Poezii.Citatepedia.ro

Una din două

Citesc un op de geniu, transpus în româneşte,
Traducţie slăbuţă, dar (culmea!) premiată...
(Presimt că uluirea-mi naivă vă uimeşte,
De parcă văd prostie cu premiu prima dată...)

Lectura fiind gata (cu mare greutate!)
Conchid şi eu prosteşte, cu gândul tot la premiu:
Decât un mare geniu, tradus de-o nulitate,
Mai bine-o nulitate, tradusă de un geniu!...

poezie de Efim Tarlapan din Antologia Cenaclului literar-artistic "Octavian Goga" (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândeşte!

Acela e compatriotul meu

Acela care îşi uită ţara pământul
La ştirea că cehii se scaldă în sânge
Acela ce se simte frate cu sârbul
sau norvegian, când Norvegia plânge,

Cu mama cernită, peste evreieşti morminte
Frângându-şi mâinile, se-apleacă, jeleşte
Când Moscova cade - muscal se simte
Cu ucrainienii Ucrainia boceşte,

Acel ce inima-şi deschide tuturor
Francez e când Franţa suferă, sau rom
Când moare de foame al romilor popor
Acela e compatriotul meu. E om.

poezie de Antoni Slonimski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândeşte!

Ce-a fost mai bun

Ce-a fost mai bun, darurile tale au fost,
toate aceste minuni, slava pământului -
gestul rece, neprihănit, de pământ, al izvorului,
luminoasele cupe-ale florilor pline de soare
şi primul surâs al copilului la glasul matern,
şi fericita privire în rugă extatică,
şi visul din cântecul păsării peste vecie -
nu mă pot izbăvi, când tu eşti departe.

poezie de Emil Boyson din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândeşte!

Comunicare

Scriu.
Scriu şi vorbesc,
scriu sau vorbesc
cuiva anume.
Îmi adaptez
exprimarea
după calitatea
celui căruia
mă adresez.
Oare m-am făcut
înţeles?

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândeşte!

Sunt lacrimioarele-nflorite

Sunt lăcrimioarele-nflorite
Şi când duios mă uit la ele
La tine mă gândesc, iubite,
Şi-mi amintesc vremile-acele

Când înflorite lăcrimioare
Cu drag îmi trimeteai tu mie,
Şi când era în orice floare
Un semn de-amor, de bucurie.

Ah! florile atunce date
N-a mai rămas nimic din ele
În vânt sunt toate spulberate,
Simţirea ta, vremile-acele!

poezie de Veronica Micle
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândeşte!

Alerg

alerg străzile lumii încordată
te caut în firul de smoală de pe autostradă
ce a-şi vrea să fie albă fără negreală
dintr-un sufletul curat fără greşeală
pe care l-am dat arvună într-o zi goală
la un stop făcâd semn disperată
sper să te mai întâlnesc odată
tălpile-mi ard şi încerc să te găsesc îndată
mă împidec însă de copaci de asfalt betonat
şi sunt speriată că viaţa mea sa terminat

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândeşte!

catren

Catren

Patruped literar, de unic gen.

monostih de Girel Barbu
Adăugat de Girel Barbu
1 comentariu - Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândeşte!

O sepală, o petală şi un spin

Ca o părere, un freamăt de ramuri
Peste zorii de vară - blând alizeu -
O sepală, o petală şi un spin -
Un licăr de Rouă - O Albină ori două
Şi floarea asta - sunt Eu!

poezie de Emily Dickinson, traducere de Ileana Mihai-Ştefănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândeşte! | În engleză | În spaniolă | În italiană

Nava vieţii

Nava vieţii, nava vieţii
Mi s-a frânt.
Am avut catarg prea tânăr,
A fost vânt -
Nu-mi zâmbeşte de departe
Nici un far,
Vânturile tot mai aspre-mi par.
Şi răcneşte marea vieţii,
Valurile mii...
Dimineaţă a credinţii
Nu mai vii?...

poezie de Emil Isac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândeşte!

Amintiri din război

Pianul e plin de păsări de gheaţă
şi urletul câinelui încremeni
în tonalitatea si minor. Un om lovi
în clape albe
cu o secure
iar pe cele negre şi-a sprijinit pumnii goi
ascultând paşii de dans ai primăverii -
îşi aşeză durerea pe cuie
să doară într-un mod mai interesant.

poezie de Aleksander Nawrocki din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândeşte!

Moş Trifu

Trăiau odată-într-o căsuţă,
Un om bătrân cu baba lui.
Trăiau sărmani, pe o străduţă,
Lângă pustiul câmpului.

Pe lângă casa lor treceau,
Din când în când spre gară
Oamenii şi îi vedeau,
Trebăluind pe-afară.

Când vremea se-împrimăvăra,
Moşul mergea în câmp să are.
Acasă, baba rămânea
Să facă de mâncare.

Tot aşa trecut-au anii,
Până într-o zi,
Când le muriră cârlanii
Şi ajutorul lor pieri.

Câmpu-a rămas nearat.
A rămas şi fără babă.
Puterile l-au lăsat,
Adio de-acuma treabă.

În drumul lor spre gară,
Drumeţii îl mai salutau.
Moşul sta pe prispă-afară,
Gândurile-l năpădeau.

Fiindcă nu putea de fel,
Casa, n-o mai îngrijise.
S-a dărâmat peste el
Şi într-o zi, murise.

Cei care l-au cunoscut,
De moş Trifu-îşi amintesc.
Deşi vreme a trecut,
Ei mereu îl pomenesc.

În amintirea bătrânului
O cruce au ridicat
La marginea drumului,
Lângă câmpul nearat.

poezie de Dumitru Delcă (15 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
1 comentariu - Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândeşte!