Poezii despre simțuri, pagina 2
Relativism
cineva mă întreabă de ce tac
cineva mă forțează să vorbesc
nu pot rosti cuvine care s-au mai spus
nu pot să spun ce alții nu-nțeleg
nu au cum să vadă să audă
ce știu numai eu
decartes spunea
că simțurile denaturează viața
când nu voi mai simți
am să vorbesc
poezie de Adina Velcea (11 octombrie 2018)
Adăugat de Adina V
Comentează! | Votează! | Copiază!
La o nimfoaică
Puterile cum îmi scad:
Subțiri-s ca apa-n vad.
Simțurile cum se duc:
Rămân păpădie-cuc.
Mințile cum se închid:
Sunt ca ușa prinsă-n zid.
Nici tu broască, nici tu chei,
Nimfoaică, să mi-o deschei.
Și să-mi intri cu lumini
În spatele ochilor plini
De smântâne și rășini...
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cadențe
Sufletul este burete
peste teatralitatea durerii,
stors mereu în căușul
prea plin.
În odaia simțurilor,
oglinda răsare maniacă,
curioasă la răutățile străzii.
Departe,
tot mai departe
se alungește scara aceea
de cuvinte
pe care simțurile
își verifică mersul
tacticos,
senzual de felină.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul din mine
Dedicație expresă lui Adrian Păunescu, la solicitarea domniei sale, pe foaia din manuscris, după ce i s-a interzis Cenaclul Flacăra. La Felix, după o îmbrățișare prietenească, mi-a zis: "Tinere, sunt o iluzie pe pământ. Copacul acesta sunt EU. Îți mulțumesc pentru asta."
Cu simțurile descătușate
spre cer
suie copacul din mine
cineva dă să-l scrijelească
se-ntunecă în jur
agățat de o lumină
vreau să rostesc; viață
cuvintele ard
și flacăra mută
se stinge în semn de iertare
din căușul palmelor mele
răstorn cenușa
peste mormintele altor
păduri
poezie de Teodor Dume din Adevărul din cuvinte (1985)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate simțurile mele
Toate simțurile mele - sufletul -
Le-am pus în vârful degetelor
Pe care prin părul tău le treceam.
De-atâta suflet, degetele îmi tremurau
Și m-am oprit.
M-am prefăcut toată în vârfuri de degete
Ce-ți netezeau părul.
poezie de Ada Amir-Pinkerfeld (1987)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru un poet orb
Mulțumesc, poet! - la pragul ochilor mei evlavioși,
Ca o gazdă divină, veniți și vă descoperiți;
Și aurul auriu al viermilor tăi radianți
Luați în jurul numelui meu ca un cerc de stele.
Sing! Milton cântă; cântă! Homer a cântat.
Poetul simțurilor străpunge ceața tristă;
Orbul vede în umbra o lume de claritate.
Când ochiul trupului iese, ochiul duhului vine.
poezie celebră de Victor Hugo din Colecția: contemplațiile (1802), traducere de Andrei David
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio
Privește toate aceste lucruri frumoase
În fiecare oră. Nu lăsa noaptea
Să-ți obtureze simțurile în somn de lut
Până când cu încântare
Vei fi dăruit tuturor binecuvântarea ta întreagă.
poezie de Walter de la Mare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate cele cinci simțuri
Ochii mei sunt însetați de ochii ei;
Urechile mele sunt însetate de glasul ei;
Nasul meu e însetat de mireasma ei;
Gura mea e însetată de dulceața gurii ei;
Trupul meu e însetat de trupul ei.
poezie de George Budoi din Poezii (23 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Giuvaier
Fiori mă trec, explodez stele,
De cîte ori te văd trecând...
Devin nimic, un muribund;
Se pierd și simțurile mele.
Ești ca un vis de primăvară
Cadână din file de basm;
Am inima-n continu spasm
Când vii și pleci, ca-ntâia oară.
Privirea-ți ghețuri îmi topește
Ca-n zilele cu ger de iarnă.
Prohod de îngeri stau s-aștearnă
D-apari și au primit de veste.
Ești izuri fin mirositoare
Din porii ce-ți emană simțuri...
Te-aș întrona pe veci, în jilțuri,
De-aș fi un rege, scumpă floare.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ei
Ei vor veni. Stând după colț.
Au poate gândul să-i întoarne?
Ești numai spaimă, ești de carne.
Au ghiare lungi, de fier au clonț.
Cu toate simțurile goarne,
Trăiești uciderea de bolți.
Ei au copite și au coarne,
Au pușcă și în pușcă gloț.
Călări pe cai de-apocalipsă,
Din a pământului elipsă
Făcând verigheta nunții lor:
Ea-nseamnă dansul rotitor
Al stelelor, în ochi ce mor,
Și două mii de ani eclipsă.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre simțuri? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre simțuri, adresa este: