Voi nu mă știți, firește, luminăția voastră pe-atunci eram sămânță, sau nici măcar atât umblam prin labirintul trupesc al unor oameni din care unii, poate, vă vor fi și văzut
știu doar că-n ziua-n care voi v-ați născut pe lume trei magi cu guri de aur, călăuziți de-o stea s-au pogorât din munții Moldovei să vestească un prunc domnesc cu fruntea heraldică și grea
O super-novă, parcă, a explodat în iarnă a fost și un cutremur de tei în univers (aceste semne, toate, le-au scris de fapt bătrânii prin pravili și cazanii, cu seve de neșters)
și ați crescut ca feții-frumoși, și erați geamăn cu candela de miere a limbii românești aud că ființa voastră lăsa prin aer urme de forma unui clopot oceanic tras de pești
28 noiembrie 1918: Congresul General al Bucovinei a adoptat moțiunea privind unirea necondiționată a Bucovinei cu Regatul României
O reprezentare a paradisului
e ceață pe munți ca-ntr-o piesă cu Hamlet într-un magic Elsinor... lucruri pe care va trebui să le scriu.
O reprezentare a paradisului: satul bucovinean, totul făcut cu bun gust, casa și gardul și verde pășune; când oamenii dorm vin îngeri din direcții necunoscute să pieptene iarba pășunilor.
Spunându-ți un cuvânt te îmbrățișez mai mult decât cu brațele Păsările sălbatice au fugit speriate din tăcerea pietrei de munte Lama lunii le-a tăiat de pene. Deodată a început să ningă, iubito, cu fulgi negri și verzi. Știu că pleci, tac, și creierul meu îndrăgostit lună plină va fi peste tine și te va tăia de pene și va ninge deodată cu fulgi negri și verzi!
Le-am scris cu unghia pe tencuială Pe un părete de firidă goală, Pe întuneric, în singurătate, Cu puterile neajutate Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul Care au lucrat împrejurul Lui Luca, lui Marcu și lui Ioan. Sunt stihuri fără an, Stihuri de groapă, De sete de apă Și de foame de scrum, Stihurile de acum. Când mi s-a tocit unghia îngerească Am lăsat-o să crească Și nu mi-a crescut - Sau nu o mai am cunoscut.
Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară. Și mă durea mâna ca o ghiară Neputincioasă să se strângă
Voturile ajută și la creșterea calității site-ului. Mulțumim tuturor celor care votează!
Iberia
Muzica Sferelor era după umila părere a mea. Ceruri cântând, vitroasele ceruri sunând, incorporale retorici retorizând în aerul fără densitate, în extramundana puritate, aceste muzici nu le aude buruiana-săraca, ori acel vânturat, ori acel măcinat de un vis nevisat, un vai de mine în ploaia perpetuă, de ploaia mașteră îmbrățișat, de bicele sale, împletitele-n șapte, VAI DE MINE cu elpitic discurs, tinichea de gaz din care gazul s-a scurs. Oricine
Cartea "Paunasul codrilor" de Victor Eftimiu este disponibilă pentru 
Este disponibil și textul în 
Au fost scrise 4 comentarii până acum.
