Poezii alese la întâmplare
Iarăși vorbim
Stăm prea mult de vorbă draga mea
În aceeași și maternă limbă
Dar nimic în lume nu se schimbă
Și abuzăm zadarnic de cafea
Semănăm cu doi eroi absurzi
Dintr-o piesă ce-a rămas nescrisă
La a cărei gală compromisă,
Toți spectatorii erau surzi
Viața ni s-a scurs fără ecou
Iar tavanul nu e prea înalt
Fiecare trage-n jos de-a celuilalt:
Unul de cravată, altul de jabou
Vorbe, vorbe, vorbe ca la teatru
Măcar acolo-ascultă cineva
În zadar cu umbre, suntem patru
Că pentru doi, mai trebuie ceva!
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pacient
desprinde cerul la un colț
trage ușor de el și învelește-mi durerile
aș vrea să le simt albastre
despicate de șirurile ascuțite ale cocorilor
chemați către casă din depărtări neștiute
presară pudra de apus pe răni
șterge-mi lacrimile cu mătasea sângerie a răsăritului
și rămâi în alăturare dulce
lângă fruntea cotropită de febră
pentru a-mi răcori fierbințeala
prin zbuciumul neistovit al pleoapelor
într-un salon fără număr
abandonat nemărginirii din ochii tăi
eu sunt pacientul învelit cu cerul
până sub bărbie
poezie de Cristian Lisandru din Pledoarie pentru salvarea lacrimilor (19 aprilie 2010)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fabula fricosului
Mergea odată, frate, un om cam între vârste
pe cărările unei păduri înguste,
și se gândea că: "Dacă îmi apare
o jivină oarecare,
cu ce mă apăr, Doamne, că nu am nimic
nici tu armă, nici tu topor, și nici cuțit".
Și tot gândindu-se, așa, îndată
aude mormăind în față,
o namilă de urs cât bivolul din vale.
Atunci, el neștiind ce să mai facă
se prăvăli pe cale,
ca mort să se prefacă.
Ursul veni la el, îl ascultă un pic
îi puse botul jilav pe la urechi și nas,
dar personajul pe loc a rămas
chiar dacă, mormăind ursul a plecat
el de acolo, însă, nu s-a mai ridicat.
Și morala este, ca un dos de palmă
personajul meu a murit de spaimă.
fabulă de Nicu Petria (ianuarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul - joc, iubire și vrajă
Cuvântul
înainte să fie spus
stă în inimă și-n minte
din el înfloresc lacrimi
sau cărți
se construiesc palate
și morminte.
Cuvântul
ce vine din suflet
îl descifrăm
ca soarele pe zări
iubita lunatică plecată
în nostalgia clipi
să-mi potolească focul
cenușă-n depărtări.
cuvântul
cel străveziu ca cerul
când pasc mieii
[...] Citește tot
poezie de Nicu Petria din Ziua de după noapte (2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletele celor morți
noaptea se auzeau tropote de cai
sufletele celor morți treceau în cohorte
și când am ieșit din casă
m-am trezit într-un oraș străin
orașul lui Cain
în fiecare dimineață plecăm la cules
semințe, umbre, coji de cuvinte
iluzii, aluzii, confuzii
păreri, satisfacții, cai verzi
fără să luăm aminte
cu cât culegeam mai mult
un principiu ocult
ni le ia înapoi una câte una
pentru totdeauna
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se teme
În vene sângele pulsând îl doare,
În trup se scurge un fior isteric,
Nu vrea singurătate și-ntuneric
Se teme de ce are și nu are,
De scârțâit de uși, de viscol, vânturi,
De ploaia ce lovește fin în geamuri,
De caii ce-s în vis scăpați din hamuri,
De tot ce e real și nu-i, de gânduri.
Lumina ca o mamă-l liniștește,
I-alină nebuneasca suferință,
Când vede oameni simte că trăiește
Și uită de necazuri și credință.
Durerea ce-l sfâșie-o păcălește
Trecând c-o mască falsă prin ființă.
poezie de Petru Miloș
Adăugat de Petru Miloș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jumătatea
Mi-am pierdut inima
Acum bate pentru a ta.
Formăm un întreg, noi
Trebuie să fim amândoi.
Dacă n-am dreptate
Poți pleca departe.
Însă mă îndoiesc,
Niciodată nu greșesc.
Inima, adevăr grăiește
Numai pe tine te dorește...
E chiar floare la ureche
Și-a găsit a sa pereche!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (9 februarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețe
Vin stihii din largul zării stârnind valuri pân' la nori
și ascund în fundul mării, din vapoare, mari comori.
Ochii văd, sufletul cere, pentr-o oră de plăceri
ale inimii unghere țin ascunse mari dureri.
Cine n-a putut, din mare, ca să pescuiască tot?
Sunt dureri în inimi care niciodată nu se scot...
poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iertare...
Iartă, de ai suflet mare, ne-am certat duhovnicește,
nu mai e timp de-mpăcare, viața ni se rătăcește!
Lasă ura și mânia, că-n noi totul se răcește,
la ce e bună mândria dacă inima-ți golește?
E bine să-ți ceri iertare, uneori se mai greșește,
mâine de rușine moare cel ce astăzi se mândrește.
Răbdător, cum se cuvine, judecă și socotește,
dacă nu e lucrat bine, nici ogorul nu rodește.
poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii îmi sunt o turmă care paște stele
Ochii îmi sunt o turmă care paște stele
la hotarul cerului, unde, prin altare,
luceferii ard sacru ca o lumânare,
din fire sfințite se țes în zori perdele.
La răscrucea de pleoape sună ghioceii,
se clatină lumina de lună și se frânge,
din luncă se aude salcia cum plânge
când iarba se-nroșește și behăie mieii.
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!