Poezii despre verighete, pagina 2
Asistenta
v-ați tras vreodată verigheta pe nas?
în-treabă asistenta ORL măturând
părul din curtea spitalului de ne-bune
porniri virtuale când o văd așa plină
de mine cel supra
ponderal în expresii sub hălățelul ei alb
ca laptele dimineții ce-i vine ca o
mică mănușă de unică-ngăduință...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai puțin iubit dintre pământeni
(adaptare după romanul lui Marin Preda, "Cel mai iubit dintre pământeni")
cotonogește fumul ăsta, Petrini!
aplecarea în sala de mese
te-a făcut să ciopârțești
omul fără un ochi
și acum
muști din ultima treaptă
pe care ai găsit
femeia smulsă
din podul palmei tale
ți-a fost dat să te-nvârți
în cercurile verighetei
pe ușa bisericii scrie
să rămâi
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dero
a trebuit să mă îmbăt
cu apă rece îndoită cu gin
ca să pot scrie simandicos
despre prietenul și poetul
Dan Emilian Roșca
și a trebuit să îmi amintesc
ce verighetă de aur masiv avea el (?!) pe
un deget oarecare de la picior
la 17 ani și pășea dintotdeauna în poezie
apoi s-a căsătorit: a făcut
o fetiță, pe Beatrice
să sufere
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea piciorului
Mi-am prins urechile la spate iepurește
și suflu în verigheta unui înger amanetat
o vulpe în jurul gâtului îmi strălucește
când îmi vede sufletul dezlegat.
Staaai! Strigă lupii! Parola! Parola!
Mă pun pe burtă și casc un strigăt de patimă
Ola!
Ola!
Taurii au luat în coarne o cratimă!
Ce fugă! Ce fugă prin melcul plouat
a venit apa și l-a luat
se crapă podul și ușor
ușor
se duce pe apă pe jos la picior.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea mea
o poezie dedicată celor singuri!
iubirea mea... s-a terminat...
din deget scot azi verigheta
și o așez într-un seratar!
dar nu aceasta e problema...
din suflet... nu știu cum să fac
să pot să iau cu mâna lin
să îți dau drumul în văzduh
plutind spre cerul cel senin!
acolo ești plecat demult...
dar verigheta nu mă lasă
și-n fiecare zi la prânz
la masa mea ea te așează!
mereu... noi suntem amândoi
dar este ceva ireal!
iubire... astăzi s-a sfârșit...
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu din Buchet de gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o zi
am rămas întârziat
într-o gară, de țară
ceasul se stricase prea devreme
suspinând m-am așezat lângă mine
răsucind gânduri târzii pe verigheta timpului
cu speranța că vei păși către mine
într-o zi, de vară
în față niciun tren, nici-o gară
îmi era teamă de întârzieri repetate
ploua încet în mine
picături se scurgeau pe caldarâmul fierbinte
ascultam țăcănitul pantofilor pe asfaltul gândului
așteptam trenul, ora, ziua
când vei veni
știu, într-o zi...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Sfântul Valentin
Nu un trandafir roșu sau o inimă catifelată
Îți dăruiesc o ceapă.
O lună învelită-n hârtie maronie.
Ea promite lumină,
ca o iubire care, cu delicatețe, se dezbracă.
Aici și acum.
Te va orbi și te va face să plângi cu lacrimi
ca o iubită.
Va deplasa reflecția ta
într-o fotografie clătinată a durerii.
Încerc să fiu onestă.
Nu o carte poștală drăguță sau o pețitoare.
Îți dăruiesc o ceapă.
Sărutul ei înverșunat va rămâne pe buzele tale,
aidoma nouă,
[...] Citește tot
poezie de Carol Ann Duffy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coșmar
La ceas de noapte bufnițe se-adună
Și cântă de pe cornul șui de Lună,
Strigoii la ferestre-și poartă chinul,
Descântă cotoroanțele pelinul,
Paharele-s cădelnițe umplute
Cu smirnă din iubirile trecute,
În lumânări mai pâlpâie speranțe
Și nașii-n fața crucii dau restanțe,
Legați cu verighete de lumină
Mănâncă mirii dragostea la cină;
În glas de cucuvele-ascuns, mormântul
Așteaptă să le-nghită jurământul.
Iar spinii din coroana nemuririi
Însângerează tainic trandafirii,
Mesenii se îmbată la nuntire
Iisus, uitat, se-ntoarce în Psaltire.
poezie de Pavel Lică din Lupta cu strigoii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Just be f...b...
Uitați pe-o Terra-n deplasare
-Fără de mame și copii,
"Click" zi și noapte-n căutare
Sătui de trai de zi cu zi,
Din funduri de tărâm de suflet
În adânc străfund, în gând de vis-
Ne alergăm într-un răsuflet
Pe un ecran, spre Paradis...
Culori și nume nu-s rivali;
Ne întâlnim idei șirag
Cum perle pure, în virtuali
Ne vindem inimi, drag la drag...
Facem "love club"-ul de Planetă,
Ne spovedim făr-a fi popi,
Părtași, fără de verighetă,
Trâind cu jind, pân-am fi gropi
În lumea, nudă-n siguranță...
Ne-am fabricat amici tumult
Cu-acord de-o mică importanță;
De-o floare pe cavou și-ascult...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoportret
Sunt Cain și nu mă căiesc de rele,
Sunt Iuda și nu plâng de ce-am vândut,
Urăsc pe Iov, răbdare n-am, nici jele,
Sunt om contemporan, sunt prefăcut!
Sunt Lucifer, mândria mi-i pecete,
Caiafa sunt și-adeseori Pilat,
Baraba mă numesc, pe verighete
Port chipul lui Mamona incrustat!
Ochii mi-s de Irod în desfrânare,
Râvna de-averi e-a Cezarului rău,
Nimic din ce-i durere nu mă doare,
Sunt Dioclețian, mi-i gura--hău!
Traian sunt, ce din iad spre Cer privește,
La care sfântul Ioan Damaschin
Rugându-se-ndelung, primit-a veste
Că Tatăl i-a scos sufletul din chin.
poezie de Traian Vasilcău (2018)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre verighete, adresa este: