Poezii despre ruj, pagina 2
Femeie peisaj
Femeie,
asemenea unei femei peisaj
m-ai perceput
și iubit.
M-ai iubit
cu câmpiile mele,
cu văile mele,
cu grotele și colinele mele,
cu întinderile și sarcinile
din corpul meu.
M-ai iubit
ca un val
calm, demontat
și te-ai lăsat purtat
în grizaiul
norilor
care mă traversează.
M-ai văzut femeie
în rujul buzelor mele
lăsat pe obrazul fiului meu
[...] Citește tot
poezie de Elizabeth Grech (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gazele ojate
Te alint in zori
Cu surâs de flori
Nori-ți cântă în bucle
Cu ploi calde
Soarele gelos se ascunde
Ești frumoasa de nu știu unde
Cu degetele înflorate
Ești zeița picăturilor de curcubeu ojate
Fug gazele trandafirii pe spate
Rujul mușcă de grumaz
Cu sărutări de topaz
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Murătura stă
în borcan și așteaptă sărutul
buzelor tale rujate extraordinar
e puțin acrișoară cât ai ochelarii
fumurii o vezi ascunsă în spatele
mărarului și crezi că sunt alte
realități dintr-o lume topită lent
în borcanul pictat în mintea plină
de timpul sticlos intrat în gură
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simțea o durere surdă
în chitara pe care o purta la gât
când nu croșeta ciupici de ață
pentru păpușile care se nasc
după ce le aplică un ruj verde
tulbure cum este apa unui lac
ucigaș revărsat pe genele false
suferea chitara lui de-o ispită
pătimașă ca o carte de amor
presărată cu crime în stil western
dar din acela făcut de italieni
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă trag dintr-un gând
imaterial cu vorbe bune
sunt craiul de tobă cu dragostea
în drum serios și visător
mă uit la femeile de treflă
cu ochii verzi și obraznici
care mă sărută profund până ajung
palid în viața culturală
mă trag dintr-un vis cu lacrimi
lăsat pe etajera plină cu cărți
lângă o țigară cu urme de ruj
pe filtru lung și elegant
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtună
nu-i dimineața
un pumn mic a strâns atâta îndrăzneală
încât
chiar dacă-n frânturi de cuvinte
nu a plâns fața ta
știu!
pleopele încă-ți mușcă imagini
ferecate-n gânduri
suspine își deschid aripile
și totuși
încă mă uit prin fereastra ultimului tău sărut
și plec îngândurat
aveam urme de ruj pe-o încheietură
la o mână
nu-i încă deschisă încuietoarea, trecutului
trebuie să mă întorc neapărat
Meteorologul anunță:
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iunie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ruj
sângele tău este pasăre
cu aripile între două lumi
ia forme și culori
potrivit intențiilor
(apropo de pavaje
unui iad prezumtiv
și de foamea
de o îmbrățișare -
gestul în sine
nici nu mai contează)
vine Ultima
își țuguie buzele
în oglinda oaselor tale strălucinde
și se fălește cu un roșu
impecabil
zborul abia acum
începe
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu mai vrea să lucreze
Nimeni nu mai vrea să lucreze
Dacă nu-i plătit cât trei
Trec haiduci pe caii lei
Spre ținuturi calabreze
Spânzură țara de grinzi
Liderii se țin de chermeze
Babele se rujează în oglinzi
Ca niște surori siameze
Nici o grijă, spun conducătorii
Totu-i sub control așa încât
Chiar dacă apa ne-a ajuns până la gât
Așteptăm ivirea aurorii
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmbrăcat rupestru
Pierdut prin șoaptele de fum
In dune de dor cu trup de scrum..
Vântul mă duce și aduce
Mă așează să mă culce
In roua amintirilor.
Se aude cutremurător
Ecoul tocului răvășitor
Pe treptele tâmplelor
Fante de haos se deschid
Și cad in sarcofag, și ard
In picturi rupestre de ruj
Rămase pe o cămașă
Imbrăcată in fiecare seară
Din șifonier...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evaporări pluviale
Iubesc pe fiecare picătură a ploii ce-i cernută...
Poate a atins deja fostă iubită.
E-n parte o fărâmă de parfum evaporat,
Sau ruj din buze, ce s-a spart din sărutat.
Mă încânt de stropii ploii, fără vreo cadență,
Doar purtători de amintiri de pași, o esență
Spărgând oglinda de o gaură-n asfalt...
Ce m-a stropit cândva, în 'mbrățișări în asalt.
Mă ung cu picurii leșii, de ploi în peripluri,
Ce-au fost o cremă trupului în nisipuri,
Adânc rămas tipar, dar șters de val batant...
Ce-mi umple gol în inima-mi, cu loc vacant.
Mă spală picătura în lacrimă vărsată
De despărțiri, nevrut de plâns că era fată
Și mă las gol, să mă ud tot șiroaie
De aburinde dragi, ce tot ating... a ploaie.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre ruj? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ruj, adresa este: