Poezii despre oratorie, pagina 3
Buticul de flori
Buticul de flori
Vai...!
Zâmbete roze
Cu aripi egale...
Ce leagăn ciudat va născut?
Ce mâni de iubire,
Ce farmec de zare
Din tainicul dor va făcut?
Atâta lumină
Pătrunde în suflet,
Atâta elogiu se-nvârte în nări,
Parfum de speranță
Cu ultimul sunet
Deschizi elocvența în văi!
Minune-a minunii...
Extaz și candoare!
[...] Citește tot
poezie de Mihai Ghidora (19 februarie 2019)
Adăugat de Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnule parlamentar
moto: Cenzurează toți guvernul
Cu demisia și strigă
Dând în geam cu mămăligă
Până când îi doare sternul
---------
Ești ales, ții un discurs
Poți să latri și la lună
Și-ai să vezi cum pe parcurs
Intri-ncet în lumea bună
Pedagogii, demagogii
Jubilează biruința
Cum nu pridideau nici dogii
Să-și arate elocința
Disoluția nu are
Priză la reacții blitz
Doar pretenții fiecare,
Pentru-o cameră la Ritz
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regina de Spade (Sonet Tarot)
Femeie perspicace și deșteaptă,
Onestă, receptivă, vizionară,
Nu minte, nu înșală, este dreaptă,
Iar gândul până-n depărtări îi zboară.
Învață lucruri noi cu ușurință,
Căci are-o minte foarte ascuțită,
Și dovedește multă elocință
Cu vorba ei prea bine cumpănită.
Dar uneori e dură, arogantă
Urzește planuri cu intenții rele
Spune minciuni, e falsă, intrigantă
Și poate să îți facă zile grele,
Căci mintea-i ca o sabie ușoară
Te apără de rău sau te omoară.
poezie de Octavian Cocoș (9 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mă îndrăgostesc
o dată la două secunde de tine,
cred că în cele impare.
deși aș putea să am răbdare,
între ele sunt o sută de ani
în care mă dezîndrăgostesc.
dar cine stă să cronometreze
niște tristeți?
hai mă,
am spălat și covorul
pentru tălpile vesele și elocința
imparelor.
e ceva ce nu știu dacă există -
există o stare
între
a fi îndrăgostire
și a fi dezîndrăgostire?
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubitei
Ca și primordială lege
Dintru a cărei mistice esențe
Natura-i lasă să-și dezlege
Puterea vie-a unicii ei fețe
Iubirea-i versul nemuririi,
Poem sublim de 'naltă elocință,
O taină hărăzită-a firii
Ce-nnobilează sensul de ființă.
Însă în totul ce există,
Când îți lipsește cineva, se pare
Că viața poate fi și tristă,
Că-ți poate da și lacrime amare.
Și greu e drumul vieții cărei
Povara-i o ființă ce-ți lipsește,
Tu ești a clipei fiecărei
Un dar, ce-nsemnătatea-mi dezrobește.
poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoșani (5 decembrie 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubitei
Ca și primordială lege
Dintru a cărei mistice esențe
Natura-i lasă să-și dezlege
Puterea vie-a unicii ei fețe
Iubirea-i versul nemuririi,
Poem sublim de 'naltă elocință,
O taină hărăzită-a firii
Ce-nnobilează sensul de ființă.
Însă în totul ce există,
Când îți lipsește cineva, se pare
Că viața poate fi și tristă,
Că-ți poate da și lacrime amare.
Și greu e drumul vieții cărei
Povara-i o ființă ce-ți lipsește,
Tu ești a clipei fiecărei
Un dar, ce-nsemnătatea-mi dezrobește.
poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoșani (5 decembrie 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crez
Nu cred, n-am cum să am credință,
Când nu de crez destin depinde
Nici pentru mâine s-ai merinde...
Nici făcut bine-i elocință.
N-am cum să cred nicicum minuni
Că sunt doar spuse, prefăcute
Din adevăruri în minciuni
De Guri... cu însemne ca de mute.
Nu pot să cred "de necrezut",
Căci niciun crez nu se explică
Doar să iau tot ce-i nevăzut
De evident... că e, se aplică.
Nu poate fi loc de crezare
Când promotori ce-o promovează
Fac din credință o arătare...
Pe crezul meu, se exersează!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Negenerații de iubire mai târziu
Supramintirea pare acum un vis
pe urmele exploziei colorate.
Apusul se desface în gânduri;
îți rămâne să cauți soluția de cer,
marele spumant al renașterii,
îmbietor, peste pielea tânără
inundată de letargia răsăritului.
Însângerarea anunță, solar,
o nouă adormire în neputințe,
iar din tentaculele lungite
spre zenit, retorica singurătății.
Supraestimarea atinge umbrele
unor strămoși tăcuți în simplitate,
departe de aceste învăluiri
unde viața catifelată în amăgire
visează despre ce ar fi spus.
Umbrele trag lumina peste
liniștea de a dormi în truda lor
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești zâna mea
Ești zâna mea, dulce ispită,
Mătasea trupului din stele,
Speranța blândă și-mplinită,
Prințesa lacrimilor mele.
Ai apărut dinspre uitare,
Din valuri plânse-n răsărit,
Retorică și-ntrebătoare,
Caldă... ca un cuvânt șoptit.
Învață-mă să zbor cu tine
Cuprins de vraja unui dor,
Alintă-mă cu-n mărăcine
Și-ntinde-mă... lângă izvor.
Tu vii cu visele-nspre vale,
Rătăcitoare-nspre destin,
Când inorogi îți ies în cale
Din matca timpului... puțin.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpi
În orice faptă e o prima oară,
Cum prima dată este o scuză,
Iar niciodată, poate o acuză,
Ori jurământ, la ce-o să piară.
Întotdeauna e-o angajare,
Un gaj de, neîntrerupt, credință,
Sau atestat de elocință...
Cel mai adesea-i o încercare.
Arar zis, nevinovăție,
Dar și la lipsă, o asumare,
Doar parțială, nu eroare,
Iar gafă, adese, e-o prostie.
Regret, este-o ultimă dată,
Justificare repromisă,
Din când în când o nepermisă
Vină, iar neîncetat, sentința luată.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 aprilie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre oratorie, adresa este: