Poezii alese la întâmplare
Odată
prin crânguri de gânduri
cad frunze veștejite
în curte pași târzii
nu'i nimeni să'i asculte
mai trece un an, se scurge în tăcere altul
ce viață de boem
să mor de dor și apoi să pier
în pasul efemer al unui vers
un om iubea odată, o fată
plângea o apă în pridvor
în lac se scalda luna
tu coborai încet din univers
răsunau seara năluci prin cămară
pașii se pierdeau pe un drum
lovea în geam, ram după ram
plângeau în zare plopii
făpturi se rânduiau alene într-un gând
lacul secat, pescarii pășeau în depărtare
în mări pândeau ore târzii
eu sărutam o fată, încă o dată
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultând tăcerea
uitate sub noi
dorm ghețuri
deasupra noastră
o liberă veste
ca un citat din biblii
între noi cresc
sălbatice visuri
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acasă
mă întorc azi acasă
cu sufletul brăzdat de idei
tu stăteai la fereastră, într-o gară de doi
citeai o carte, despre noi, amândoi
eram bătrânul sau gara dintre noi
curgeau sentimente și vise
fugeai pe alei
ochii curgeau în neștire
când plecai, amândoi
plecam, părăseam prieteni, munți
în căutarea de doi
tu treceai, eu plecam
mă chemai, eu treceam
acasă nu'i nimeni acum
doar gânduri se frâng pe un geam
uitat deschis între noi
pășesc spre un nou început
pe picioare de lut
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În noapte
bat clopote în amurg
pe dealuri de humă
se scutură un gând în vatra străbună
păsări zboară în goană
curg stoluri de gânduri
în zări încep apoi să piară
tăcerea din jur mă înfioară
e frig și e iarnă
un crivăț bate pe ramuri
se scutură pe gene și altul
ora confuză se lasă
cerul e grav și tăcut
se răsfrânge sub raza de lună amurgul
în parc vuiesc copaci goi sub omătul de ceară
pe masă arde o feștilă în sclipiri purpurii
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri
mi-ai dat plecarea
am ales însingurarea
cuvintele se scurg și mor pe altar de dor
mă lovesc de treptele universului
la fiecare pas
atunci plantez flori
în asfaltul bătrân al sufletului
mă preling în mine
retras într-o incandescentă clipă
nu caut instinctul de a trăi
pe geam plâng frunze
cuvintele curg acum singure
uneori merg după mine
sângerând printre secole
mă ardea trecerea ta prin încăperile sufletului
strivit de gânduri, zac pe tăblia vieții
durea acut absența
atunci am țipat întâia oară
a chemare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De plictiseală...
E-un fel de lene ori de oboseală,
Un fel urât de-a nu mai fi frumos.
E un butoi plin ochi cu plictiseală,
În care stau lejer cu fața-n jos.
E-un fel de am să plec și să revin,
Un fel de nu știu ce și nu știu unde.
Neverde, ne-ntristare, nesuspin,
Nedrepte, nepătrate, nerotunde.
E-un fel sfârșit aproape ne-nceput
În care mă tot aflu neuimită,
Neacră, neamară, ne-ndulcită...
În care m-am dorit dar nu m-am vrut.
Ca în final de iarnă, plictisită
Și neavând ce face... m-am născut.
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de verde
Atât de greu apare primăvara
Să-mi scald privirile-n verdele cel crud
Și cor de păsări în dumbrăvi s-aud
Din zorii dimineții până seara.
Când vrăbii se agită-n frunzele din dud,
Semnalu-i clar! Venită este vara
Cu greierii ce-și pregătesc chitara
Pe fir de iarbă și-n ramul de agud.
Eu văd cum toamna iute se ivește,
Cum păsăretul se-ndreaptă către sud
Și ritmul vieții parcă-ncetinește.
Dar iată, lunga iarnă se grăbește
Cu mantia să-nvelească șesul nud
Și dor de cald și verde îmi trezește.
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul țărm
cum să îmbrățișezi deznădejdea
cum să pictezi tristețea pe scoarța sufletului
cum este să mori în fiecare zi
nu știm încă să privim, să ne privim
cine știe unde ne vom duce
ne vom așeza pe treptele durerii închizând o inimă într-un zid
o durere fără de margini precise
vom căuta mereu un loc
un țărm închis într-o liniște oarbă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citeam la focul iadului
Ca un întemnițat pe veșnicie,
În lumea lanțurilor te-am născut,
Te-am scrijelit în mine poezie
Cu unghiile, până mi s-au rupt.
În bezna încăperii latrinare
În care mă zvârlise zeul lumii
O lapidare-n plus, din răzbunare ,
Citeam la focul iadului postumii.
Infatuații lumii, la răstimpuri,
Cei cu halouri și cămăși în vine,
Priveau cum strâng în poală anotimpuri
Și revoltați scuipau atunci pe mine.
Ce fericire e să mori nebun,
Când numai poezia ți-e stăpân!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul
nu mai pășesc în urma trecătoarelor idei
nu caut pași pe nicăieri
doar îm amurg mai curg păreri
idei de azi, de ieri, de nicăieri
ningea în lumină
cu fulgi falși de gând
doar eșarfa purta încă
mireasma unui trup arzând
la asfințit trecea o boare
mai sursurau tăceri de ieri
eu am rămas doar vagabondul ultimei idei
rătăcit în urma pașilor pierduți pe alei
e cerul stins și stele cad
curgea apusul purpuriu
în zăpezi de argint
ningea iar și iar pe câmpuri pustii
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
