sateliţi

Pentru că nu-i pasă

de bârfa oarbelor traiectorii din jur,
luna cere sateliţilor să-i însămânţeze
obiceiul de a face sex cu divorţul
de frigidele nevoi din care
le fac rampe de lansare
pământenii.
Traversează cerul
cu mască de prezevative inapte
s-o apere de pofta vidului erotic.
Nu va naşte altceva
decât triumfuri în marş funerar.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O călătorie printre stele

Hai copii să ne plimbăm
Despre Cosmos să-nvăţăm!
Galaxii ce-ţi par mărgele
Sunt chiar grupuri mari de stele,
Planete, sateliţi, comete şi asteroizi,
Hai să le descoperim pe rând, timizi!
Nu ne-am întrebat noi oare,
Luceafărul când apare,
Cum plutesc pe cer în zare,
Carul mic şi Carul mare,
Cum s-au tors prin cer fuioare
De steluţe călătoare?
Mii de stele şi comete
Care se-nvârtesc discrete,
Au format prin cer trasee
Galaxia albă sau Calea Lactee...
Şi-n Calea Lactee ia priveşte
Chiar Pământul se găseşte!

poezie pentru copii de autor necunoscut/anonim
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Franţa din inimă

Loryjeanne
mezina
familiei

A-nvăţat
să-mi
cartografieze

Munţii
din
suflet

Prin
satelit

Au
moment

Dă
târcoale

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Strict familiale (3 februarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul

(nepoatei mele, Maria Elaine)

Universul infinit,
De Dumnezeu izbăvit,
Are steluţe discrete,
Are şi multe planete.

Calea Lactee, galaxia noastră,
Din imensitatea albastră,
Găzduieşte-ntr-un altar
Sistemul nostru solar.

În centru Împăratul Soare,
Are pe orbite planete rotitoare,
Cu sateliţii care sunt,
Dar şi cu planeta Pământ.

poezie pentru copii de Mircea Ursei din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monologul vulturului doborât...

-nici săgeata nu mă poate frânge
nici vânzarea pe arginţii de iudă
sufletul doar uneori mai plânge
inima de lacrime e udă...

să mai stau puţin să mai respir
împrejur să mai privesc sfios
necătând la starea de delir
şi ajunul morţii lui Hristos...

şi săgeată asta-n trupul meu
parcă-i cui adânc în palmă Lui
parcă-i un destin ce-l duc mereu
pe un drum demult a nimănui...

cât mai am puteri, am să mai zbor
chiar dacă mai greu şi pustiit
şi săgeată-armă la picior
îmi va fi ca simplu satelit

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (26 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Geana ochiul îşi revarsă
În poiene de-orizont,
Verdele lumina-şi lasă,
Luciolelor dând rod!..

Noapte! Lin strecor speranţe,
Un refugiu în decor,
Pe poteci in rezonanţă
Unduite de amor!

Un coşmar, trecut prin creştet,
Zdrumică fulgerător,
Printre revărsări celeste –
Horoscop promiţător!

O speranţă, una vie
Apărută pe răzor,
Tot renaşte-n omenire
Satelit prins în fiori!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea Lactee

Grămezi de stele
Aranjate-n braţe spirale,
Lentilă văzută dintr-o parte...
Aceasta este galaxia
X – în Univers
Ideal de a fi casa
Atâtor planete

Ce se învârtesc
Acum şi întotdeauna
Lângă sateliţii lor...
E sursă de inspiraţie
Atâtor poeţi visători de pe Terra,

Luminând cerul nocturn,
Astru lângă astru...
Calea Lactee,
Tăcută galaxie,
Emanând speranţă,
Eternă existenţă...

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om optimist

copil fiind el nu a smuls niciodată aripile muştelor
nu a legat cutii de tablă de coada pisicilor
sau închis insecte în cutii de chibrituri
sau împrăştiat muşuroaiele furnicilor
el a devenit om matur
şi toate aceste lucruri i s-au întâmplat lui
am fost lângă el când a murit
mi-a spus citeşte-mi o poezie
despre soare şi despre mare
despre reactoare nucleare şi despre sateliţi
despre măreţia umanităţii.

poezie de Nazim Hikmet, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 12

Nisipul curge molcom în clepsidră
Nu face zgomot, însă Timpul zboară
Şi încet-încet înghite ca o Hidră
Şi om, şi gâză, şi copac, şi fiară,
Şi ape, şi păduri, şi mari imperii,
Şi întinsele ogoare cultivate,
Şi frumuseţea vie a primăverii,
Şi celelalte anotimpuri toate,
Şi stele lucitoare, şi planete,
Şi supernove mândre şi încinse
Şi găuri negre, sateliţi, comete,
Şi universuri vechi şi necuprinse...

Timpul distruge tot ce întâlneşte,
Însă apoi tot el reînnoieşte.

poezie de Octavian Cocoş (9 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am intrat în Europa

Noi niciodată nu am fost afară
Şi niciodată nu am fost pierduţi
Adesea însă-am fost vânduţi
Şi totuşi am rămas o ţară.

În Europa am păşit desculţi
Sau în opinci dar s-au scurs anii
Şi-acuma în Versace sau Armany
O cotropim deştepţi şi proşti dar mulţi.

E plină Europa de ortaci
De căpşunari şi hoţi de buzunare
Cu traista goală sau cu punga mare
Cu sânge-n vene de romani sau daci.

Iar noi ce-am învăţat să spargem munţii
Şi să învingem tot ce-avem în cale
De-acuma toate ne-or părea banale
Şi liniştiţi vom sta în fundul curţii

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Miloş (2007)
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!