Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a 40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă Vezi detalii despre o antologie de referință!
În urma durerii, Clipa naște geana luminii. În urma tăcerii, vocea iubirii naște sensul purificat al dorinței de-a fi. În urma umbrei secundei se naște poezia... Lumină tandră a fericirii cuvântului alergând în pași de vals, dăruind misterul miezului universului. Culoare și sunet împletesc și lasă liberă să alunece, spirala nesfârșitei geneze a spiritelor, libere să se scalde în unda fericirii creației
Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros, Se plimba o coțofană Când în sus și când în jos. Un cățel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc: - Ah, ce mare dobitoc! Nu-l credeam așa de prost Să ia-n spate pe oricine... Ia stai, frate, că e rost Să mă plimbe și pe mine!
Cugetând așa, se trage îndărăt să-și facă vânt, Se pitește la pământ Și de-odată zdup! îi sare Bivolului în spinare...
Ce s-a întâmplat pe urmă nu e greu de-nchipuit. Apucat cam fără veste, bivolul a tresărit, Dar i-a fost destul o clipă să se scuture, și-apoi Să-l răstoarne, Să-l ia-n coarne
Cartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.99-9.99 lei.
Voturile ajută și la creșterea calității site-ului. Mulțumim tuturor celor care votează!
Vai, țara mea frumoasă
Vai, țara mea frumoasă, bogată Românie, Ce ai trecut prin veacuri, cu stimă și mândrie! Și s-au luptat vitejii alor tale neamuri Să-ți apere pământul și ființa, și să-ți aducă glorii!
Acum ești umilită, ești scoasă la mezat Dușmanii dinăuntru te-au sacrificat, Au jefuit și au vândut a ta bogăție, N-a mai rămas nimic, din a ta faimă, Românie!
Dușmanii cei de-aici, ce cu impostură își zic români, Ți-au secătuit averea, muncită de bătrâni, Uzine, fabrici, pământul și petrolul au fost înstrăinate, Și peste tot în țară se-mparte nedreptate.
Pădurile se taie, se fură în disperare, Când cu buna știință legea nu se aplică, Rămâne în urmă un dezolant pustiu, și se explică: De ce ecosistemul se distruge, și fauna dispare?
Într-un timp, pe drumul Ierihonului, un om Și-a văzut moartea cu ochii, odată, Iar tu, cel ce citești, acum, rezemat de un pom, Încă te mai întrebi dacă ieri l-ai văzut, în colțul unui hotel, dormind, pe o dală de piatră... Nu striga după un ajutor, era doar cu visele sale, Înfrigurat și lipsit de puteri, Într-o mare de lume, într-un oraș luminat, și nu o vale, Cu trecători grăbiți, indiferenți, sirene și puzderie de mașini, acompaniate de raideri Ai crede că, pe acest drum al tău, el, în această lume, nu-i singur Și, poate, speri că altcineva îl va privi cu alți ochi, Dar ochii tăi, când văd primii luminosul azur, Cărei bucurii i se-nchină? Privilegiul acesta e pentru toți, căci a fost creat inimii și nu privirii, Iar tu de-ai înțeles, nu trece, ca atunci, mai departe, Oprește-te, ascultă-ți secundele firii Și învelește-i sufletul plin de dureri, dându-le la o parte!
Cartea "Curcubeul" de Grigore Vieru este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar 
Este disponibil și textul în 
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
