biliard

+

dacă îţi doreşti nu bagateliza aripa unui prieten
care nu a bagatelizat aripa altui prieten şi tot aşa
o să vă ciocniţi ca nişte bile de biliard
spre orificiile unui caşcaval sintetic

poezie de Dorina Ungureanu
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre deşertăciunea măreţiei pământeşti

Colţii cu care şi-au încleştat elanul revanşard
Mastodonţii-n lupte sunt astăzi bile de biliard.

Sabia lui Carol cel Mare zis şi Carol Dreptul
E-oxid de fier acum, rugină, ca s-o spun de-a dreptul.

Ursul cenuşiu, de-a cărui grozava-îmbrăţişare
Se temeau toţi, acum e-o biată ţoală sub picioare.

Din Cezar au rămas doar busturi de colb pline –
Şi, sincer să fiu, nici eu nu mă simt prea bine.

poezie de Arthur Guiterman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spleen

Totul mi se pare derizoriu
Nu mai tresare-n mine nici o fibră
Storc cămătarii aurul din libră
Mai mult decât guvernul provizoriu

Cumulează unii numai funcţii,
Alţii n-au după ce să-şi bea apa
Toată viaţa tragem clapa
Între prepoziţii şi conjuncţii

Ciorile-şi dau rendez-vous pe-un gard
Se poartă azi dezbaterea în plen
Sictirul cârâit într-un refren
Răsună ca un joc de biliard

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Horoscop

Nouă planete
Precum nouắ
Gigantice bile
Se rotesc
Se rostogolesc
Unde de energie
Străbat Universul
Şi noi, vii diapazoane
Vibrắm caraghioṣi
Crezỉnd cắ tragem
De hắṱuri...!
Cineva, acolo sus
Joaca biliard
Pe catifeaua
Cea neagrắ
Ṣi la fiecare loviturắ
Reusitắ
Unul din noi
Cade
Prin gaura

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Nedelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii la început

Oamenii la început
zburau pân' la azimut;
apoi şi-au tăiat aripile singuri
şi au căzut în nişte ringuri
din care şi azi se luptă să scape
acoperiţi de mâzgă şi ape

Aruncă noroi unul pe altul
şi se trag în jos
că nimeni nu mai are timp
să privească înaltul

Marile puteri
joacă lumea la ruletă
la barbut, la biliard
ca la orice cafenea de pe bulevard:
Ele au cărţile, ele fac jocul
ele aprind focul!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima-i lăsată să iubească

Te-ascunzi ca raza după nori
Lacrimile în noapte -ţi ascunzi
Numeri clipele până în zori
În deznădejde te afunzi

Treci cu gândul prin tine
Cu ochii căzuţi la pământ
Te ascunzi de tine străine
Ai putea să-mi spui un cuvânt

Când inima îsi cere dreptate
Iubind ea vrea să se jertfească
N-o-ncuia ca într-o cetate
Te duc te-aduc tren pe linii ferate

Nu este tren ca să sosească
Când gara -i rece şi pustie
Inima-i lăsată să iubească
Tic tacul când iubeşte ea îl ştie

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

poemul se descompune pe umerii mei
ca lemnul putred
căci moartea e aproape şi o simt respirând;
florile de tei curg în cana cu apă
iar peste cinci minute vine ora când va trebui
să mă împingi
de pe turnul fără ceas
către masa de biliard care străluceşte ca o stea
de data asta am de gând să închid ochii
căci prin văzduh trec pelerini
iar vârful spre care tind nu are culoare
ci doar gust;
întunericul e o lămâie putredă cu degete
iar eu sunt aceeaşi bolnavă mintal
căci am iarăşi
praf stelar pe buze şi sub unghii.
medicamentele au rămas lângă Adolescentul lui Dostoievski
şi mă vor aştepta până când îmi voi mima căderea
de jos

[...] Citeşte tot

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tac

jocul nebuniei, tac
bat sau noroc
pe masă verde
cu dungă maronie
este a mea sau a ta
când tânăr încă eram
viaţa era tac, tacuri multe
tac lucios
mâner echilibrat
în nopţi cu vrăji
de dragoste, iubire
uscată şi ridată acum
pleoapa se pleacă obosită
pleoapa cu care tac
mâna tremurândă
în ani uscată
cu burlane în genunchi
de pantaloni uzaţi, de timp
şi ei de tac
buzunare goale

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Africa

Deşertul gustă galben în gura mea
ierburi amare într-o vale strâmtă
ape subterane aşteaptă sub roci
ploaia ce va cădea peste 5 ani
la sud de cataracte

Iar noaptea: ocean albastru-negru
umplut cu sunete de nispuri mişcătoare
Cicade plutind prin aer
ca o respiraţie grea, un cânt cu gust de cenuşe
vibrează printre dinţii albi
un semn lăsat de vânt.

Undeva licăreşte Steaua Sudului
stau pe spate şi
ascult fascinat
bufniţa deşertului
în singurătatea ei
vârtej de vise uscate.

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Grauenfels din Etnii, Naivul si Profanul (2018)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea este propriul ei prizonier frumos

mintea este propriul ei prizonier frumos.
Mintea a privit îndelung cum luna incendiază
cerul deschizând în amurg cleioase aripi noi

după-aceea cu decenţă s-a spânzurat, era-într-o după-amiază.

Ultimul lucru pe care l-a văzut ai fost tu în ceasul de-acum bastard
goală printre lucruri înveşmânate,-apoi

carnea ta, animal concis ca o baghetă inventând trasee melodice,
încă la plimbare cu sângele torcând inutil;
sexul tau a chiţăit ca un tac pe masa de biliard
auto-testându-se pentru a evita orice posibilă eroare,
în spasme spontane şi totodată metodice.
Mintea testează deodată viermi ferestre şi trandafiri

mintea râde şi-şi închide ochii aşa cum o fată eşuată-n amintiri
închide palma stângă pe oglindă refuzând să zboare.

poezie de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!