Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Mircea Eliade

Poezii despre Mircea Eliade

12 poezii despre Mircea Eliade.

Petru Daniel Văcăreanu

Poem lui Eliade

În misoginia ta
Ai încercat să înțelegi
Ce e credința
Și iubirea
Și ucenicul tău
Culianu!
Ucis pentru această
Întrebare...
Ți-a dat răspunsul
Zeu misogin ce te credeai
"Reducționismul" sau romantismul?
Răspunsul, Eliade te va bântuii....
Unde ai fi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Dăm vina

Din lipsa noastră de iubire
Dăm vina pe plăsmuiri ireale
Istoria credintelor misogine
Eliade nu a fost scrisă de tine

Lipsit de tandrețe și iubire
Arunci vina pe romantism
Nu pe al credinței reducționism
Văzut de oameni in lume menire

Când doar ea e singura nemurire
Iubire, iubire doar iubire

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Poezia rămâne ultima speranță (Motto. Poetul este ultima speranță. Mircea Eliade)

Poezia este ultima speranță.
Pentru acela care mai crede în eul său.
Și nu a uitat,
Cine a fost marele Orfeu.

Căci cînd a ieșit din infern,
Trecând printre morminte.
El a scris primul vers,
Cu cele mai frumoase cuvinte.

Și cu glas melodios,
La harpa lui de aur,
A făcut din poezie un cântec
Și din muzică un tezaur.

Mii de ani de atunci au trecut,
Dar poezia rămâne ultima speranță,
Pentru acel care iubește viața mult
Și nu are inima de faianță.

poezie de (12 martie 2020)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne transformăm, și idolii ne mor...

Istoria ne cântă imnuri negre,
Le-am învățat... și parcă nu mai dor.
Din lutul caracterelor integre,
Ne transformăm, și idolii ne mor.

Cărări necunoscute luăm în turmă
Și pași-i risipim fără de rost.
Privirea nu mai caută în urmă
La amintirea celor care-am fost.

Unde ne sunt Brâncușii și Cioranii,
Un Eliade, Coandă, sau Enescu?
I-acoperă cu nepăsare ani
În nemișcate firi de Grigorescu.

Din dorul nesecat de Eminescu,
Stăpânul frumuseții din cuvânt,
Mai inventăm forțat un Cărtărescu,
Să ținem adevărul, jurământ.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eteri... sau ... Etern (pretutindeni... tradus)

Filament e, subțire... dă lumini de wolfram.
Fină e, cum mătasea, venită din China.
Scumpă-i, peste filonul de aur, în gram.
Șarmu-i, Chanel natural și Ferrari-i mașina.

Stilu-i, Yves St. Lurent, de Paris adorat.
Estee Lauder-i e parfumul, adult în extaz.
Lasă-n urmă, când trece, vânt Zefir- aerat...
Muzica îi e Cabrel și iubește turcoaz.

Căutarea-i, într-una, de motto-uri eterne.
Cartea ei, Eliade, sau Kafka, Kipling...
N-o atingi, că-i mimoză, aventurile-și cerne...
Țara dragă-i Canada și poporul... viking.

În răbdare, are timp, rezervată cum stoic...
Ajutorul de-i ceri, îți dă tot... nu iubirea.
Credincioasă-i, cu suflet, ortodox sau catolic.
Ea iubește profund, doru-îi e nemurirea...

[...] Citește tot

poezie de (3 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Gândind la Eliade

La anii mei comoară port Iubirea.
Ea aur mi-i, i-s brațele-i pleiade.
Eu sunt poet, visez desăvârșirea,
Dar când n-am cer, gândesc la Eliade.
*
Cel care-a zis să ne ferim întruna
De-acei ce nu ne simt măcar monade.
Eu sunt poet, sărut cu gândul luna,
Dar când n-am zbor, gândesc la Eliade.
*
Cel care-a zis să fug de omul care
Urăște darurile-mi--miriade.
Eu sunt poet, nunta-mi citesc în zare,
Dar când n-am tril, gândesc la Eliade.
*
Cel care-n nopțile de sânziene
Vorbea cu-a infinitului naiade.
Eu sunt poet, cu ispitiri viclene,
Dar când n-am somn, gândesc la Eliade.
*

[...] Citește tot

poezie de (30 martie 2016)
Adăugat de Traian VasilcăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A noastră istorie amputată

Suntem un neam care a scris istoria
Am apărut pe-acest pământ de mult
Pentru a cunoaște gloria
Venim din tracii ce prin Troia au trecut

Noi suntem cei ce s-au împotrivit Imperiului roman
Cu prețul vieții am luptat să întemeiem un neam
Și am avut un Mircea, un Ștefan sau Mihai zis și Viteazul
Dușmanii l-au ucis pe el dar nu și crezul

Și jertfa lor ne face pe toți a plânge
Pentru un neam cu o istorie scăldată-n sânge
În sânge de copii și mame
Și-am suferit de boli și de foame

Am renăscut în secolul douăzeci
Întru credință am jurat pe veci
Să fie bine pentru noi și țară
Așa a apărut o generație rară

[...] Citește tot

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Moscovium

încercasem să psihanalizez visul de astă-noapte
înțelesesem structura moscovium-lui& tata-și ieșise din minți
fotonii din cuvintele lui
mai
iluminau puțina viață
printre pământeni
în care
nu mai credeam
cum nu mai credeam nici în vorbele episcopului ignatie
a cărui predică de la maglavit
îl chema pe moș petrache lupu
în greaca paleologă
mă trezisem cu greu o zi plină
un text dumnezeiesc despre trump
cum a inventat el jobul la o cafea foarte amară
mâna dreaptă nerefuzată de nimeni
piatra asteroidului
privirea geloasă a femeii ne-
cartea lui jung despre un om palid
pe bicicleta electric africanii se dau pe huruiușca spre copou

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cuvinte care ne unesc

Citeam mai deunăzi o știre cum că ea, dragostea,
O boală ar fi și se găsește-n nomenclatorul bolilor
Și bineînțeles ca orice boală și ea de medici se tratează,
Dragii mei, un cuvânt magic ce pe viață ne unește
Și-o legătură trainică-n sufletele noastre ea sădește
Să fie și ea o boală incurabilă și grea,
Care ne cuprinde pe noi toți așijderea
Și la doctor s-o tratăm, ca el fiind mama răniților?

Adevărul și minciuna niciodată casă bună n-au făcut,
Căci minciuna ticluit㠖ntotdeauna în adevăr a lovit,
Însă adevărul știe că minciuna picioare scurte are
Și se-n curc㠖n ale ei mreje învrăjbitoare.
Sinceritatea, dragii mei, este un cuvânt care ne leagă
Și calea cea mai scurtă se dovedește a fi,
Pentru clădirea între oameni și generații a încrederii.
Atent în ochi ea se citește și niciodată nu se greșește.

Prietenia, un alt cuvânt ce de oameni ne leagă,
Despre care Mircea Eliade spunea că poate fi

[...] Citește tot

poezie de (2 decembrie 2020)
Adăugat de Georgeta GaneaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noaptea de Sanziene

"Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul nopții, se deschid cerurile. Nu prea înțeleg cum s-ar putea deschide, dar așa se spune: că în noaptea de Sânziene se deschid cerurile. Dar probabil că se deschid numai pentru cei care știu cum să le privească." – Mircea Eliade

Nu stiu daca in aceasta noapte "magica" se deschid cerurile si se prind la hora zane bune, coborate la noi sa dea florilor parfum, holdelor bogatie, sa aduca fertilitate si sa dea putere de vindecare plantelor...
dar stiu ca pentru noi s-au deschis odata pentru totdeauna si raman deschise la orice rugaciune inaltata cu credinta in zori, la orice strigat de lauda si de bucurie din miezul zilei sau la orice geamat si oftat uneori in noptile tarzii, intunecate.
Stiu ca a coborat la noi, Fiul Lui Dumnezeu, a dat florilor culoare si parfum, a adus eliberare, videcare, bogatie, pace. A impacat lumea cu Sine.
Pentru noi cerul e vesnic deschis, ba chiar mai mult, purtam cerul in noi. Cand spunem o vorba de incurajare, cand stergem o lacrima si plangem cu cei ce plang, cand imprastiem in jur zambete, cand ajutam, cand iertam, cand iubim... aratam cerul deschis celor din jur.... cerul din noi.

Noaptea magica de Sanziene

E-o noapte magica-n gradina fermecata,
Si totul e cuprins de-adanc mister,
Incet, din stele, coborand o nestemata,
Deschide iar o poarta dinspre cer.

Invaluite-n abur si lumina,
Danseaza zane-n rochii de argint,
Iar flori de aur in suvite se anina,
Si ploua binecuvantari peste pamant.

Vazduhul freamata de melodie,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Marius AlexandruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Mircea Eliade, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook