Poezii despre vârcolaci
49 de poezii despre vârcolaci.
În scorbura de copac
Cucul pare-un vârcolac
Pe marginea pustietății.
E țipătul singurătății!
catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine uită...
Opulența și asfințitul stau pe același palier,
am risipit în pripă cuvintele în bezna ce
năvălea peste noi. Dacă poți, uită-mă...
luna noastră de miere a căzut pradă
vârcolacilor, ne-om aminti cândva, înciudați,
că duminica a fost declarată zi lucrătoare...
parodie de Constantin Ardeleanu, după Octavian Mihalcea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă în Basarabia
Un aer pur ca mustul stat din fiert.
Un vis răpus ca zborul unui cerb.
Un timp oprit din pasul său alert.
Un suflet trist ca umbra unui verb.
Din ceruri par să ningă vârcolaci.
Un ger cumplit se-ntinde coviltir.
Se-aud cum cântă scripcile-n copaci
Și-și suflă-n mâini cum morții-n cimitir.
poezie de Nicolae Mătcaș din Azur (2002)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Bate inima-n ecouri,
Vâsle tâmpla îmi cerea,
Prea vicleană ți-e prezența,
Prea sublimă-i clipa mea!
Transpirații dau năvală,
Gărgăuni în vârcolaci,
Aripile mă lansează
De sărut cea boltă a mea.
Văd în cercuri de parade
Unul sfânt e: Dumnezeu!
Ceilalți nu-s decât iscoade
Între bine, între greu!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am crezut
că luna era
numai a mea
ca o liberă veste
pe care vroiam s-o aud
când nu auzeam nimic
și nimic nu vedeam
din lumea reală
ce noapte stingheră
ca zvonul întors
în cerul secat de oglinzi
îmi ofereau vârcolacii
mai presus de părerile mele
în țărâna grasă a lunii
singurătatea albastră
gerul ce scârțâie
în urzeala luminii
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durere
Simt doruri viscolindu-mi iubirea
și clipele lăsate de la Dumnezeu
catargele-n porturi anunță sosire,
dar ea e aproape de mine mereu.
Simt doruri cum bat aprig în tâmple
vârcolacii se zbat în sângele meu,
vagoane de visuri vin să ma ducă,
dar ea e aproape de mine mereu.
Simt doruri sfârtecând dăruirea
și viața aleargă pe drum teleleu,
fluierul cântă grăbindu-mi albirea,
dar ea e aproape de mine mereu.
Simt doruri cum ard - văpăi peste trup
și crapă o soartă peste sufletul meu
iar tu ești departe de galbenul lup,
dar e aproape de mine mereu.
poezie de Nicu Petria (mai 2009)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu am intrat
Eu am intrat pe ușa din dos,
împotriva rigorii,
cu norul pe umeri și albul ninsorii.
Eu am rotit precum verdele-n rană,
cuprins de mirare și mană!
Era drumul sterp și plin de disecții...
Viața se destrăma în proiecții...
Eu am venit pe-o lună, păzită de maci,
Aproape mâncată de trei vârcolaci!
Lătrau câinii mei, mereu nepereche,
Aflasem un flaut obscur, la ureche.
poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urla la lună frigul
În noaptea tot mai lungă
Salcia nemișcată lunecă,
In bărci pe apa lină
Frunzele pe arămia lună.
Gâștele în stol grăbite
Liniștea o mai răscolesc,
Greieri și-ascund viorile
Și nopțile încet muțesc..
Câte un clipocit pe lac
Se mai aude cu sunet fad...
Trupul salciei rămâne nud.
Frigul mușcă surd, sunetul
Nopților calde din vară...
În urlet trist de vârcolac
sonet de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecția universală a iubirii
iubite, e o luptă în mine
cu partea căzută a firii omului.
trebuie transfigurată.
doar din ea mușcă întunericul.
dacă am fi lumină, vârcolacul
nu ar avea din ce să muște.
cad lacătele iubirii
și tu iubești și pedepsești în aceeași măsură
dintr-o nemulțumire a sinelui.
dar, iubite, dragostea înseamnă jertfă
să te jertfești pentru celălalt din dragoste,
să îl iubești necondiționat.
dragostea agapică, gelozie?
nu, gelozia vine în același timp cu vina.
ceea ce nu iubești la celălalt
se află cu siguranță în tine.
iubite este o lege universală,
o accepți sau te chinui.
iubirea e un fel de curgere,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet banal de toamnă
Un nor se zbate-n tâmplă. Asta-nseamnă
că-mi cresc picioare pentru fuga-n Creta.
Ma-nvârt în ceasul mut din girueta
cocorilor tangenți la zbor de toamnă.
Din cuadraturi celeste cade
blestemul orologiului, în brumă.
Chircită, vara se-nvelește-n humă,
și-n visuri se retrage în Pleiade.
Smerit se pleacă ulmii spre furtuna
ce-n falduri violete explodează
o simfonie-n cer. Nervoasă, Luna
cu voaluri de sonată se fardează
la balul vârcolacilor. Nebuna
s-a deghizat în steaua de amiază...
sonet de Radu Ștefănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre vârcolaci, adresa este: