Poezii despre magnetism, pagina 3
Instantaneu
(mareele sinelui)
închisă accidental în busola iubirii
ecranul fisurat al pupilei
caută nordul magnetic
tăindu-mi nemurirea în două decupez curcubeul din umăr
pe drumurile desfundate ale respirării cuantice
plouă torențial
cu oameni de tablă
marea toarce molcom la țărmurile inimii
fir de magie
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iurieosoianu
trei semne mici de exclamare
s-au inversat în al meu nume
mă ponegresc tiptil la lume
ca între doi de zero -zero îmi e și harul
(himeră încovoiată precum
dolarul)
și doi magneți mai am
cu sensuri strict antipolare
și (ducă-se pe pustii)- și o spânzurătoare
mai e și-o eprubetă inversată
și-o cățelușă electronic despuiată
penultima- o arcă de triumf
la ea
când n-oi mai fi
am să ajung...
poezie de Iurie Osoianu (22 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Curcubeul din lentilă...
se pune în semi-lună,
noaptea-n soarele din bec
doar cu dioptrii s-alerg.
Gândul face pârtii pe hârtie,
atras ca un magnet.
Cuvintele dansează-n
hora poeziei cu viteza luminii.
Mirosul de cerneală
îmi stă brodat pe față.
Orele zboară ca vântul!...
Dimineața își varsă
lacrima în gura ierbii.
Rimelul cade greu pe gene.
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu (30 mai 2016)
Adăugat de Cristina Mariana Bălășoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarcerea la rădăcini
De oriunde-ai fi în lume,
întoarcerea la rădăcini
te arde ca un cărbune,
să vii acasă din străini.
Copil, aicea te-ai născut.
De ce-ai plecat din țară?
Aici prieteni ai avut.
Și pâinea nu-i amară.
Aici sunt părinții tăi,
frații și surorile.
Tot aici sunt munți și văi
să le calci cărările.
Aici străbunii au luptat
ca să avem libertate.
Când au murit, le-am adunat
oasele împrăștiate.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Făclia vie
În fața mea merg Ochii cei de lumină plini,
Magnetizați de-un înger cu născociri savante;
Sânt frații mei avea acești doi frați divini
Ce-n ochii mei presară sclipiri de diamante.
Scăpându-mă de orice păcat copleșitor
Pe drumul Frumuseții ei pasul mi-l imbie;
Mi-s slujitori și totuși eu sunt robitul lor;
Întreaga-mi fire-ascultă de-această faclă vie.
Voi răspândiți, Ochi magici, o mistică lucire
De lumânări aprinse în plină zi; subțire,
Flacăra lor la soare pălește dar nu moare;
Dar ele slăvesc Moartea, voi Viața; și mereu
Cântați trezirea sfântă a sufletului meu,
Voi, aștri-a caror rază n-o stinge nici un soare!
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portal ratat
(sculptura duhului)
în căușul inimii tale
obrajii sărutului meu se rumenesc ușor
smerenia roz a degetelor
schimbă polii magnetici ai raiului
rădăcinile mărului cresc punctul de fierbere căii lactee
pulsul colorează în busuioc
străfulgerările sunetului prin sângele orei
din cuptoarele pielii mireasma iubirii
iese aburindă
și cântă
pietrarul uranic înfige dalta
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Particula de gheață a lui Robu
(A se citi din perspectiva Principiului al doilea al termodinamicii)
Să fie dorul dinainte
Mai greu ca dorul dinapoi?
Să fie dragostea fierbinte
Mai rece decât un ghețoi,
Electrizând șira spinării,
Câmpul magnetic dintre noi,
Laboratorul așteptării
Unui deznodământ în doi?
Să fie dragostea din urmă
Mai mare decât cea dintâi?
Să fie dorul ce ne scurmă
La fel și după ce rămâi
Însărcinată cu iubirea
Din creștet până la călcâi?
Când se va naște nemurirea,
Vom fi la ea la căpătâi?
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (5 ianuarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veneția
Apă, marmură și tăcerea captând ca un magnet,
Nespartă de roți sau de potcoave;
Oraș nufăr, mai mult reflectat decât concret,
Pereți de palat și-acoperișuri ca niște etrave.
În apele sterpe și-n neclintirea minerală
Lipsește reproșul unui fir de iarbă, nici lotuși nu-s;
Oraș fără semne de bucurie sau de oboseală,
Departe de el însuși, sieși îndeajuns.
poezie de Arthur Symons, 1865-1945, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veneția
Apă, marmură și tăcerea captând ca un magnet,
Nespartă de roți sau de potcoave;
Oraș nufăr, mai mult reflectat decât concret,
Pereți de palat și-acoperișuri ca niște etrave.
În apele sterpe și-n neclintirea minerală
Lipsește reproșul unui fir de iarbă, nici lotuși nu-s;
Oraș fără semne de bucurie sau de oboseală,
Departe de el însuși, sieși îndeajuns.
poezie de Arthur Symons, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnule Bob
Dă-mi mâna!
Chiar fără mănușă,
Să mă răcoresc în albul tău,
Cel supt,
Din oasele putrezite alor mei...
Dă-mi mâna,
Rumenă, caldă!
Să mă înalț osie,
În cerul,
Străfulgerului meu...
Dă-mi mâna,
Albului tău,
Geamăn cu mine,
Că-l simt ca magnetul,
Lasă-mă să-l strâng în brațe,
Să-l dau ploilor mele,
Să-l macine mereu...
Îi e foame lui Cronos!
-Nesătulul!
poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre magnetism? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre magnetism, adresa este: