sateliţi

Soarele şi satelitul

Când treceam cu nepăsare
Peste toate ca un Zeu,
Tu spuneai cu-ncrâncenare:
- Doar tu eşti Soarele meu.

Dup-o clipă de gândire
(Oi fi fost cu capu-n nori),
Am ştiut că lumea are,
Pentru tine, mii de sori.

Şi în dulcea-mi inocenţă,
Ce părea făr' de sfârşit,
Mi-am dat seama, excelenţă,
Că sunt doar un... Satelit.

poezie de Alex Dospian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marte

Marele războinic,
Ares de temut,
Roşu ca focul,
Teroare împărţind,
E însoţit de doi sateliţi fideli.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uranus

Un gigant gazos,
Rotindu-se lent,
Albastru şi măreţ,
Nemuritorul zeu al cerului...
Un model pentru
Sateliţii săi.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna – poem diamant

Când
e plină
când e nouă
satelitul natural al Terrei
ce străluceşte pe cerul nocturn
însufleţind visurile tinerilor îndrăgostiţi
dar şi pe
cele ale
poeţilor.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jupiter

Junele Zeus,
Unic în felul său,
Planeta cea mai mare,
Inedită, gazoasă, cu câteva inele
Tranzitate de numeroşi sateliţi naturali,
Este, fără îndoială,
Regele zeilor, regele planetelor.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două lumi

Stare de vrajă,
Poveste ce-şi aşteaptă-nceputul,
Gândul rotindu-se
în jurul tău
ca un satelit
îndrăgostit
etern
de aceeaşi planetă,
Adierea zorilor,
Vis ce-şi caută aripile
Iubirea zidită
în inima mea
ca o Ana
a lui Manole,
Sunetul -
prizonier al cuvântului
nerostit,
Paşii mei
căutandu-mă.

poezie de Lia Albu
Adăugat de Lia Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vezi atunci...

Din "Grupul Local" fac şi eu parte
Mi-am creat propria Galaxie
Din miliarde de suspine
Adunate într-un cântec de jale.
De trist ce sunt mi-am pierdut sateliţii
Inelele toate, aurora boreală,
Doar străvechi amintiri mai rotesc
Pe orbite din ce în ce mai joase
Încât inevitabil se vor prăbuşi
Pe uscatul meu, pe marea mea
Şi să vezi atunci
Beznă existenţială!

poezie de Mihail Mataringa (6 martie 2007)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halucinaţie

Falsul echinox tălăzuia pe ape.
Ochiul meu abil îl percepuse,
Din mireasma lui voia să scape
Şi exilul cu mirare începuse.

Falsul echinox era ca luna.
Mâna mea râdea, sbura în jur.
Se lărgeau mirarea şi laguna,
Infinitul apărea mai pur.

Anii treceau, în flanc, îmbătrâniţi.
Genii coborau de pe statui,
Falsul echinox, cu sateliţi,
Rătăcea mereu al nimănui.

- Pelerin nebun, mi te opreşte!
Zis-a infinitul la o vreme.
L-a ucis cu dreapta, voiniceşte
Şi-a tâşnit o salbă de poeme.

poezie celebră de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea

În păienjeniş de stele
Se aruncă noaptea lungă,
Se târăşte printre ele
Pe furiş sau într-o dungă.

Ce s-ar face, azi, şireata,
Cum s-ar uita în oglindă,
Cu ochi ageri ca săgeata,
Când suspinul vrea să-l vândă?

Unde-ţi laşi îndrăgostiţii
Cu sărutul printre ramuri,
Se ţin scai ca sateliţii,
Legaţi strâns cu nişte hamuri?

De eşti singură, se pare,
Am să-ţi dau un mândru mire:
E Luceafărul din zare,
Te priveşte cu uimire.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sistemul solar

Soarele în centru,
Inima sistemului solar,
Stea luminoasă,
Teribil de călduroasă...
E un sistem cu
Multe planete şi
Unele comete;
Lumi necunoscute,

Sateliţi naturali
Orbitând planetele lor...
Luminate toate de Soare,
Astrul care oferă căldură cu
Razele sale dătătoare de viaţă.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!