Poezii despre stemă, pagina 2
INDIGNAREA DE AZI
La noi triumfă iar minciuna,
La braț hoția-i este soră,
Iar legi nu respectăm niciuna,
Ne prindem cu dușmanii-n horă!
Străinii spun că ne adoră,
Iar noi, buimaci, le ținem struna
Și nu simțim cum ne devoră,
Tot mai săracă ni-e cununa.
Nici stema nu mai este stemă,
In loc de soare ne-au pus luna,
Apune nația-emblemă,
In rădăcini simțim ranchiuna.
Vă fie viața blestemată
Că ați trădat neamul și glia,
În Parlament cu toți de-odată:
"Suntem români în România!"
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regele visător
E ceva putred, grav în Danemarca!
Mor oamenii cu miile pe uliți
Și obosiți, soldații-adorm pe suliți
Când de pe stema porții zboara țarca.
Din racle ies strigoi ca să vestească
Și umblă printre vii, ca printre semeni.
Fecioarele au toate-n pântec gemeni,
Dar toate vor muri fară să nască.
Orbi, cavalerii stăruie la masă
Și hotărăsc, dar lămpile sunt stinse,
Căci în oraș, flămânde și învinse,
Oștile-atâtor visuri vin acasă.
................
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele
Cuvintele sunt grunjii de culori,
Reflexe din jăratecul latent,
Esențe vii, nescuturate flori
Și semne unui sens incandescent.
Ce-i risipit, cu ele mi-l adun,
Ca într-o stemă, șesuri, râuri, munți.
Câmpul real pe care-l recompun,
Spre piscuri virtuale-ntinde punți.
Și se-ncheagă-un tânăr univers
Și singular în fiece cuvânt.
Miracolul acesta e: un vers,
Cristal și undă în care mă cuprind.
Sau mă aleg cu aburul suflat
În diminețile de martie
Pe iezere - oglinzi în care bat
Munții cu stelele și codrii patriei.
poezie clasică de Emil Giurgiuca din Poemele verii (1964)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Micu...
Cine-i Micu?
E bunica ce sfințește
Tot ce Dumnezeu iubește.
Tot ce e mai scump pe lume,
Noblețea și bunul nume,
Țara, neamul și copiii,
Comori sfinte, fără preț,
Bucurii și slăbiciune...
Artă veche cu renume,
Stemă cu respect în lume,
Neam frumos, să nu te pierzi!
Spune Micu, în rugăciune,
Când se roagă lui Isus.
poezie de Valeria Mahok (17 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stema țării
Ca un zimbru-ntărâtat
Când a prins pământu-n coarne,
Tot ce-n drumul lui a stat
Gata să răstoarne
Ca un zimbru-ntărâtat
Moldovenii s-au luptat
Cu potop de litve.
Ca un leu sfâșietor
Când cuprins de-arcași se vede,
Prin mulțimea de popor
Trăsnet se repede
Ca un leu sfâșietor
Sar oltenii-n munții lor
Într-un iad de latini.
Iar muntenii ce-au avut
Cuib pe apa Dâmboviței,
Ca vulturu-n munți crescut
Apărând răpiții
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis treaz
Nu știu cine m-a strigat din noapte
Când mă-ntorceam prin somn
Cu stemele decapitate
Mi-a rostogolit numele
Cu stâncile fulgerate
În volutele ce și le deschidea ecoul
Și-a tulburat jocul mâinilor de cleștar
Încolăcite pe gâtul pădurii
Încercau să împletească
Din mătasa lunii
O cunună de valuri
Pentru umerii tăi
Sfâșiați de dorințe.
poezie de Vasile Dobrian (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rezolvarea unei dileme (grook)
Când ți se cere părerea-într-o problemă
Iar tu n-ai niciuna și ți-i gol bostanul,
cel mai simplu mod de-a ieși din dilemă
e să dai cu banul.
Nu, nu-i vorba de-a lăsa șansa să decidă pentru fraier,
în vreme ce dormitezi placid ca balega în drum...
dar în momentul în care moneda-i sus în aer
brusc, vei ști ce vrei să cadă, cap sau stemă, ce și cum.
poezie de Piet Hein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jurământul (lui C.D. Rosenthal, autorul tabloului "România revoluționară")
Pe-o pânză de lacrimi - bătrân izvor,
pictezi o ie,
un tricolor.
Steagu-i purtat
prin mit de o fată,
stema în inimă
i se arată.
Ca mândrul drapel
s-adie mai tare,
străbunii și-au dat
a lor suflare.
Privindu-și salba, nălțând tricolorul,
fecioara șoptește
un sfânt jurământ.
Iancu ascultă, Cuza tresare,
[...] Citește tot
poezie de N. Petrescu-Redi (1 decembrie 2019)
Adăugat de Njcolae Petrescu Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia
Nu-i subalterna nimănui
E numai o independență sinceră
Un simptom pur ideatic
Cu multe alternanțe
Și mai multe variabile și variațiuni
Pe teme multiple
Flacără debordantă
Luminând cu ardoare
Pe steme fără număr
Pe drapele ce flutură
Voluntar dar cu lirism angelic
Un vector de lumină
Iubire în sine fără egoism
Până la stadiul de ideal
De inspirație divină.
poezie de David Boia (9 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replici
Poetul
Tu ești o undă, eu sunt o zare,
Eu sunt un țărmur, tu ești o mare,
Tu ești o noapte, eu sunt o stea
Iubita mea.
Iubita
Tu ești o ziuă, eu sunt un soare,
Eu sunt un flutur, tu ești o floare,
Eu sunt un templu, tu ești un zeu -
Iubitul meu.
Tu ești un rege, eu sunt regină,
Eu sunt un caos, to o lumină,
Eu sunt o arpă muiată-n vânt -
Tu ești un cânt.
Poetul
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre stemă, adresa este: