Poezii recent adăugate
Legenda Portului Cenușiu
Alergau continuu pe străzile orașului portuar,
Se cățărau curioși pe puntea navelor de la chei;
Ceața, albă și rece, venită dinspre estuar
Nu fusese niciodată mai rece și mai albă decât ei.
"Hei, Starbuck, Pinckney și Tenterden, e mare deranj!
Fuga la șalupele voastre, adunați întregul echipaj,
Împânziți golful, căutați până-i găsiți pe prichindei."
Era un motiv de teamă! În mijlocul acelei zile cețoase
Barcazul acostat la debarcaderul dărăpănat, plin
Cu copii care se jucau, răpit de curenții mareei joase,
S-a dezlipit de dană și-a dispărut în norul pufos, opalin,
Derivând spre larg, inaccesibil auzului și vederii
Luând cu ea treisprezece copii ai durerii
În hulpava imensitate-a golfului, mării vecin!
Un căpitan cu chipul dur, "Domnul aibă-n paza lui pe toți!"
A spus, "Acel barcaz nu va mai pluti la mareea-naltă!"
Nevastă-sa a răspuns, "Fetița nu va auzi strigarea MEA, socoți,
Oriunde-ar fi acum, pe mare sau pe lumea-ailaltă?!"
[...] Citește tot
poezie de Francis Bret Harte, 1836-1902, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu sufletul spre cer
Cu sufletul spre cer, am cerut iubire,
apoi ți-am zărit ochii înlacrimați
ascunși printre zâmbete dureroase...
Cu sufletul spre cer, am cerut frumusețe,
apoi ți-am sărutat fiecare tresărire
de pe chipul îmbujorat...
Cu sufletul spre cer, te-am cerut pe tine,
apoi ți-am îmbrățisat ființa
pitită la umbra inimii mele...
Cu sufletul spre cer, ți-am cerut nemurirea,
apoi ți-au îngenunchiat toate stelele
venerându-ți urmele pașilor...
Cu sufletul spre cer, am cerut încă un răsărit,
apoi ți-am mângâiat genunchii zdreliți
de atâta neliniște...
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adormiți pe-un infinit
Cu brațele zdrobite,
sub greutatea gândurilor tale,
îți imbrățișez cerul,
mângâindu-ți stelele căzătoare.
Ascuns în suflet,
mi-ai răsărit pe roua ochilor,
luminându-i.
Iți aud inima dansându-ți visele
în ritmul respirației mele.
Într-o colosală fericire
ne afundăm singurătățile.
Mânâ în mână,
adormiți pe-un infinit.
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cred asta
Timpul ne ia ce am agonisit c-o mână:
Bucurii, tinerețe, iubiri totul
Și cu cealaltă ne trage-n țărână;
Ajunși la capăt de drum, plătim ortul
Și-n bezna cavoului umed și mohorât
Se-nchide povestea zilelor noastre. Atât.
... Dar, din praf, din lut, unde m-a dus năpasta,
Domnul mă va înălța în Paradis. Cred asta.
*** Versuri scrise în noaptea de dinaintea execuției,
găsite în Biblia lui la închisoarea Gate-house/ Westminster, Londra.
poezie de Walter Raleigh, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se naște prin moarte
E o noapte timidă de vânt bântuită,
Un înger coboară pe scara lui sfântă,
Un suflet de om creat din lumină
Pășește timid într-o lume de umbre.
Se adapă încet din cana sfințită,
În ochi licăresc cristale din sticlă,
Prin brațele-i lungi se scurge nisipul,
Clepsidra - destin îi numără timpul.
Un țânc de copil își plânge venirea,
O mamă slăbită își strigă durerea,
Un tată voinic își râde uimirea,
O soartă de om primește ursirea.
Se bucură lumea de darul primit,
Se scutură cerul de stele grăbit,
Un sunet de goarnă vestește în noapte,
E timpul în care se naște prin moarte.
poezie de Vasile Șerban din Un gram de om pentru eternitate (2024)
Adăugat de Vasile Șerban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea
MAREA! Marea! Largul apelor sărate!
Albastru peste albastru, tinerețe, libertate!
Fără-nsemne, fără hotare; ea, contur cu contur,
Îmbrățișează pământul de jur împrejur;
Alintă norii și tachinează cerul, fratele ei geamăn;
Sau doarme ca un copilaș în leagăn.
Pe mare! Pe mare! Marea e regatul meu!
Sunt acolo unde mi-am dorit să fiu mereu;
Albastru jos și-albastru sus,
Și tăcerea, de toate mai presus;
Vine furtuna și trezește-adâncurile mării?
Nu-i nimic, eu voi dormi sub sprânceana zării.
Îmi place, o, cât de mult îmi place să călăresc
Valurile mareei nărăvașe când se răzvrătesc
Înălțându-se spre cer, sperând s-atingă luna
Sau fluieră de nebune, acompaniind furtuna,
Făcând ceea ce se întâmplă sub ape manifest
Împinse de bidivii vânturilor de sud-vest.
[...] Citește tot
poezie de Bryan Waller Procter, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
O poezie cu toate ingredientele prozodiei, cu mesaj excelent și un final apoteotic.
Noapte de iarnă
Patul meu e-atât de pustiu încât mă trezesc oră de oră:
Prin frigul tot mai pătrunzător bântuie vânturile unei nopți haine.
Draperiile fac valuri, zgomotele lor sunt asemeni zgomotelor mării:
O, acele valuri sunt valurile care poate mă vor readuce la tine!
poezie de Ch\'ien Wen-ti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drog
Mie
Hașișul dulce al speranței
Îmi pătrunde în vene
Îi simt pașii în sânge
Aleargă jucăuș,
Îmi intunecă mintea!
Invoc ploile calde ale iubirii,
Hașișul dulce al speranței că încă te mai pot iubi
Dar am spus un
Nu hotărât drogurilor!
poezie de Gorunescu Carmen Lidia din volumul de versuri Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visătorul
puțină ființă, mai mult înger
gândul său luminează odăi obscure
eliberat de propria-i fiară,
suflet doar,
abur îmbrăcat în corpul astral
poezie de Gorunescu Carmen Lidia din volumul de versuri Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Narcisism
Când mi se face dor de mine,
Mă aplec și mă admir în unda străvezie
Îmi zăresc sufletul strălucitor, inundat de ape albastre
Gândurile - ce frumoase și înălțătoare sunt!
Când mi se face dor de mine, mă aplec, imi sărut chipul unduind
Și îmi șoptesc vorbe dulci...
Doamne, mă îndrăgostesc!
poezie de Gorunescu Carmen Lidia din volumul de versuri Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!