Poezii despre viitor, pagina 2
* * *
Femeie,
Fără universul tău,
Pământul tot ar fi un hău,
Fără trecut sau viitor,
Fără culoare sau ecou.
poezie de Valeria Mahok (8 martie 2012)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Echilibru
Stau c-un picior în trecut
și cu unul în viitor,
în timp ce cu mâinile
mă agăț de prezent...
poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Viorel Vintila
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecând frontiera
Stând cu spatele întors spre viitor, veghez
Cum se scurge timpul departe în trecut.
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adunând viii cu morții
Din trecut, din viitor
Tragic sau cu mult umor
Viața e cobaiul sorții
catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fi sau a nu fi
Mă-întreb în fiecare zi:
Oare, mâine, voi mai fi?
poezie de Dumitru Delcă (mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Astă-zi
tu fluture roșu pe o floare albă
bagă timpul în somnul tău cu vise
și-l vei alungi atât cât să-ți ajungă
vei trăi o secundă cât o viață și o
viață cât o secundă
vei trăi în trecutul prezentului viitor
ori în prezentul viitorului trecut
sau poate în viitorul trecutului prezent
vei putea
plin de iubire să calci curat peste șerpi
poezie de Vlad Scutelnicu din Piramida Ka-zar (2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exhibate păsărele
de ziua unirii
în stol
eu propun să mergem s-o rupem la iași
unde am și rămași
din secolul viitor
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
apometrele trec
presiunea rămâne
scăzută pe azi
leșinată pe mâine
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parcă mi-a trecut
Dorul de trecut;
Mi se face dor
Doar de viitor.
catren de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri din...viitor
Pe drum,
viitorul m-a primit
în brațele sale.
Bucuria întâlnirii
înflorea
pretutindeni
nuferii.
Poveștile tale
cu iz de mânăstire
linișteau
bătăile inimii.
A urmat
sărutul pecete,
dulce izvor,
aprigă sete.
Însuși Dumnezeu
ne-a mângâiat
creștetul
a mulțumire.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre viitor? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre viitor, adresa este: