Poezii despre vamă, pagina 2
Meditație cu nuferi
Câți nuferi din stelărie
au fotonii-n pălărie...!
Câți nuferi frâu la pârâu
au luminile în brâu...!
Câți nuferi ning pe pământ,
câți nuferi ard în Cuvânt...!
Spre-a nunti-n oglinzi de cânt,
dat-au vămi la ploi și vânt...
poezie de Ion Pachia-Tatomirescu din volumul de versuri Ultimele poeme hadronice (30 iunie 2001)
Adăugat de Ion Pachia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ca să păstrezi
Ca să păstrezi tăcerea, îți trebuie răbdare.
Ca să învingi durerea, îți trebuie alinare.
Ca să învingi teama, îți trebuie curaj,
Ca să treci vama, intri în picaj.
poezie de Dumitru Delcă (6 ianuarie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vama iubirii
Cum ar putea să-mi fie dor de tine,
când ești în jur, în gânduri și-n tăceri
pierdute-n clipele de revederi
aievea sau acolo, doar, în mine?
Iubirea mea nu știe ce e dorul!
Cum ar putea, când știe că îmi ești
aceea ce,-n credințele lumești,
din inima-mi privește viitorul?
Să-mi fie dor? Nu-mi e, și nu ai teamă
că-n timpul din clepsidră - un nisip -
un fir e fără tine și te cheamă.
Niciun alt gând, nimic nu îmi destramă
din visul împreună, nu e chip
să treacă de-a iubirii noastre vamă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marketing
Când trecerea spre vad
E numai reclamă pură
Prin lume e ca o vamă
De la târgul de țară
Obicei transmis de mult
Dar exacerbat mai nou
Acum fiecare din doi
Poate fi exponentul
Celuilalt de alături
De la taraba vecină
Altminteri poate fi pericol
Ca cei din altă tabără
Să devină agresivi de facto
Să dea năvală de iure
Peste proprietate
În iureșul faptelor lor
poezie de David Boia (19 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clopot
Pierite chipuri, dintr-o ceață deasă
Memoria le vede prin perdele
Și ea atunci ca pe-un orfan mă lasă,
Întreagă regăsindu-se în ele.
Nălucile-nviate să le dărui
Vreau, celor vii, dar mă cuprinde teama
Clădirile de fum să nu le nărui
Și, grea, tăcerea își pogoară vama.
Un clopot fără limbă, mut sunt, cărui
Doar vântu-i suflă uneori alama.
poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Tristele (1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Victimele și călăii
există un ceas când călăii
se întâlnesc cu victimele lor
primii stau în genunchi și se roagă
să-i treacă de furcile vămilor
iar ceilalți le întind în tăcere
o spadă înroșită de sânge
să li se mai taie o dată capetele
și Dumnezeu plânge
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecce homo!
A fost un trup și-a fost o întâmplare
din care m-am născut cândva
în anul revoluției flecare
când îngerul pe garduri trâmbița
și cerul se făcuse parcă rană
prin care muștele suiau de zor
vărsându-și murdăria suverană
prin orificiul larg de tricolor.
Sparge-mi-ai, Doamne, creierul netrebnic
și dintr-însul moarte să mi-o scoți
știi cum e, doar Te-ai jertfit pe vremuri
pentru vameși, curve și netoți!
poezie de Cristian Bădiliță din Poeme pentru păsări și extratereștri (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea cerșetorului
Măcinat de boală cruntă,
Nu mai știe unde merge.
Picioarele nu-l ascultă,
Nici cu ochii nu mai vede.
La viață nu mai gândește.
Nu are discernământ.
Cu nâna-întinsă cerșește,
Dar rămâne tot flămând.
Nimenea nu-l ia în seamă.
Tremurând în frig, în ger,
Îi plătește vieții vamă,
Înălțându-se la cer.
poezie de Dumitru Delcă (1 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Degete la vama
Foaie verde si arama,
Petiol de par de coama,
Auzi ca venira, mama,
Zece degete la vama,
Geniale, pure, frante,
Au venit aici sa cante,
Le-au taiat la tiranie
Si acum tremura si-nvie.
Zece degete nauce,
Nici n-au unde-a se mai duce,
Parac-ar sta sa se usuce
Dupa-nfrangerea in cruce.
Zece degete se-aduna
Sa se faca iara mana,
Numai clapele ingana,
Si schelete din tarana.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rezervatia de zimbri
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge cu versuri înghețate
Eminescu s-ar întoarce
România însă nu-i
stau la vamă niște Parce
sare lira brusc din cui
România Doamne nu-i
teii i-au sacrificat
cerul este-al nimănui
nu mai e niciun bărbat
Teii i-au sacrificat
stau la vamă niște Parce
ca poet la mine-n sat
Eminescu s-ar întoarce
Doamne poezie nu-i
nici pe Prut nici pe Bahlui
sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (13 ianuarie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre vamă? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre vamă, adresa este: