Poezii despre nave spațiale
11 poezii despre nave spațiale.
De la o vreme nu visez în versuri
Nici nu mă mir măcar, nici nu respir
Eu, care trimiteam prin Universuri
Navete spațiale de delir...
catren de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără cai
Apocalipsa fără cai apare
Caci cineva a pomenit de ea
Este vremea din urmă
Sosită inopinat pe terra
Printre muritorii încă vii
Ce va survini asimetric
Și se repetă aprioric
Sau intervine asimptomatic
Repică ascuțită la cele omenești
De la Cel de sus
Și asta nu-i de bine
Căci omul încalcă reguli
Și răsplătește cetele inumane
Cu fapte pe măsură
Așa apare frecvent
Apocalipsa fără cai
Doar cu nave spațiale
În speță ozn-uri
Și îngeri cu trâmbițe.
poezie de David Boia (7 februarie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec
printr-un nor galactic su
focat de singurătate
aproape un veac
de poezie
cu sfere tele
portate dintr-un uni
vers cu rima astro
logică
un pumn de stele lus
truite impudic
de frigul u
man (!?) plierea spațiului
și zborul navelor
spațiale picioare dumne
zeiești
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia-n care nu sp
un mai nimic es
te poezia în care poți să te umfli
să te des
crii drept dumnezeul picioarelor care umblă
pe apele menajere
(?!) - nu
mai tu plus lustruitele sfere
cu ceară pentru caroseria navetelor spațiale
poți să îmi ceri să iubesc
ca un câine galactic
poezia-n care nu ps
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea Mea
1.1
Să zbor prin univers as vrea
Să fac ceva cu viața mea
Călătorind spre infinit
Sa caut tot ce n-am gasit
1.2
Dorințele să le implinesc
Și tot ce pot să dăruiesc
Sa întâlnesc pe un fir de stea
Speranță, viață, dragostea
Pre-referen
Pe tine te-am găsit
Și dragoste mi-ai dăruit
Iar muzica e împlinirea
Ce ne unește iubirea
Aici in lumea mea
Nu plange inima
[...] Citește tot
cântec interpretat de Claudiu Dumitrache, muzica de Claudiu Dumitrache, versuri de Gabriela Dumitrache (2016)
Adăugat de Claudiu Dumitrache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea nici măcar un cuvânt nu mai e
îmi trag ziua pe cap sufocată de singurătate
stau așa în pielea goală a gândurilor
lipsită de bărbat hălăduiește o umbră sumară
pe șubrezii pereți răciți cu fiecare
șir de litere lung și fără rost
un inegalabil epitaf de cum poți fi un mort în viață
trec cele șapte litere prin urechile acului
să le însăilez dar nu mă vor
ziua mi se destramă în pumn atomic
refuz să mai cred în acest cuvânt
e rece destinul când afară ninge
dacă te uiți bine e o lume dezbrăcată
impudic frigul intră în oameni
cum oare să mai simtă cuvântul când pleacă
zănatic spre inimă ca o navetă spațială
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec legănat
tinerețea este o femeie frumoasă
cu brațele în continuă mișcare.
ea dirijează mersul trenurilor,
zborul navelor spațiale,
suflarea vântului.
pasul ei zvelt
scoate din tipare orice greșeală.
rochia i se lipește de glezne
iar gleznele-i trec totdeauna
prin râuri de lumină.
pe umeri
părul ei întins
taie în patru ecoul
și toate pădurile ciripesc a păsări
și toate inimile gânguresc a copii.
tinerețea este o femeie frumoasă
cu ochii adânci
în care se clatină corăbii fără pânze
cerul fără nori
[...] Citește tot
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calul obosit
adăpostit într-un hangar
lângă navete spațiale
alimentate cu pepsi
mestecă orbit winterfresh
și bea whisky la litru
stă la taclale cu iapa lui
despre critica rațiunii pure
la început a mers ușor
cu metafizica
apoi a venit cawboy-ul
să-l ducă la păscut pe dealurile
pline cu fire de iarbă albastră
care nu cunoșteau fotosinteza
trăgea voinicul dintr-un trabuc
mai trăgea și calul afară
pintenii zornăiau pe pietrele crăpate
de moarte călcate de cizme
din piele de crocodil
nu-i venea să se plimbe alături
de băiețandru cu pistoale la cingătoare
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce, dacă nu dragostea
Ce, dacă nu dragostea,
când ajungi acasă înfrânt
după încă o zi printre animăluțele urbane,
ce altceva
atunci când totul e pierdut,
ai vreun mort
pe care nu știi cum să îl plângi,
un om mare, puternic,
pe care îl iei în brațe și ți se preface în lacrimi,
ți se scurge printre degete.
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pielea asta de oameni vii
era un accident de circulație a înroșirii prin sânge
un vaiet prelung ca de lup iritat cu o chitară smulsă blues
o lume indiferentă trecând printre necunoscuți în timp ce ploaia rece o spăla de chip
un parc în care se vedea o umbră de copii jucându-se și pocnindu-se
pe undeva era și o ușă cluj jegoasă și plină de abțibilduri cu un scârțâit mai rece decât gerul
un perete inscripționat cu nume neinteresante de pictori șomeri răzbunându-se pe fabrica celor utili
în curtea casei mormane mototolite de ziare mincinoase supuse uitări
un vaiet prelung ca de lup iritat cu o chitară smulsă blues
oasele ni se iroseau în războiul lumii cu eternitatea
prin bodegi mulți dintre noi cădeau pradă stelei 80
părul nostru mic era doar o umbră a pletelor rupte
ne scriam des versuri de despărțire prin coli de sertar
inventam povești în locul orelor de la politehnică
era un accident de circulație a înroșirii prin sânge
ciocnirea navelor spațiale cu neputința unei tinereți
se adunau procurori extratereștri pe lângă halbe
reconstruiau aici o lume ca lor în timp ce înlăcrimați ar fi vrut departe de aici
peste toți creștea un nor de fum înecăcios de nicăieri
tuna și ploua rece și se scurgea pe noi pielea asta de oameni vii
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre nave spațiale, adresa este: