Prin anul nouă sute nouă, Nu mai eram un oarecare, Veneam la clubul "Lumea Nouă", Și alte cercuri literare. Îl cunoscusem pe Gârleanu, Pe Cincinat, pe Efitimiu, Ș-a apărut de Minulescu, "Romanțe pentru mai târziu".
Văzând directorul revistei Că am talent de pamfletar, Fără să steie mult pe gânduri, M-a angajat ca secretar.
Redacția era în centru, O cameră unde-încăpea, Biroul, scaune, dulapul, Maculaturi ș-o canapea.
Dragostea mea, inima mea e văpaie zi și noapte cu gândul la întâlnirile cu tine, la întâlnirea ta ca la întâlnirea morții nimicitoare. Aș vrea să fiu distrus de tine ca de o furtună. Ia-mi tot ce am, omoară-mi somnul, năruie-mi visele, răpește-mă chiar lumii. Fie ca, prin această pustiire și adevărată despuiere a mea, să întrupăm frumusețea într-o singură ființă...
Vai, dorința-mi e zadarnică! Unde oare găsesc speranța împreunării adevărate, de nu în Tine, Doamne?
... mai dă-mi o șansă, Doamne, să ies cumva și eu din apele ce toamnei plătesc tributul greu uscat precum e vântul ce bate în pustiu și liber cum cuvântul din versul ce Ți-l scriu
mai dă-mi o șansă, Doamne, să scap cumva și eu de chinurile foamei ce-o duc ca un ateu de golul care strigă la suflet însetat de foc ce-ar sta să frigă și tainic și curat
de spații care-mi fură și gând și sentiment și pâinea de la gură și ultimul moment mai dă-mi, Te rog, o șansă să iau de la-nceput această avalanșă de chinuri și de lut
nu alte lumi mai drepte, mai fine și mai moi nu scară fără trepte spre cele de apoi ci trece-mă cu rândul, cifrează-mă de viu și lacrima și gândul și bruma de sicriu
Voturile ajută și la creșterea calității site-ului. Mulțumim tuturor celor care votează!
Flăcări de rouă...
tu voiai ca să-ți spun ce mai fac fericirile mele mă gândeam să te mint că pe aici pe la noi tot mai plouă dar cinstit, numai știu ce să pun în cuvintele cele ce tot frig în amiezi diminețile mele cu flăcări de rouă
au rămas fericirile mele undeva în trecuturi departe împânzite prin galbene ploi de suspine înrămate-n păianjen de suple iluzii, deșarte au rămas undeva în trecut, fericirile mele, cu bine...
nu mă simt obosit de nimic din iubirile mele apuse nici nu voi a mă întoarce... pe aici pe la noi tot mai plouă tu nu lua-n serios nici o vorbă din cele seduse mă iertați, fericirile mele pentru galbene flăcări de rouă...
Și totuși speranța renaște în lumea de arșiță care trece prin sufletul omului. Cu brațele întinse, așteptam să cadă nădejdea, dar știam că această durere îmi va salva viața, că am datoria să caut în continuare izvorul printre pietrele arse.
1904 - s-a inaugurat prima linie a metroului newyorkez la New York City, în S.U.A. (a devenit cea mai mare infrastructură de acest fel din SUA și una dintre cele mai mari din lume)
1916 - în Primul Război Mondial, sfârșitul celei de-a doua bătălii de la Oituz; trupele române au rezistat eroic, barând puternica ofensivă inamică germano-austriacă
1918 - în Primul Război Mondial, guvernul român a adresat trupelor de ocupație un ultimatum de 24 de ore prin care le-a cerut să părăsească teritoriul României la București
Această poezie a fost selectată Poezia zilei pe 3 noiembrie 2018.
A fost scris un comentariu până acum.
Cartea "Gora Vol. 2" de Rabindranath Tagore este disponibilă pentru 
