gramofon

Haiku

jazz la patefon -
cafea măcinată la
râşniţa veche

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie

Lira spânzurată-n cui
Cam de mult am părăsit-o,
De urâtul tău, iubito,
Şi de dragul nimănui.

Degetele-mi amorţite
De-abia lunecă pe strune.
Toate coardele sunt bune,
Doar a' inimii-s plesnite.

Pentru tine, adorato,
Vreau să-mi cânt de azi încolo
Bucuriile-n tremolo
Şi tristeţea-n pizzicato.

Şi de s-o-ntâmpla ca tonul
Ori măsura să nu-ţi placă,
Vom întoarce patefonul
Şi vom pune altă placă.

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie

Lira spânzurată-n cui
Cam de mult am părăsit-o,
De urâtul tău, iubito,
Şi de dragul nimănui.

Degetele-mi amorţite
De-abia lunecă pe strune.
Toate coardele sunt bune,
Doar a' inimii-s plesnite.

Pentru tine, adorato,
Vreau să-mi cânt de azi încolo
Bucuriile-n tremolo
Şi tristeţea-n pizzicato.

Şi de s-o-ntâmpla ca tonul
Ori măsura să nu-ţi placă,
Vom întoarce patefonul
Şi vom pune altă placă.

poezie celebră de George Topîrceanu (1924)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furibund

Ca floarea de colţ
În negura dimineţii
Suspina acum poeţii
Cu versul mort.

Ca o furtună de pelin
Ce mă poate seduce
Complexul tău dulce
Sta în carafe de vin.

Se aude o ciudata melodie
La gramofonul din ungher
Nebunii de alb acuma pier..
Vetusta şi crâncena simfonie.

Searbădă amintire
Despre un trecut imund
Melancolia-i până la fund
Din frageda copilărie.

poezie de Ciprian Călin Cugerean
Adăugat de Ciprian Cugerean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avenida Leonida

Avenida Leonida
Contrasens şi în pofida
Slăbiciunii pentru Lorca
Dedesubt semnase Iorga

Viaţa toată într-o carte
Vistieria-n altă parte
Grafolog şi monoton
O dicta la gramofon;

În paharul cu tequila
Noaptea se vedea Brăila
Ca o flacără banală
Primăria era goală,

Fără numai o mimoză
Nici o viaţă nu e roză
Şi-n cutia de scrisori
Era doar un telefon
Iar pe numele de fată,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo

Fulgerul amintirii, iubirii violente,
eternitatea în camera celaltă,
toate se scurg prin creierul meu
precum ploaia în rigolele verzi

dar eternitatea e pentru proşti
noi nu avem decât clipa aceasta
veche ca o pălărie din anii ʼ30

ascult gramofonul, tu te apropii
desculţă ca o fantomă de palat,
de palat veneţian în care ne-am
iubit şi ne-am trădat.
eu am trăit numai la Veneţia,
Acolo am şi murit.

poezie de Mihai Duţescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instrumente organice

Eu îmi devoram degetele
unul câte unul
ea îşi înghiţea sânii
într-un pahar
cu lapte.
Morţii îşi trăgeau draperiile peste morminte.
Ne scoteam limba
o singură doză nocturnă
pe discul lunii
cântam împreună
la patefon.
Pisica exploda pentru ultima oară
sărutul nostru
din acordeon...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deja-vu de zahăr

Răsufla acordeonul...
Mirosul...
Şi am fugit in copilărie
In lanţuri ce invârteau bucurie

Iarba era de zahăr, de vată... vată
Stelele sclipeau in acadele
Soarele părea mingea cea mai fascinantă...

Şi năuc, năuc intr-un deja-vu de gramofon...
Am plecat sărind intr-un picior
Al vieţii şi destin, şotron...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet 133

a rătăcit pe coridor nebunul
bătrân cu ochi fierbinţi, în pijamale,
prin avalanşa paturilor goale
şi reci, târându-şi hotărât furtunul;
în ciuda junghiului acut din şale
şi-a amintit că astăzi e Ajunul
Crăcinului şi unul câte unul,
a împărţit nimicurile sale:
medalii ruginite şi o poză
cu regele, vecinilor de sală,
un disc ciobit de patefon cu Tosca,
lui Popa, veteranul cu artroză
iar la sfârşit, acelui ce se scoală
de-atâtea ori să urineze, plosca.

sonet de Cristian Vasiliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţi provinciale

Tristeţi de după amiezi ploioase
Şi de nostalgice obsesii,
Când stai cu storurile trase
Şi-aştepţi să vie ora mesei.

Tristeţi de străzi pustii şi mute,
De ziduri vechi şi cu faţade,
De edificii cunoscute
În care nu ştii cine şade.

De domicilii spaţioase,
cu flori la geam şi cu salon,
Din care pe la ceasul şase
Auzi urlând un gramofon.

Tristeţi de goarnă funerară,
Melancolii de căţeluş,
Uitat de cineva pe-afară
Să schiaune pe lângă uşi.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!