Frumoasă-i...

În lacul cel verde şi lin
Răsfrânge-se cerul senin,
Cu norii cei albi de argint,
Cu soarele nori sfâşâind.
Dumbrava cea verde pe mal
S-oglindă in umedul val,
O stâncă stârpită de ger
Înalţ-a ei frunte spre cer.
Pe stânca sfărmată mă sui,
Gândirilor aripi le pui;
De-acolo cu ochiul uimit
Eu caut colo-n răsărit
Şi caut cu sufletul dus
La cerul pierdut în apus.
Cobor apoi stânca în jos,
Mă culc între flori cu miros,
Ascult la a valului cânt,
La gemătul dulce din vânt.
Natura de jur, împrejur.
Pe sus e o boltă de-azur,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1866)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii îşi iau chipuri de sfere

Acum, oamenii îşi iau chipuri de sfere
Şi se rotesc pe orbite de zor,
Într-un univers incert, de falsă plăcere,
Pierzându-şi substanţa matricei lor.

Din fire reci, străine, îşi ţes conexiuni,
În locul splendidelor jocuri şi reuniuni,
Ce animau odată a noastră tinereţe,
Acum vezi pe-a lor feţe, aer de tristeţe

Pe unii dorinţe compulsive-i exultă,
Vor să aibă indestulare cât mai multă,
Nu au limite, si aduna să fie,
Crezând c-a lor viaţă ţine-o veşnicie.

Oamenii se tot cufundă în lumi virtuale,
Nu mai cunosc savoarea trăirilor reale,
Nu mai cultivă simţirea întru fiinţă,
Lipseşte empatia din a lor voinţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Alionte (9 mai 2023)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Iubeşti - când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori şi de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.

Iubeşti - când suava icoană
ce-ţi faci în durere prin veac
o ţii înrămata ca-n rana
stravechiului verde copac.

Iubeşti - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânţi să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.

Iubeşti - când simţiri se deşteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-asteaptă
nu moartea, ci altă poveste.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Elena Meculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc poeziile lui Lucian Blaga, în iubire, întotdeauna simplitatea aduce frumuseţea.

Dor de frate

Ah, de m-aş mai întoarce iară
La casa de odinioară
A nopţilor ce s-au trecut,
Pereţi şi ziduri să-i sărut,
Jur-împrejur, cu buză-amară.

Ci nu de dorul de pereţi
Mi-e ruptă inima-n săgeţi.
De dorul celui ce sta-n casă
Mă doare inima şi-mi pasă,
De dorul lui şi ard, şi-ngheţ!

poezie din O mie şi una de nopţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul rătăcit (sonet)

DORUL RĂTĂCIT
(sonet dedicat dorului)

Se rătăceşte doru-n pribegie,
Când sentimentele pe lacrimi se scurg,
Iar Soarele se ascunde în amurg,
Căutând iubirea prin veşnicie.

De iubire arde dorul ca pe rug
În sufletul condamnat la sclavie,
Că trădarea ce-a lăsat anarhie,
Distruge inimi cu-al sorţii tăvălug.

Privesc iubirea ostatică în zori,
Cu aşteptări de dor încărunţite
Şi îngheţate de-ai dragostei fiori.

Iar sentimentele nefericite
Se-aud suspinând în viscol de ninsori,
Cu dorul în speranţe troienite.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu din Sonete afective (13 mai 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Risipei se dedă florarul

Ne-om aminti cândva târziu
de-această întâmplare simplă,
de-această bancă unde stăm
tâmplă fierbinte lângă tâmplă.

De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
risipei se dedă Florarul.

Polenul cade peste noi,
în preajmă galbene troiene
alcătuieşte-n aur fin.
Pe umeri cade-ne şi-n gene.

Ne cade-n gură când vorbim,
şi-n ochi, când nu găsim cuvântul.
Şi nu ştim ce păreri de rău
ne tulbură, pieziş, avântul.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga din Cântecul focului
Adăugat de Rodica Kadar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tâlcuri

Tâlcul florilor nu-i rodul,
Tâlcul morţii nu e glodul.
Tâlcul flăcării nu-i fumul,
Tâlcul vetrei nu e scrumul.
Tâlcul frunzei nu e umbra,
Tâlcul toamnelor nu-i bruma,
Dar al drumului e dorul,
Tâlcul zărilor e norul,
Ducăuşul, călătorul.

poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tâlcul conferă încredere în spaţiul sufletesc.

Dorul

Setos îţi beau mirasma şi-ţi cuprind obrajii
cu palmele-amândouă, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm.
Şi totuşi tu-mi şopteşti: "Mi-aşa de dor de tine!"
Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fi
pribeag pe-un alt pământ.

Femeie,
ce mare porţi în inimă şi cine eşti?
Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău,
să te ascult
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,
din care înfloresc aievea - veşnicii.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de jusţanca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia are caracteristici deosebite. Felicitări.

Dor

O! voi pe care-amorul
Cu focu-i v'a muncit,
Voi singuri ştiţi cum dorul
Te arde de cumplit.

Iubita e departe
De peptul meu aprins,
Şi sufletul meu arde
De dor, de foc nestins.

Zadarnic peptu-mi plânge
Adânc suferitor,
Ah! Dorul nu se stinge
În lacrime de dor.

O! voi pe care-amorul
Cu focu-i v'a muncit,
Voi singuri ştiţi cum dorul
Te arde de cumplit.

poezie celebră de Iacob Negruzzi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e nevoie sa-ti indic o poetesa care sa rivalizeze cu Veronica in arta imperecherii si incrucisarii de cuvinte. E [...] | Citeşte tot comentariul

Jurământ la Monumentul Ciumii

Tu mi-ai jurat la Monumentul Ciumii,
Să mori cu mine când va fi să mor,
Şi eu am spus aceasta tuturor
Şi te-am şi înălţat în ochii lumii.

Şi ţi-am răspuns că vorbele deşarte
Nu pot unii pe cei ce se iubesc
Şi că-i destinul nostru omenesc
Să aibă fiecare câte-o moarte.

Dar astăzi, când s-a-ntors să mă consume
Reproşul tău absurd că ne iubim,
Dar nu legal, formal şi legitim,
Eu merg la Monumentul Tristei Ciume.

Şi îl intreb, cu vocea mea postumă,
De nu cumva şi dragostea e ciumă.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!