Despre poezie
Poezia momentului
Cu uimirile mele îmi zugrăvesc odaia,
eu nu cer, eu caut iubirea, nu hărmălaia,
îmi spăl picioarele în noroi și plânge baia,
foamea mi-o țin într-o bancă, la fel și tigaia.
De mult m-am ascuns pe malurile din Mamaia,
pe spuma valului o tobă-și punea bătaia
și norii pictați pe cer voiau să aducă ploaia,
iar unii făceau medalii de aur cu pagaia,
dar alții căutau să fure soarelui văpaia.
Nimic nu am înțeles din lumea aia.
Și azi când munților înalți le plânge creasta,
iar brazii falnici sunt puși să părăsească coasta,
când anonimii își ornează cu pene țeasta,
pentru că nu li s-a spus cât mai ține năpasta
și deși peste noapte au închisă fereasta,
nu pot să creadă că îi mai înșeală nevasta.
Nimic nu mai înțeleg din lumea asta.
Poezie recent votată
Voturile ajută și la creșterea calității site-ului. Mulțumim tuturor celor care votează!
Ah! du-te, tu suspinul meu,
Departe să te duci mereu;
Și de-a mea jale nimanui
Pe unde-i trece să nu spui.
Pe lume să nu te oprești,
În vânt să nu te risipești;
Te du-n întinsul nesfârșit
De dorul meu călăuzit
Și acolo ramâi pierdut
În lume de nimeni știut.
Poezie din căutări recente
Ai sosit, dulce uitare,
Din cumplitul meu necaz
Și din dragostea cea mare
Nici o urmă n-a rămas.
Și-n aceste ceasuri line,
Eu cu suflet liniștit
Cugetându-mă la tine
Mă întreb de te-am iubit.
Poezie recent adăugată
Ne ridicăm pe vârfuri
și rostogolim privirea dincolo de valurile
multicolore de hârtii.
"Sunt caracatițe isterice și rechini fără sentimente"
mi-ai spus într-un moment de luciditate barbară,
și te-am crezut.
Rău a fost că ai avut dreptate!
Din palmele noastre întinse au căzut mii de scoici
ca leproșilor carnea,
și din scoici s-a prelins marea
la picioarele slinoase ce creșteau din cuvântările lor.
Ne-au secătuit de răbdare și vestele de salvare
s-au spart în colții atent îmbrăcați în catifea.
Ca trandafirii își ascund spinii în parfum.
Dormim pe ei în fiecare noapte și ne mințim
cu acele îmbrobodite în miere.
Ne-am ancorat visele aiurea,
când porturile lor au trădat întotdeauna o noapte
cu faruri mult prea slabe.
Ia-mi sufletul
și vinde-l la anticariat!
Iubito,
în marea asta
peștii se-mput din capul pieptului.
Doar afară pescărușii zâmbesc mai sincer...
