Adrian Timofte

Noaptea de vară

Obosit de-o zi toridă,
Soarele a asfinţit;
Este linişte divină,
Totul pare adormit.

Din nori luna se arată
Mare şi strălucitoare,
Făcând noaptea să apară
Mai frumoasă ca oricare.

Luna-n ceruri se răsfaţă
Ca o zână din poveşti,
Prinsă cu un fir de aţă
De-nălţimile cereşti.

În lumina-i argintie
Liniştea pare deplină.
Greierii, în simfonie,
Strică liniştea divină.

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Timofte din Versuri (2013)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Toamna,
frunzele căzând
Nu sunt
Decât
lacrimile copacilor ce plâng
După vara trecută.

poezie de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel

E toamnă. De vânturi şi de ploi
Copaci-n jur rămas-au goi.
Dar un stejar nenorocit
De pudic ce-i, s-a înroşit.

poezie de Adrian Timofte (noiembrie 2020)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pensionarul şi fata

Un pensionar odată
Pe o stradă se plimba.
Era strada rău famată.
Asta însă căuta.

Deodată vede-o fată
Îmbrăcată subţirel.
Era fata de-altă dată
Pe la care trecea el.

În faţă i se arată
Cu zâmbetu-i cunoscut:
- Să o facem înc-o dată
Ca în timpul ce-a trecut.

El pe dată se opri.
Se roti să vadă tot.
Când în ochii ei privi
Oftând zise:
- Nu mai pot...

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictorul de nuduri

Cunoşti prea bine contururile nud,
Le-ai mângâiat atâta de profund!...
În minte ţi-au rămas întipărite,
Le-ai zugrăvit de parcă-s fete ne-mplinite.
Prin culoare-ai făcut să fie
Ceva din frumuseţea vie.
Şi cum lascive le-ai pictat,
Privindu-le, îţi fuge gândul la păcat.

poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (2016)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Dintr-un colţ sfios priveşte
Tânărul cu plete mari.
Rezemat e de perete
Şi cu o mână-n buzunar.

E frumos, ca din poveste.
Are ochii de tăciune
Şi pe fete le priveşte
Parc-ar spune o rugăciune.

Fetele se-adună-n cercuri
Şi spun glume, şi zâmbesc.
Ele ar vrea să-l ia alături...
Multe cred că-l şi iubesc.

Privind una cu ardoare,
Dând din mână, spune-ncet,
Dar să audă fiecare:
-O, lăsaţi-l! E poet!

poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (2016)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preotul şi ţăranul

Preotul în parohie
Pe o străduţă se plimba.
A văzut într-o ogradă
Un ţăran cum semăna.

Mâna-i iute cu bastonul
Loc în pământ făcea.
Punea bobul. Cu piciorul
Ţărna peste el trăgea.

-Doamne ajută, moş Marine!
În pământ nu pui prea bine.
Trebuie întâi săpat
Şi apoi de semănat.

- Nu-ţi bate cu mine gura.
Nu-ţi respect învăţătura.
În pământ, mata cum pui
Nu scoate niciodată pui.

poezie satirică de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rifca cea frumoasă la rabi

Într-un orăşel de munte
Rabi–i omul învăţat.
Are el răspuns la toate
Şi se face ascultat.

Veni Rifca cea frumosă,
Zise cum vă spun acum:
- Eu am cinci copii acasă
Şi al şaselea-i pe drum.

Spune Rabi, mă învaţă,
Sigură-s că tu le ştii:
Ce să fac de acum în viaţă,
Ca să nu mai fac copii?

Stă Rabii şi se gândeşte
Şi-o priveşte pe sub geană ;
«Ah! Ce frumuşică este »
Iar păcatul îl îndeamnă.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa inimii

Inimă, piatră de moară,
Mi-ai făcut viaţa amară.
Ai iubit şi bun şi rău,
Sufăr eu în locul tău.
Tu ai ales numai plăcerea,
Mie mi-ai lăsat durerea.
Dureri care trec greu,
Rănind sufletul meu.

Ai iubit şi rău şi bun,
Lumea mă credea nebun.
Câte nopţi şi câte zile
M-ai purtat pe căi străine!
Inimă n-ai vrut să ştii,
Cătai numai bucurii.
Bucurii care-au trecut,
Dar pe mine m-au durut.
Durerea de iubit,
Uite m-a îmbătrânit.
Noaptea chin, ziua amară

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei (2017)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de toamnă

Frigul vine prima oară,
Cade bruma peste vii,
Făcând iute să dispară
Verdele de pe câmpii.

Soarele şi el apune
Mai devreme ca oricând
Voind parcă a ne spune:
Iarna va veni curând.

Norii-n ceruri se agită,
Ploile ne dau târcoale,
Ziua este tot mai mică,
Turmele se-ntorc în vale.

Deodată şade vântul.
Cerul este-ntunecat;
Se îmbracă tot pământul
Într-un alb imaculat

poezie de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!