Poezii despre tuns, pagina 2
Un secret de aflat
la ce mă gândesc? es
te un secret de aflat -
numai femeia cu sâni permisivi ar putea
să dezgroape mamuții din pajiștea mea
tunsă ciudat cu breton
de elefant: de
circ fără fildeși în care să mai sculpteze
po
etul dragul
meu emin cu bubele trase ce
va și cumva
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rangul de țăran
Oricâte minuni există pe lume
Niciodată ele n-ar fi de ajuns
Dacă țăranul ar pâlpâi în priză
Ca o mașină electrică de tuns.
Oricâte veacuri ar curge în haos
Ele ar fi doar vânare de vânt
Dacă n-ar ilumina sudoarea țăranului
În felinarul imens al planetei Pământ.
Oricâte cetăți ar râvni nemurirea
Le-ar devora tăcute ruinele toate
Dacă Măria Sa, țăranul cel bun,
Nu le-ar căra în eternitate.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar răul țăran oare unde-i ascuns, plecat-a de-acasă cu gândul la tuns, o oaie, berbecul, sau vaca la-"mpuns", de vine, [...] | Citește tot comentariul
Livada
Livada mea cu meri și pruni gravizi
de-atâta ploaie te-ai făcut mireasă
întinsă pe-o cocoașă mătăsoasă
păzită de trei câini și doi molizi
din pulpa ta mănânc pe săturate
bacșișul morții, lacrimi beau, tărie,
cu mâinile sub cap, întins pe spate
ca bunul Lazăr condamnat să-nvie
la ora când pendulul subteran
își schimbă mădularele și țipă
când timpul se coclește sub cadran
și îngerul își tunde o aripă,
livadă milostivă, dacă vrei
îngroapă-mă sub tine doar o vară
să dorm buștean păscut de câțiva miei
și-un măr frumos din tâmplă să-mi răsară.
poezie de Cristian Bădiliță din Poeme pentru păsări și extratereștri (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe marginea Idiotului de Kurosawa
Poezia îmi pare câteodată a fi starea de idioțenie paradoxală:
ești ca un salcâm stropit cu var
peste care ploile aruncă măruntaiele cerului
ești ca un îngeraș care pică în farfuria cu borș
la Cina cea de Taină
ești ca un rege al Franței tuns cu ghilotina
sau pur și simplu Mâșkin
rătăcit într-o Siberie japoneză.
poezie de Cristian Bădiliță din Poeme pentru păsări și extratereștri (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia: jandarm la pat de armă
de ce privești la mine
cu ochii ăia foarte rotunzi? de
ce nu te tunzi -
frizeriiile
sunt la tot pasul: acolo
poți să te bărbierești și pe pieptul ero(t)ic
poți să îți
verifici aptitudinile-n direct
cum ar fi
loviturile cu piciorul când cade
grămadă
o femeie la patul
de armă
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pecetluirea speranțelor
În orașul plin de istorie
Asfaltul nu se înmoaie,
Prospețimea străzilor
Stă în amiaza timpului.
Falși muzicanți
Cântă cerșetor
Până în gura portului.
Blestemele se întind
Ca un val cu spumele tunse.
Voi cum o să fiți
Într-o liniște strivită
Pecetluind speranțele?
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Le port în vioară
Sunt toate-n vioara mea dogită:
Și cântul și chiar moartea pripită.
Arome plouă din frunzele de dud,
Se-ascund în vioară și totuși n-aud.
Stele se-ncheagă în vin acrișor,
Amurgu-i greu ca un cântec de dor.
Tinerețea credeam că-i sac fără fund,
Amintirea-i bătrână-n care m-ascund
Sub vălul anilor trecuți m-alint,
Vioara sună-n nuanță de-argint.
De stinse iluzii ațoase mă tund,
Să pot în căsuță de melc să m-ascund.
poezie de Stelian Platon (12 mai 2014)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpada mieilor
Zăpada mieilor, dar nu mai ninge cu miei,
mieii spânzură-n măcelării,
disecați, grațios, ca-n iubire, femei
decupate din dantelării.
Ca ei sunt și zăpezile: tunse de blana
în care s-ar fi rătăcit clopoței
dar și pe ele le subțiază rana
și nici n-au învățat să plângă ochii de miei,
disecați, grațios, ca-n iubire, femei.
Zăpada e a mieilor și mieii ai burților dumneavoastră
cum durerea e a poetului dar și poetul e-al vostru,
consumator netrebnic de iarbă albastră
căruia i se clatină rostul
cât încă i se mai văd mâinile străvezii
decupându-se din dantelării,
decupându-se din măcelării...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel tuns
cu ciobul a stabilit:
un om valorează
cinci mii de lei
pe un tărâm negru
stă un om jalnic
care umilește pe cei vii
laolaltă cu morții
programul e viață
programul e moarte
a coborât întunericul și frigul
se întețește
iar el taie finanțările
o mie de euro valorăm
niciun cent mai mult
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Procedura "Blitz":
Președinta:
Recurent și intimat,
Procuror și avocat:
Vorbele-s azi interzise!
Puneți doar concluzii scrise!
Recurentul:
Zi-le, domnu avocat,
Că d-aia te-am angajat!
Avocatul (în șoaptă):
Rog, mă înțelege bade,
Dacă zic ceva... te rade!
Recurentul (după pronunțare):
Văleu, domnu avocat,
[...] Citește tot
poezie clasică de Gheorghe Culicovschi din Desene altoite pe catrene avocățești (aprilie 2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre tuns? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre tuns, adresa este: