Poezii alese la întâmplare

Așteptarea
Acesta este ceasul... sau cel puțin sosește,
Dar ea unde să fie? De ce nu se ivește?
Minuturi fericite sânt oare de pierdut?
Foarte puține omul în viața lui are!
Se auzi un sunet... Să ascult... mi se pare...
Nu e nimic; o frunză în vale a căzut.
Noaptea în aste locuri n-are de loc tăcere;
Totul se mișcă, umblă, dar toate sânt părere;
Vântul, umbra mă-nșală, când crez a o vedea.
Luna aci s-arată, aci iar se ascunde:
Abia câteodată întunecul pătrunde,
Și norii înainte-i se pun ca o perdea.
Poate că și ea are o tainică-ntâlnire,
Poate că stăpânită d-asemenea simțire
Pășește-nvăluită în umbra unui nor,
Chiar în acele sfere care au ceresc nume,
Poate-amorul domnește ca aerul în lume:
Cu ce drept omul singur să fie simțitor?
[...] Citește tot
poezie celebră de Grigore Alexandrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Muzicienii
Muzicienii
sunt balsam pentru Pământ.
Își eliberează melodiile în atmosferă
iar notele lor dansează și limpezesc aerul
dând vieții o nouă formă și strălucire.
Aduc cu ei un vechi mister
și cu el modelează sufletul secolelor.
Muzicienii sunt marea
care cheamă râul și creaturile sale.
Ei sunt portul Cosmosului
unde lumina își atinge sensul maxim.
Minte, inimă și meșteșug
sunt muzicienii
-ei-
[...] Citește tot
poezie de Lilia Gutierrez Riveros din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corabie în deșert
tu ești corabia mea iar eu deșertul tău.
umbrele noastre dansează noapte de noapte în catedrala iubirii
călcând peste florile aruncate de anotimpurile tinereții fără sfârșit.
urletul oceanului nu se aude, rafalele furtunii nu mă mișcă din brațele tale,
și zeii plâng însingurați numărând mângâierile,
mereu numărând.
tu ești corabia mea iar eu deșertul tău,
o lume întreagă încearcă să ne închidă dragostea într-o stea de nisip.
de aceea trebuie să murim departe de lume
mințindu-ne sângele că am fost cu adevărat fericiți.
tu ești corabia mea iar eu deșertul tău,
eu navighez în sângele tău căutând fericirea.
tu te acoperi cu mine,
ca să uiți să trăiești...
poezie de Eduard Dorneanu (3 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu glasul stins, măicuță (aproape parodie după poezia "O,mamă" de Mihai Eminescu)
Cu glasul stins, măicuță, din mult trecute vremi,
De sub pământul rece, să trec vama mă chemi.
Către tine întind mâna, dar nu voi ca să ajung,
Fiindcă viața e doar una, după ea nu vreau să plâng.
Mai lasă-mă, bună mamă, în viața care o am,
Și-ți promit, de bună seamă, c-am să vin peste un an.
Vom fi iarăși împreună, tu la piept să mă-încălzești.
Voi lăsa și eu în urmă, multele plăceri lumești.
Cerul ne va fi lăcașul, în care vom veșnici,
Pământul va fi orașul, după care vom tânji.
Un timp, stele luminoase. După ce vom străluci,
Precum Hristos înviase, viață iar vom dobândi.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La bord, citind poeziile lui Yüan Chēn
Iau poeziile tale-n mână
Și le citesc la lumina lumânării;
Am terminat de citit:
Lumânarea e pe terminate,
Zorii-s încă departe.
Cu ochii umflați de la șfara lumânării
Stau treaz în întuneric
Și ascult valurile care, împinse de vânt,
Lovesc prova navei.
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Controverse
Am scris un poem oblic,
O caligrama.
Cineva spunea: e o directie
Rezolvata dincolo de rama.
Unul rîdea: e o matura,
Va jur ca-i o matura si atît!
Altul plîngea: pomul, pomul
Cu portocale la gît!
Nu se gasea nici un semn.
Atunci Marele Plastic
A dezumflat lumea de gumilastic
Si a cladit-o din lemn.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Epitaf pentru o doamnă drăguță
Orele i-au fost firișoare-aurite de nisip
Desfășurate-n franjuri, în vârtejuri și-n inele;
Alunecându-i calde, anotimp după anotimp,
Din mâini; înfipte-n zidurile unor mici castele.
Zi strălucitoare peste zi strălucitoare
Rostogolite-n debandada unui curcubeu,
Pentru că ea le-a catapultat, nerăbdătoare,
Pe toate-n rigola actului extemporaneu.
Lăsați-i o floare pe mormânt și vedeți-vă de drum,
Scutiți-o de-a milei voastre greutate;
Ea e fericită, fiindcă știe-acum
Că țărâna ei este frumoasă peste poate.
Puneți-i pe mormânt un tânăr trandafir
Și lăsați-o-n pace, scutită de-a milei solidaritate;
Ea e fericită, fiindcă știe-acum în cimitir
Că țărâna ei este frumoasă peste poate.
[...] Citește tot
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Mihai Eminescu
Mirific astru deodată
Ivit pe cerul românesc
Hlamidă magică sculptată,
Acoperind un trup regesc;
Ilustru semn de cotitură
E scrisul nostru de atunci,
Mirabil în literatură
Ivit pentru ai noștri prunci.
Noian de vise împresoară
Eternul stih în grai sublim
Suind poemul pe o scară
Clădită de un serafim.
Un bard cu dragoste de țară.
poezie de Gabriela Gențiana Groza (8 ianuarie 2023)
Adăugat de GabrielaGențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!



Basarabia pe cruce!
Se urcă Basarabia pe cruce
Și cuie pentru ea se pregătesc
Și primăvara jertfe noi aduce
Și plînge iarăși neamul românesc.
Noi n-avem nici un drept la fericire,
Mereu în casă moare cineva
Și n-are țara dreptul să respire
Și nici pe-acela, simplu, de-a visa.
De-acolo unde s-a sfîrșit pămîntul,
Vin triburi, să ne ia pămînt și frați
Și-n fața lor abia rostim cuvîntul
Și, prin tăcere, suntem vinovați.
Ce cale poate țara să apuce?
În tragica, neconvertita zi,
Se urcă Basarabia pe cruce
Și nu știm învierea cînd va fi.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Tăcerile
( Tatălui meu )
Când gândurile sunt ascultate
în tăcere,
zgomotul durerii devine
mult prea mare;
Lacrimile udă
filigranul hârtiei,
sângele devine
cerneala tocului
cu care scriu imnul
suferinței mele.
poezie de Camelia Oprița (9 mai 2019)
Adăugat de Maria Elenia
Comentează! | Votează! | Copiază!
