aritmetică

Aritmetică cuantică

Nu plus Nu, este egal cu Uitare.
Nu plus Da, este egal cu Perseverare.
Da plus Nu, este egal cu Tăcere.
Da plus Da, este egal cu Fericire!

poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epilog

Cum de crezui că în tiparul mic
al stihului ar încăpea un suflet care vine
descifrând cu jocul liniilor fine
legile care creează din nimic?
Aritmetică, dicţionar, geografie -
ce gând nesăbuit avui
să-ncerc în ritmul graiului să pui
ritmul viu şi linia ta vie...

poezie de Fe­lix Aderca din Murmurul cuvintelor, Danţuri
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Redus la absurd

Prin reducere la absurd
dimineaţa păsările cântă deşi pământul de rouâ e surd.
Prin această inovatoare
reducere la absurd
Dumnezeu la abac îşi numără oasele
printr-o aritmetică stătătoare...
Culmea este
că ne dă nouă mereu cu craniu în loc de virgulă!
Tot prin reducere
la absurd
florile înfloresc oamenii şi lunile anului
se schimbă de zile
dar zilele
prin această absurdă reducere
devin inutile.
E absurdă reducerea asta frumoasă
la absurd
şi te-ncrunţi şi mă-ncrunt
fiindcă eşti şi nu eşti
deşi sunt şi nu sunt...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simple operaţii aritmetice

Iubirea ta
plus
neiubirea mea
este egal cu zero.

Iubirea mea
plus
neiubirea ta
este egal cu zero.

Iubirea mea
plus
iubirea ta
îngemănate, alăturate,
cu pietate plecate,
sunt două zerouri legate,
e-un pas nesfârşit
spre infinit...

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tic-tac, tic-tac

era târziu, îngrozitor de târziu
gândurile sprijineau cenuşa cerului
între forme schimbătoare
am lăsat în loc de bun rămas, o lacrimă
spunând adio la fiecare pas
fără voie prin noapte
alergam printre şoapte
simboluri ale unui timp trecut şi petrecut
totul era copleşit de tăcere
într-o aritmetică rudimentară a neputinţei prost etalate
obosit, ascultam somnul tătălui în silaba oprită a ultimului ceas

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aritmetică

Dă patină inelului, nu cocleală,
Dă pietrei lunii de nor şlefuire.
Cărţii ia-i pagini, dar dă-i primeneală,
Iar telefonului, voci. Şi-auzire.

Nu-mprăştiată iubire, ci-mpărtăşită,
Nu împărţită! Nu între noi!
Poate, mai bine – da! - înmulţită,
Dar nu cu vreun timp, ci cu doi!

Şi creanga ce zbate perechea de vise
Idee e, nu prea zadarnic lest!
Desfrunzirea e înfrunzirea ce zise:
Rar dragostea nu dă cu rest!

poezie de Andrei Gădălean (octombrie 2016)
Adăugat de gamma99
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gripa

să văd în ce amintire mai încap
melodia valsului fără noimă
monotonia suită-n pereţi
lumânările de pe tort
reconcilierea cu absenţa ta desenată pe frunze

sunt înconjurată rotund de diferite învelişuri
ce freamătă-n aer reflexia-n oglinzi
dulapurile tăcute stau la locul lor
învingând partea din mine ce le vrea deschise

se aude nevinovat vocea crainicului prevestind
catastrofe cu virusul "inocent" din China
zâmbetele au dispărut sub măştile albe puse la comandă
continuă să existe acel probabil de mai bine
într-o progresie aritmetică pe strada mea cu gripă

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări pentru întrebări

Ce ne ţine compacţi în convenienţe?
Ce ne ţine docili sub indiferenţe?
Este regula ce respinge reacţia
Şi-nchide ilogic ecuaţia?

Cifre împărţite-n pare, impare,
Lucruri curate peste lucruri murdare,
Negaţia-i polul de domină-afirmaţia.
Creatorul se naşte direct cu creaţia.

Nu ştiu ce ne ţine în proze prescrise,
În tangente normale, în vise precise.
Excepţia, regula nu o confirmă.
Suntem fracţii în aritmetica de rutină.

Nici un rebelism nu ne scoate din noi,
Între straturi de oameni, sunt mări de noroi.

Din cloaca firească, nu poţi evada.
Noroiul sarcastic te va reforma.

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiuni

Nefericirea întunericului creşte,
Aritmetica nebuniilor e îngheţată,
Între ele biblioraftul inimii
În oceanul risipei înoată.

N-are casă, frigidere, nimic,
Nu cucereşte drapele în luptă,
Aşteaptă ofilirea prelungită
A năzuinţei din lumină ruptă.

Arunc oglinda în vitrina spartă,
Fantomele trec jerpelite-n noapte,
Numărăm scările caruselului
Cu promisiuni făcute şi uitate.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul se rezumă la doi

în toate există pereche
o inimă plus o altă inimă egal love
un suflet plus un alt suflet egal life
persoana întâi plus persoana a doua egal mai mult decât you
şi un zbor agitat pe lângă o plutire lină egal happy

totul se rezumă la doi
indiferent de cum am privi în ansamblu
faptul că eu sunt singur
sau că tu eşti singură
sau că un cuc întotodeauna e egal cu un alt cuc
nu înseamnă că suntem unici
că suntem irepetabili
că suntem izolaţi
ci că undeva pe lângă minele singur există cealaltă parte
ce aşteaptă să se reunifice cu partea lipsă
şi să fie doi lipit în unu
indestructibili şi unitari în dualitate.

totul se rezumă la doi

[...] Citeşte tot

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!