, -n dimineața,
cu turlele topindu-se în ceață.
Tăia mașina câmpu-ntins ca tava.
Sclipi la dreapta Morawska Ostrava.
Spre Lidice goneam. Nu întrebam
nimic nici unul. Ne uitam pe geam
cum rînd pe rînd zburau în urma noastră
cîte un sat, cîte-o pădure-albastră.
Războiul se sfîrșise. Unde ieri
călcase tancul, azi treceau mineri
și, peste codrii destrămați, domoale
suiau păduri de fumuri, din furnale.
[...] Citește tot
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Father
încă e intuneric / o clipă mă opresc
și șterg lacrimile unui câine de pluș / astă noapte am visat că mă urmăreau ei / câinii
am salvat visul ca pe un draft m-am trezit spunând cuvinte ca un
robot dintr-un call center dragă tată dragă tată
dragă tată / astea sunt cuvinte care nu se rostesc
tata a plecat într-o vănătoare fără întoarcere
// dacă rostesc father mă simt mai detașată //
s-a întors totuși când pe ecran se derulau imagini de la
campionatul mondial de patinaj artistic
era o figură plină de sânge și pământ
preinfarctul îi făcuse inima mai slabă
l-am luat în brațe / era un animal rănit ce m-a strivit sub greutatea lui
atunci am învățat că mila e un sentiment inutil
de fapt nici nu era tatal meu
era father
un străin uitându-se la mine de la o altă fereastră
în care tot timpul e întuneric
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pam-pam
Sunt umbra micii bucurii
și a durerilor intense,
sunt tot ce-am fost și nu voi fi
cu prețul vrunei recompense.
Sunt boare unui vis pierdut
ne'nsuflețit de cutezanțe
da's tot ce-am vrut și am făcut
fără lacune și uzanțe.
Sunt amintirea unui dor
ce-a prins contur pe o iubire
sunt coastă-abruptă, sunt ponor,
sunt ploaia fără păgubire.
Sunt nerostiri într-un surâs
ce nu-ți va spune niciodată
dacă sub el am râs sau plâns,
sau amândouă deodată.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre patinaj, adresa este: