Poezii alese la întâmplare
Zilele
... Șapte iar
Și-mi pare că-i puțin.
Și-mi mai pare c-au furat din ele
Mâțele cu fosfor pe lumini,
Stăncile cu soarta pe cișmele.
Și-am să-ncerc de-a-ndoaselea apoi
Să le-nșir pe degete-fuioare:
Sâmbătă și vinere și joi...
Noaptea printre degete mă doare.
Nu-nțeleg, părinte,
și mă mir -
Șapte sunt și câtă măcinare.
Ca uimirea lângă trandafir,
Ca lumina dintr-o lumânare.
Dacă vii cumva de sărbători,
De-ale casei noastre să-mi aduci -
Zile mari încununate-n zori
[...] Citește tot
poezie de Ion Hadârcă din Zilele (1972)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua de la Betleem
Pe timp friguros, în locuri mai mult cu arșița date
decât cu frigul, cu reliefuri late decât înalte
născut a fost Pruncul în grotă, lumea pentru-a salva.
Ningea cum doar în pustiu iarna poate ninsoarea a da.
Lui totu-i părea uriaș: sânul Mamei, galbenul abur fugar
Din nările boilor, acei trei crai Baltazar, Gaspar,
Melchior cu darul lui fiecare încoace adus.
El era doar un punct. Și punct era Steaua de sus.
Atentă, fără clipire dintre nourii rari și mărunți
La Pruncul din iesle din depărtarea de peste munți
Și-a Universului parte ce nu poate fi calculată
În peșteră Steaua căta. Și era Ea privirea de Tată.
poezie de Iosif Aleksandrovici Brodsk (24 mai 1987)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asupra dumitale nu mi se ridică mâna
Asupra dumitale nu mi se ridică mâna.
Și abia de îndrăznesc a spune-presupune
cu ce străfulgerare de păcate aș cuteza
să luminez amurgul zilei care apune.
Însă din zi în zi pe mine tot mai mult
pe mine eu mă acuz, dar presimțind ce va urma,
îmi iau iubirea, pentru că-n altă țară dumneata
îmi vei întoarce spatele, ca unui necunoscut.
poezie de Iosif Aleksandrovici Brodsk (24 mai 1962)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu judecata la aceeași masă
Normal că singur! Cine-altcineva
Să poată să mă vindece de mine?
Când mă afund în sumbru și ruine,
Doar eu îmi pot permite-a mă salva.
De ce să vreau complici în lupta mea,
Când scopul le implică al lor bine?
Ce sens mai are să mă lupt cu mine,
De pacea, singur, nu o pot afla?!
Ne amăgim prea mult tot așteptând
Minuni de nu știu unde să apară...
Uitând de tot ceea ce ne separă
De cei care se cred salvați, mimând...
E-atât de simplu să te minți, sperând
Că o să treacă totul de la sine.
Cine va da iar vina pe destine
Uitând c-acestea doar de noi depind?!
[...] Citește tot
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (24 mai 2020)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu suntem bântuiți
Nu suntem bântuiți de cei morți.
Suntem bântuiți de cei vii
și de cimitirul plin de amintiri
lăsat de ei în mintea noastră.
poezie de Nikita Gill, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cineva mi-a răpit moartea
nu vă grăbiți să mi-o aduceți înapoi
sunt un trecător anonim
cu tălpile tăbăcite de vreme
umbra mi-e ca o pânză
pusă la uscat
cum aș putea să-i plătesc răscumpărarea
când răpitorii
nici nu își spun pe nume și
mereu sosesc mult prea devreme
azi am privirea unui condamnat
nici nu-mi amintesc că sunt viu
carnea îmi trosnește pe os
par o pasăre decapitată de aripi
și mă târăsc printre oameni
dar nu-i bai
știu că sunt un început de poveste
ce rescrie ceea ce am fost
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Exil în durerile altora
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul
Ai spus: "Mă voi duce în altă țară, voi căuta alt țărm,
voi găsi un oraș mai bun decât acesta.
Orice încerc să fac se dovedește-a fi un eșec,
iar inima mea zace-ngropată-asemeni unui lucru mort.
Cât îmi mai pot lăsa mintea să se descompună aici?
Oriunde mă-ntorc, oriunde privesc,
văd doar ruinele-înnegrite ale vieții mele, în acest loc,
am petrecut atâția ani, irosindu-i unul câte unul."
Nu vei găsi o altă țară, nu vei vei găsi alt țărm.
Acest oraș te va urmări întotdeauna.
Vei păși pe-aceleași străzi, vei îmbătrâni-n același cartier,
Vei albi-n aceleași case.
Nu vei părăsi niciodată acest oraș.
Nu spera că vei găsi lucruri diferite-altundeva:
Nu există nici o navă pentru tine și nici alt drum.
Acum, fiindcă ți-ai cheltuit viața aici, în acest mic ungher,
ea este deja absentă oriunde-n lume.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor
Mi-e dor de-orasul din copilarie,
Mi-e dor de zilele trecute
Pe cand zburdam cu veselie,
Mi-e dor de noptile pierdute,
Ce imi pareau o vesnicie.
Mi-e dor de muntele cu nor,
Mi-e dor de freamat lin de brazi,
De murmur tainic de izvor,
Mi-e dor de tine azi!
Mi-e dor de zilele copilariei,
De fluturi si de cant de nai,
De gustul aromat al viei,
De chipul tau, de al tau grai,
Mi-e dor de tine, dor...
poezie de Sergiu Ivanov
Adăugat de Medeea Pascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plâns hoinar
suntem plânsul hoinar al lui Dumnezeu
lacrimi pe cărările lumii
numai tu femeie
astăzi îmi ești surâs
poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fotbal și fotbaliști
Fotbal, fotbal, ce frumos,
E un sport vijelios,
Te aleargă, te muncește,
Dar cum te mai răsplătește!
Fotbaliști-s niște zei
Plini de bani și de idei,
Țara toată îi iubește,
Dar vezi... îi mai și bârfește!
Că Ilie e bogat
Și de sport s-a săturat,
Că Balaci e cam nebun,
Vrei, nu vrei, te bate tun.
Mai știu eu ce fotbalist
A ajuns un finanțist
Ce cu bani ușor aruncă
Într-o noapte la speluncă.
[...] Citește tot
poezie de Lia Dumitrescu
Adăugat de Lia Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!