Adelina Cojocaru

Revenind nesilit la tine

Rătăcitor plin lume şi prin aşternuturi
Albe ca de margarete calde,
Am tot muşcat şi-am prins săruturi
Din buze pline cu parfum de izmă verde
Ce se pierdea prin gura mea, hoţeşte,
În timp ce ochii vânturau în grabă
Miile de fire unse cu ulei de nucă coaptă,
Ce-mi înfiora plăcut doi irişi, tremurând în păr,
În părul ei atât de lung şi moale,
O salcie muiată-n râu şi-n ploile de vară
Ce caută cu disperare Soarele, să se usuce.

Pribeag prin braţe de femei străine-am fost
Cu sânii dornici să atingă cerul,
Muiaţi în şpriţ de vin, şi-apoi în miere,
Mi-au fost dulceaţa limbii mele, ore-n şir,
În timp ce amiciţia de-amor strângea
În taină, toate clipele trăite în extaz
Cu bucuria unui suflet ce a dat în pârg
Atins de vraja razelor ce-aduc iubirea,

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (10 februarie 2019)
Adăugat de Cojocaru Adelina-(Noapte Argintie)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roada oamenilor...

Aş pleca, Doamne, în lume
Să bat piepturile-amare,
Să sparg ne'ncetat la Doruri
Roada sufletelor bune.

Aş da nemilos în ele,
Să se spargă-n frimituri,
Să se piardă ca şi iarba
Sub omătul Domnului.

Aş pleca în Toamna asta
Să culeg Doruri cu sacul,
Grele şi necoapte bine
Asemeni gutuilor.

Ce zici, Doamne, mă ajuţi?
Hai să rupem roada asta
Din moi suflete fierbinţi!
Ce zici, Doamne, mă ajuţi?

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (5 octombrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roata vieţii şi roata Olarului

Timpul mă ridică la Lună
Mă frânge apoi la pământ
Mă înmoaie în lacrimi şi tină
Să-mi rup limba strigând la Dumnezeu.

Timpul mă frământă în răni
Mă arde în foc şi în pierderi
Mă leagă apoi fedeleş
În mirări născute de-atâtea suferinţe.

Toată viaţa e o neînţelegere
O roată ce se învârte încontinuu
Şi nimeni nu ştie drumul
Ori sensul în care doreşte să ne-ameţească.

Timpul mă ceartă şi-mi spune
Să nu caut a înţelege viaţa
Să-ndur şi să tac pe genunchi
Pe roata olarului şi nu a vieţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (3 noiembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să lăsăm poeţii să viseze

Din cioburi eşti făcută astăzi
Iubita mea, dorită de mulţi alţii,
Tu ce mi-ai făcut atâtea vrăji cu ochii
Prefăcându-mi inima în candelă nemuritoare.
Din sticlă eşti făcută astăzi
Tu, ce mi-ai fugit cu altul,
Femeia ce mi-a pus un foc în piept
Să ard dorindu-te numai pe tine.
Şi cât te-au strâns in braţe, alţii,
Nu au putut să te-ncălzească
Privesc la tine şi mă minunez, amar,
În ce te-au transformat toţi lupii, ce-au
muşcat din tine.
Ia seama, te iubesc şi-acum femeie,
Pot să-ţi dăruiesc întreaga viaţă,
Dar pun o singură condiţie
Să mergem în faţa Celui ce sfinţeşte
Adevărul şi Iubirea.
Şi-apoi, să nu priveşti în urmă la ce-a fost
La braţul meu să mergi fără de teamă

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (8 decembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se auzea un vaier

În două degete se auzea un vaier
Era ceva ciudat, un plâns de-amărăciune,
Un bocet de copil ce-a fost rănit şi rupt
Din braţele femeii în care a crescut.

Am sperat să fie glasul vântului de toamnă
Plin de greutatea norilor mâhniţi şi grei,
Ce se roteau deasupra pomului cu floare
Din care am rupt o creangă plină-n muguri albi.

Priveam în jurul meu cu sufletul la gură
Doream să văd o lacrimă pe un obraz de om
Un trecător ce şi-ar-fi-plâns tot dorul şi durerea
Ţinut în suflet după o fiinţă dragă ce-a plecat.

Nimic şi nimeni nu lăsa o lacrimă să cadă
În aburii pământului ce mă-ncălzeau in tălpi
Doar două degete strângeau în ele lacrimi
Din albul florilor tăiate crud de mâna mea.

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (5 decembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-mi rup din buze

Privesc la tine, dragul meu,
Şi-mi rup din buze zâmbetul amar
Să treacă blând pe gura ta, iubite,
Cu adierea vântului hoinar.
Cu-acest sărut doresc să-nchizi
O Lună albă, în ochii tăi de cobalt,
Ce-mi sunt dulceaţa clipelor de-acum,
Pline de dragoste, şi multă aşteptare.
Privesc la tine cu sufletul deschis,
Din el am tot făcut poteci şi poduri,
Să te primesc în mine ceas de ceas
Cu toate ploile din umeri şi din paşi.
În mine vreau să strâng tot ce aduni
Să pot gusta cu ochii cerul şi privirea
O altă lume ce te strânge azi în ea
Cu Soarele ce mă doreşte... singură şi tristă.
Îmi rup din buze zâmbetul amar
Să treacă blând pe gura ta... şi astăzi
Să te sărute cu-adevărul scos din fire
În care ţin iubirea mea, şi dorul ce te strigă.

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (26 februarie 2019)
Adăugat de Cojocaru Adelina-(Noapte Argintie)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Straina

Straina esti astazi in lume,
Si rupta esti din bratul meu,
Pribeaga ratacesti pe tarmul,
Unde mi-ai dat, primul sarut.

In maini tu strangi buchet de flori,
In timp ce valul marii te saruta,
Si-astepti s-apar de nicaieri,
Sa-mi lasi in piept, o floare alba.

Tu te-ai trezit in zori cu dor,
Cu dor de mine si-o iubire,
Ce mi-au fost mie streanguri reci,
In jurul inimii, o tinerete-amara.

Acum cand sunt albit si obosit,
De-atata asteptare si durere,
In tine infloresc dorinte si placeri,
Ce-au fost candva, flori inghetate.

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (9 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te adun din crang cu dorul

Risipita si tacuta,
Te adun din crang cu dorul,
Slab mi-e sufletul si ochiul,
Ca nu te-am vazut o vreme.
Pe sub pomii ce-mi zambesc,
Eu ating frunze cu gene,
Si cu maini frang ram uscat,
Sa nu simt a mea durere.
Glasuri mici de pasarele,
Canta tare si mi-astupa,
Plansul ce-mi rasuna-n codru,
Dintr-un dor ce creste-n mine.
Murmur lung de ape line,
Urca si coboara-n mine,
Vin cu soapte si suspine,
Ce-mi sugruma inima.
Musc marunt cu dinti din buze,
Sa-mi simt sangele cum curge,
Sa nu pot striga la tine,
Chiar de muta-am sa raman.

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru din Gânduri dintre anotimpuri (20 octombrie 2015)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te primesc în fiecare noapte

Atunci când Soarele devine orb
Ascunzându-se de lume în ape
În mine se face simţită lumina
Revărsată uşor din tălpile Lunii.

Înfiorată plăcut o las să mă calce
Pe gânduri şi ochii deschişi de-un destin
în care îngerii păzitori respectă cuvântul
Celui ce mi-a scris viaţa în carte.

Nimic nu pot să opresc ori să şterg
Aleg să primesc zâmbitoare tot Cerul
Din care heruvimii se-arată-n perechi
Cu patru aripi şi patru fete de-aramă.

Din strălucirea lor netrecătoare te-adun
Din miile de stele te construiesc în palme
Te-mbrăţişez apoi strângându-te la piept
Ca pe un dar mângâietor lăsat de Hristos.

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (23 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am găsit, Minunea mea

Te-am găsit la marginea lumii,
Pe-altare de ierburi cu frunze şi flori,
Când felinarele serii, luminau trist pământul,
Pentru toţi ochii înlăcrimaţi şi hoinari.
Te-am găsit pe două sprâncene,
Ce ridică şi coboară tot Cerul,
Pe fruntea timpului, ce-anunţa regăsirea,
Unor trupuri pierdute, prin lume cu dor.

Te-am găsit la marginea lumii,
Aşezat pe-un cufăr cu-amintiri plânse,
În orele fierbinţi, când îngerii sparg lacăte,
De la cugete frământate, de pierdutele iubiri.
Te-am găsit la marginea lumii,
Cântând viata ca pe-un poem prăfuit,
Când ceasul unea, gânduri şi inimi,
S-alunge tristeţea, din vinovatul pământ.
Vinovatul ce tine azi lumea!
Vinovatul ce desparte iubiţi!
Vinovatul ce-mparte azi ochii!

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (6 noiembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!