Poezii despre spațiu și timp, pagina 2
Mie însumi
Asta e Dorința: trăirea în mișcare,
să nu ai nici o casă în tot acest răstimp.
Și astea sunt Dorințe: lentă dialogare
cu eternitatea în spațiu și în timp.
Și asta este Viața: când până într-un mâine
singura oră lentă pe piscuri se ridică,
care, zâmbind surorilor crește ca o pâine,
tăcerile pe care Eternei le dedică.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Aceasta este dorința (1895), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la Noianul
sunt toate încurcate ca un nod
legat solemn la gâtul vieții mele
-călău urcănd încet pe eșafod
noian adânc de căzătoare stele
și timpul stă oprit din mersul său
și spațiul e iar un punct pe "i"
mai cade-o stea aleasă de călău
și hăul prinde iarăși a roti...
poezie de Iurie Osoianu (20 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destinul
Destinul nouă ne-a fost dat
Să-mpreunăm un aluat.
De e păgân sau poate sfânt,
Har al aceluiași pământ.
Dă mit și dor împreunării
Și o speranță disperării.
Alunecând prin timpul scurs,
Noi dăm iubirii un parcurs,
Venit din pulbere de astre,
Prinos al zărilor albastre.
Ca spațiul cel nemărginit,
Să ne tot ducă-n infinit.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul la puterea infinit
Mă acoperă
cerul
uneori
ca o aripă
pliată pe inimă
când răspândesc
tăcerea magică
peste plante
adorm în fiecare
spațiu gol de cuvinte
și mă las alungat
în ploile revărsate
cu lumina
poemului
ridicând timpul
la puterea infinit.
poezie de Ioan Barb
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Orasul alb" de Ioan Barb este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Prea bine știm
prea bine știm
că totul a fost
la drept vorbind
nu se mai poate întâmpla nimic
grecii antici
cunoșteau deja acest adevăr
lumea se repetă de-a-ndoaselea
la curse timpul învinge spațiul
cei morți demult ridică ruine
de temple necunoscute încă
și numai moartea ne naște
mereu alții
mereu
poezie de Krzysztof Karwat din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Inundă spațiul bărcile din cer,
Privirile-mi tăcerii sunt ecou,
Prin altă limbă veche îmi port pașii,
Mai caligrafiind un cântec nou.
Timp nu a mai rămas decât în cerbi,
Clipele lor răstoarnă-n curți piane
Și ochii mei Manoli, Manoli străvechi
Rămân în căutări de Ane, Ane...
poezie de Traian Vasilcău din Regăsit în Cer (2009)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acel nebun
Craterul vulcanului tău
visează cumva,
alintul jucăuș al vântului meu?
Cândva?
Puțin spre deloc?
Sau...
He, he...
chiar eu!
Acel nebun,
dintr-un timp
și dintr-un spațiu
dispărute demult!
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceas ocolit
Pecete e sărutul de sânge ars pe buze,
cu șoapte fugărite în noapte ca jivine,
în loc de nuferi marea se joacă cu meduze
și atât spațiu rătăcit în timp se întinde pân' la tine.
Drumul gâfâie în praf neștiind tu de unde vii
în paiete iarba tresare aprinzându-și licurici,
numai pe unde au mai trecut pașii tăi cei mici
din care a rămas doar ecoul cu rezonanțe arămii.
poezie clasică de Stephan Roll
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Ospatul de aur" de Stephan Roll este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Frumusețe lichidă...
mă trezesc cu același gând
pe partea dinspre răsărit
doar timpul sare
din noapte în zi
și-n spațiul acela
doar eu
o viață reconstituită
din carne și os
ca o mărturisire a frumuseții
de mai târziu
simt căldura sângelui
cum urcă prin trup
fiecare prelingere devine
o respirație pentru
un alt răsărit...
poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar fi fost...
Înaintea Timpului, de-ar fi fost să respir,
Aș fi umplut neantul imens,
Cu gândul meu tot mai dens,
De prefaceri, de-nălțări și iubiri.
De-ar fi fost să împlinesc un alt gând,
Aș fi urcat acest pământ,
Din al său obișnuit mers,
La rangul de stea, din Univers.
De-ar fi fost să exist într-un areal,
Undeva în infinitul astral,
Aș fi ales să fiu în acel spațiu curbat,
În care Timpul să-mi rămână nemișcat.
poezie de Gheorghe Alionte (5 aprilie 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre spațiu și timp? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre spațiu și timp, adresa este: