Poezii.Citatepedia^®.ro

Şi sufletul

Şi sufletul
când vrei să-l cunoşti
trebuie să priveşti
în alt suflet.
Străinul şi duşmanul l-am văzut în oglindă.

Erau buni băieţi, tovarăşii; nu strigau
nici de oboseală, nici de sete, nici de îngheţ,
aveau comportarea copacilor şi a valurilor
care acceptă vântul şi ploaia
acceptă noaptea şi soarele
fără să se preschimbe în schimbare.

Erau băieţi buni; zile întregi
asudau peste vâsle, cu ochii plecaţi,
respirând ritmic
şi sângele lor colora o piele supusă.
Cândva au cântat, aveau ochii plecaţi
trecând pe lângă insula de cactuşi, pustie,
în amurg, pe dincolo de Capul Câinilor

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Giorgos Seferis din Argonauţi (1965)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cearta dintre inima şi trupul lui Villon

- Ce-aud? - Eu sunt! - Cine? - Inima ta,
Ce mă mai ţin doar într-un firicel:
Licoare n-am, nici vlagă a bătea,
Văzându-te retras şi singurel,
Trist, alungat la colţ ca un căţel.
- De ce-s aşa? - De viaţa ta şucheată.
- Ce-ţi pasă ţie? - Port durerea toată.
- Dă-mi pace! - Cum? - A cugeta mă lasă.
- Când va fi asta? - Când oi creşte-odată.
- Altcé nimic nu îţi mai zic! - Nu-mi pasă!

- Ce gânduri ai? - Să fiu om de valoare.
- Ai împlinit treizeci! - Cât un catâr, şi ce!
- Păi eşti copil? - Ba! - Mi se pare
Eşti apucat! - şi cum, de gât ai vré?
- Nimic nu ştii! - Ba ştiu de musca-n lapte e,
Ce-i alb de ce e negru osebesc.
- Ce, asta-i tot? - Ia vezi că mă zburlesc,
Şi iar ne hărţuim de eşti ciudoasă.
- Eşti chiar pierdut! - O să mă opintesc.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Francois Villon, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânt de toamnă

Şi bate, bate vântul
În frumosul Bucureşti.
La tine îmi e gândul...
Spune-mi unde eşti!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (13 noiembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inflamarea secundelor

Duminica mea e o femeie
De al cărei dor sunt inflamat,
Îmi ajunge numai o scânteie
De la ea, să ard înflăcărat.

Şase zile mă lichefiez,
Devin mare de benzină pură,
În a şaptea, ca să explodez,
Mi-e de-ajuns doar o scăpărătură.

Duminica mea e o roşcată
Care tace şi se odihneşte,
Aşteptând să fie scăpărată
De la soarele ce dogoreşte

La opt minute-lumină
De păru-i, al cărui uz
Este, mării de benzină
Să-i dea foc, un mătăuz.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (1 februarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stridii

Stridii, stridii fermecate! – strig pe stradă,
Luaţi domnilor, la chil sau la grămadă,
Atât de proaspete-s şi atât de grase,
Atât de dulce li-i carnea fără oase,
Nu-s stridii în Colchester, de bună seamă,
Mai dulci – nici cu o mai delicată zeamă:
Vă cad grozav de bine la stomac
Şi vă trezesc toţi nervii la ţuiac!
Te pot face, cât ai zice peşte, tată
De băiat voinic sau zveltă fată;
Iar madam, soţia ta, în pântec
Va simţi o viaţă nouă,-un fel de cântec;
Fie ea chiar stearpă sau de ani trecută,
Fie ea nasoală sau ciufută,
Mâncaţi aceste stridii şi daţi iama-n pat,
Nu vă temeţi de ea, plodi-va garantat.

poezie clasică de Jonathan Swift, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ignoră tot ce îţi insultă sufletul, şi însăşi carnea ta va deveni un minunat poem.

citat clasic din Walt Whitman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ceea ce ai văzut
amar
dureros
dificil
ceea ce ai văzut trecător
ceea ce ai văzut inutil
a fost ceea ce au văzut
ochii tăi umani
minţiţi
înşelaţi.

În clipa renunţării
extinde-ţi ochii asupra vieţii
şi ai să vezi
ceea ce vezi
dar mult mai clar.

poezie clasică de Cecilia Meireles
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necuvintele

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un umăr.
Eu mi-am înclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nteţeşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzeam cum se încetineşte sângele meu
suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Alicya
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori

Covor de flori parfumate,
Toate frumos colorate,
Sporesc farmecul naturii,
Lângă verdele pădurii.
........................
Flori de măr, flori de cais,
Flori de viaţă, flori de vis.

poezie de Dumitru Delcă (7 aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Onirocritică

Prin poarta mândrei Orkenise
Pătrunde-un cărăuş fecior.
Prin poarta mândrei Orkenise
Se duce-un biet rătăcitor.

Şi paznicii de la cetate
Sărind pe-acel rătăcitor:
"-Ce duci cu tine din cetate?"
"- În ea-mi las inimă şi dor."

Şi paznicii de la cetate
Sărind pe cărăuş fecior:
"- Ce-aduci cu tine în cetate?"
"- Inima mea ca să mă-nsor."

De inimi Orkenise-i plină
Şi paznicii râdeau în cor.
Rătăcitor, calea-i haină.
Hain amorul, o, fecior.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Guillaume Apollinaire, traducere de Taşcu Gheorghiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bustul

Când o vreme-a trebuit să rătăcesc prin lume
Am lăsat casa-n grija unei femei, anume
Să ştergă praful de pe cărţi şi rafturi, de sub pat,
De pe tablouri, de pe bustul meu în bronz sculptat.

Când m-am întors, bine-ai venit scria în ochii ei,
Iar vocea-i era caldă şi mirosea pe hol a flori de tei,
Şi toate erau la locul lor în casă,
Curate şi lucind ca faţa ei frumoasă.

Dar, privind mai îndeaproape, am remarcat
Că era colb pe bustul meu, pe părul de bronz întunecat;
Nasul şi sprâncenele prăfuite-n gri băteau –
În schimb, buzele erat curate şi sclipeau.

Anii s-au tot dus, la fel s-a dus şi ea,
Dar adevărul de-atunci a rămas în mintea mea:
Acele buze reci au fost atât de curat ţinute
De buze vii, sărutând fără-a fi fost de cineva văzute.

poezie clasică de W.H. Davies, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!