Poezii.Citatepedia^®.ro

* * *

De toamnă-i cuprinsă pădurea!
În şoaptele frunzelor ei
îmi tălmăceşte
cântul
tăcerii Tale.

poezie de Vasi Cojocaru-Vulcan
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adrian Năstase, fost premier, condamnat de două ori la închisoare pentru corupţie, şi-a lăsat barbă în puşcărie, se pretinde un deţinut politic şi pozează ipocrit în contele de Monte Cristo, care a fost închis pe nedrept (pamflet)

Omule, decenţa-ţi cere
S-ai un lucru în vedere,
Ce ţi-l spun pe şleau, abrupt:
Contele n-a fost corupt.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul corupţiei (21 august 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

poem

ce ai?
cand te privesc
nu aflu in tine decat doi ochi
asemenea tuturor ochilor
si o gura
pieduta printre miile de buze
pe care le-am sarutat,
un trup
aidoma tuturor trupurilor
pe care le-am cunoscut
dar care nu mi-au lasat
nici o amintire.

poezie celebră de Pablo Neruda
Adăugat de andra ionita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mona Vâlceanu: "Singurătatea şi dragostea" (poeme)

La mine-n calendar e vineri,
La tine parcă e doar joi;
Vezi, Mona, când eram mai tineri,
Amorul se făcea... în doi!

epigramă de Traian Gărduş din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestemul

Scandat pe drumul vremii copita lui răsună,
Umplură tot pământul fugarii semizei...
Dar noaptea câteodată, în nopţile cu lună,
Când fiecare rază e ploaie de scântei,
îndrăgostiţi poeţii, atunci când îi adună
Iubirea sau norocul prin codri vechi de tei,
Zăriră, spun cu groază, în goana ei nebună
Năvala de centauri strângând la piept femei.
Şi blestemul de veacuri pe neamul lor apasă,
Căci zeul, ce tresare în trup de armăsar,
De-a pururea dori-va femeea ca mireasă.
Deşi n-avem potcoava răsunătoare de-aur,
Gonim, o, Zevs, prin lume frumosul în zadar:
în pieptul meu se zbate năprasnic un centaur!

poezie celebră de Ion Pillat din Visări păgâne
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima noapte

Torenţială-i ploaia... Doamne, de ce nu curmă
În mintea mea sărutu-ţi din noaptea de pe urmă?
Al dezrobirii zâmbet mi-a-ncremenit pe faţă...
A mâinii tale urmă mă arde şi mă-ngheaţă.

Absurd mă soarbe vântul. Un dor îmi bea din sânge.
Sub gene-mi urlă cerul. Sub tălpi pământu-mi plânge...
De ce te-mpart cu noaptea când tandru-mi guşti fiinţa?
De câte vieţi nevoie mai am să-mi uit sentinţa?

Amanetez speranţa. Pe gratis dau odaia
Prin care umbra-ţi merge şi-acum la braţ cu ploaia...
Ultim va fi păcatul de-oi mai păstra în minte
Atingerea-ţi flămândă, pe sânul meu fierbinte...

Vând cea din urmă noapte unei năluci smintite.
Plăteşte cash (oh, Doamne!) cu chipul tău, iubite!
Mi-e fuga pas degeaba. Pe braţele-mi de ceară,
Născut vei fi de-o ploaie, a nu ştiu câta oară...

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Eftimie Kabbout din Dincolo de Paradis
Adăugat de Mariana Eftimie Kabbout
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mă

Iartă-mă, te rog, tu, Cea-care-zâmbeşti.
Ştiu că-mi atârnă iertarea
În corniţele zâmbetului tău.

Tu, Dulce-împlinită, iartă-mă.
Iertarea mea e-n boiul tău de farmec,
În ondularea mijlocului tău subţire,
În graţia cu care te mişti,
O, mlădios punct de-ntrebare.

Iartă-mă pentru suferinţele mele,
Iartă-mă că-mi eşti prea dragă,
Că mor când te duci
Şi-nviu când apari.

Iartă-mă, Domniţă-a-inimii-mele!
Cuprinde-mă de după grumaz,
Apleacă-ţi spre mine
Faţa de soare, gene de ceaţă.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihail Sadoveanu din Daim (22 martie 1944)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rar

Singur, singur, singur,
Într-un han, departe
Doarme şi hangiul,
Străzile-s deşarte,
Singur, singur, singur…

Plouă, plouă, plouă,
Vreme de beţie
Şi s-asculţi pustiul,
Ce melancolie!
Plouă, plouă, plouă…

Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine
Şi de-atâta vreme
Nu ştie de mine
Nimeni, nimeni, nimeni…

Tremur, tremur, tremur…
Orice ironie

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiii patriei

Pe drumu' lung, scăldat de soare,
Înmiresmat de zarzării înfloriţi,
Trec formaţii militare,
Fiii patriei iubiţi.

În calea lor apar agale,
Frumoase fete vin pe rând,
Să le arunce câte-o floare
Cu multă dragoste în gând.

Pe drumul drept, măreaţă glie,
Merg fiii tăi de azi,
Şi mândri sunt de-o Românie
Cu sonde, munţi, păduri de brazi.

poezie de Ştefan Radu Muşat din Adolescentina
Adăugat de Adi Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!