saxofon

Saxofonul

în sala plină cu regrete, pe scena-i goală de iluzii

un saxofon din operete smulgea când fibre când aluzii

plângeau viori anihilate, susurul sunetelor fine

din sine abdicau crispate nu strune-universuri line

iar când zâmbea şi clarinetul cu colţ de gură străvezie

fineţea lor sorbea cu-ncetu- nu note- pură veşnicie...

poezie de Iurie Osoianu (19 mai 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Saxofon

Stăteau îngerii în baruri
Admirând prostituate,
Sfinţi ce jucau zaruri
Scuipând, dânduşi coate.

În umbra şedea ascuns
Oferind alcool mizer
El, mereul neajuns
Cu un chip bleg de frizer.

Cariile lui suflau alene,
El ce-a devenit bufon,
Ce râdea printre sirene,
Demonul cu saxofon.

poezie de Ştefan Irimia
Adăugat de Ştefan Irimia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce fel de tren

Ce fel de tren marfar eşti tu
dacă ţi-e trupul meu şină de carne;
Cel fel de măr eşti tu
dacă ţi-e ramură viaţa mea?

Eu locuiesc într-un tril
de privighetoare.
Dorm cu ceafa pe nota Do
şi-mi încalţ piciorul
într-un saxofon.

Du-te, îmi strigă ciocanul.
du-te,
du-te idiotule de cui de fier,
du-te;
Nu vezi că te bat în palma
unui crucificat?!

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul fanfarei din orfelinat

Pe muzica fanfarei din orfelinat
un vânt dinspe apus cutriera pe-afară,
pe rafturi strâmbe cărţile dansau ciudat,
un tren rănit sosea neaşteptat în gară.

Pe unde reci veneau să se aşeze-n pat
bemoli din saxofon, căzând ca o povară,
pe muzica fanfarei din orfelinat
un vânt dinspre apus cutreiera pe-afară.

Te aşteptam tăcut, privind îngândurat
spre uşa maronie ce dădea spre scară,
speram s-ajungi la mine, neîntârziat,
în sânge să îmi torni teribila povară
pe muzica fanfarei din ofelinat

poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediţia: 15 decembrie 2019 (15 decembrie 2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jazz

la gura peşterii pentru fanul
însetat de armonii acustice
fugit din izolarea oraşului
pierdut dincolo de munţi
peste pinii cei ursuzi
se strâng câteva note
muzicale improvizate la pian
şi saxofon
la jazz au clăpar
muzica se plimbă pe tavan
pe pereţi coboară
intră în urechile fine
acustica-i deosebită în peştera
unde au stat primii homo sapiens
care cântau jazz la un colţ de mamut
şi suflau în corn de bivol
saxofonistul trece-n prim plan
solista vocală preia ştafeta
la gura peşterii
jazzul îşi dă mâna cu geologia

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Saxofonul

cânta într-un bar cu mult fum
aprinzi o marijuana
şi visul era agăţat de o femeie
cu zâmbet carnal
saxofonistul a început bella ciao
se bea whisky cu lapte
din sânul femeii în roşu şar
mant
transpiraţia se scurge pe mese
ajunge la picioarele ei
o prinde de tocuri urcă pe gleznele
ei fine urcă pe pulpe
becurile au început să se stingă
îngerii beau vodcă a
mestecat
cu sânge la masa vampirilor
trag ocheade prostituatelor
agăţate de cariile dentare
saxofonul cântă jazz şi atmosfera
de început de secol 20 se instalează peste tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec orele grăbite

Trec orele grăbite prin acele de ceas,
minutele agile le-ajung tacit din urmă,
secunda dintre ace, rămasă fără glas,
adună, în tăcere, speranţa ce se curmă.

Se simte neuitarea, ajunsă din trecut
cu vântul care-aduce, pe aripa sa rece,
înfiorarea toamnei şi dorul renăscut
cu ultima bătaie, a orei care trece.

Cad frunzele uscate în parcul adormit,
iar vântul le adună sub băncile uitate
pe-aleile brodate cu dale-n keramit,
de-o parte şi de alta urcând înspre cetate.

De sus, de pe terasă, aud un saxofon,
îşi urcă iar bemolii în sferele astrale
călare pe octava plecată din trombon
cu notele furate din partituri banale.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe un peron acoperit de seară

Se-nalţă printre fumuri de ţigară,
Un cântec trist, îngânat la saxofon
Şi tu priveşti tăcută într-o gară,
Cum trenurile se-nşiră la peron...

Ai vrea să pleci departe, fără ştire,
Să uiţi aici săracu-ţi geamantan,
Cu tine doar, să iei o amintire,
În căutare să-ţi fie talisman...

Trenul să gonească fără oprire
Lăsând în urmă gară după gară...
Un saxofon mai cântă-a despărţire
Pe un peron acoperit de seară.

poezie de George Ioniţă din Ranita , umbra mea, volum de poezie, Editura Singur, Targiviste,,2011
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi iubirea

minuni cu aură de taină şi mister
au clonat în rai iubirea cosmică
pluteşte pe valuri precum în eter
învăluie inimi cu pacea tonică.

pe prispa gândului privesc spre cer
şi mă imaginez în carusel de stele
acestei lumi nu ştiu ce să-i ofer
decât iubire încrustată în piele.

cântecul iubirii răsună-n saxofon
îl îngână vântul şi codrul şi marea
l-a imprimat şi timpul pe casetofon
doruri din inimă îi ascultă chemarea.

şi totuşi iubirea arde ca o torţă
iluminează sufletul îi conferă forţă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peloponeze rătăciri

Se tocesc trepte de temple eline,
Înfăşurate în licheni
Striaţii de marmure albe
Contestă infailibila
Geometrie a Mitului,
Se gârbovesc sub ani copaci
Iar statuile capătă riduri,
Dinspre tavernele piezaniei
Străjuind Plaka gureşă,
Din ruginite saxofoane ţâşnesc
Sunete răguşite,
Acoperind urletul războinicului
Prins în plasele Climtenestrei,
Ulise se desprinse de catarg
Circe, lascivă, îi sare în braţe,
Ce înot, ce voluptate,
Cum să mai ieşi viu
Din îmbrăţişarea de ştreang?
Acasă, Penelopa, resemnată,
Dezamăgită şi sobră

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!