Poezii de Alex Dospian, pagina 5
Dumnezeu a murit!
Viața îmi joacă tot felul de feste,
Și-aruncă-n mine cu un zar măsluit
E clar, nici nu mai încape poveste,
Pentru mine, Dumnezeu a murit!
Ce-mi era drag a călcat în picioare
Viața și corbii-in stol nesfîrșit,
Nuqq am pe lumea asta1 nicio chemare
Pentru mine, Dumnezeu a murit!
Totul este trist și totul este gol
De tata, un accident ne-a desparțit,
Iar mama zâcând fără viață-n formol,
Pentru mine, Dumnezeu a murit!
Și pe motanul meu drag, pe Buzdugan,
Frumos și blând, scump și prea iubit,
L-ai luat degrabă, precum un uragan,
Pentru mine, Dumnezeu a murit!
[...] Citește tot
poezie de Alex Dospian (iulie 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Ecoul
Lăsând în urmă metropola, mergeam
spre o zonă muntoasă,
vestită pentru ecoul pe care-l produce.
Îmi și imaginam decibelii, ce se întorceau
precum o cascadă imensă de sunete,
lovind din toate părțile,
ca un bumerang ce capătă
dimensiuni mitice.
Însă, odată ajuns la destinație,
fascinat de liniștea
ce mă înconjura,
n-am mai zis nimic.
M-aș fi simtit stingher.
Era o liniște atât de plăcută,
încât îmi simțeam ecoul propriului eu,
rezonând cu percepția exteriorului.
Restul ar fi fost de prisos.
poezie de Alex Dospian (iulie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să fii tu comoara mea
Ce ți-aș face de te-aș prinde
De te-aș prinde, te voi vinde,
De-ndată, tot eu te voi cumpăra,
Să fii tu comoara mea!
Iubită-mi vei fi ani de zile,
Am merge la Rio și în Chile
Departe de lumea aceasta rea,
Că tu ești comoara mea!
Și mereu dragoste am face
La cât am stat eu pe ace,
Râvnindu-te pe tine stea,
Să fii tu comoara mea!
poezie de Alex Dospian (4 august 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vikingii
E ceață, frig, o noapte întunecată,
Vikingi corăbii vin din depărtări
Fără de glas rămân, a lor armată,
S-apropie silențios din depărtări.
În răcnete, spre țărm ei năvălesc,
Mânați de al lor spirit aventurier
Nu au in ei nimic volintiresc,
Iar eu mă văd în lanțuri, prizonier.
Dintr-o dată apare, în galop nebun,
Iubitu-mi cal, bilet spre libertate,
Până în zori gonit-am, ca din tun,
Să dau de veste celor din cetate!
Ai mei ostași, în luptă îi îndemn,
Victoria-i a noastră, când înving,
Pe sabia cea dragă, fac un semn,
Când cade înc-un luptător viking!
poezie de Alex Dospian (februarie 2016)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zorii s-au ivit, ceața se ridică (Lorelei în oglindă)
Tribute to Heinrich Heine
Pe câmpia verde, de lucernă plină,
Era o prințesă, ca dama de pică
Mergând cu tact, precum o felină,
Zorii s-au ivit, ceața se ridică!
Și cătând pe râu, spre iubirea sa,
Se-aruncă-n vâltoare, ea nu ezită
Departe pe deal, chipul lui se-afla
Zorii s-au ivit, ceața se ridică!
Din apele tulburi, ea tot privește,
Înoata-n continuu, fără pic de frică,
De mai aproape, el parcă o țintește,
Zorii s-au ivit, ceața se ridică!
Într-un final tragic, curentul răului,
[...] Citește tot
poezie de Alex Dospian (26 iulie 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul fulgilor de nea
Când dansul fulgilor e o magie
Și mă apasă un dor nebun de tine,
Neîncetat, prin viața mea pustie,
E-un vuiet trist, o mare de suspine.
În suflet e de-acum zădărnicie,
Dragostea ta nu-mi mai aparține;
Cand dansul fulgilor e o magie
Și mă apasă un dor nebun de tine.
Câteodată "zac" în dulce reverie,
Rememorez tăcut iubirea noastră,
Totu-i trecut, ori poate cine știe?
Îmi va bate-o veste în fereastră,
Când dansul fulgilor e o magie.
rondel de Alex Dospian
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe șoseaua Petricani (inspirată după "Bocet de adult IV" de Emil Brumaru)
Pe șoseaua Petricani
Treceau doi poeți sărmani
Apăsați de griji și ani.
- Aș merge la Techirghiol
Pentru-o cură cu nămol,
Dar am buzunarul gol.
- Eu ți-am zis, esti nătafleț
Puteai fi bun cântăreț,
De erai un pic isteț.
Uite, viața-i trecătoare,
Și tu ai trăit sub soare
Pe nisipuri mișcătoare.
- Te înșeli amarnic, frate,
Ei "cătau" mai dezbrăcate,
Silicoane, țuguiate.
[...] Citește tot
poezie de Alex Dospian, după Emil Brumaru (februarie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apocalipsa
Lumea e prinsa-n griji far' de temei
Asteroizi, vulcani ori vreun razboi,
Iubito-n anii astia grei
Va fi apocalipsa pentru noi.
Se traseaza harti, negocieri, capricii,
Portavioane-n golf si tancuri prin noroi,
Nu par cele mai bune auspicii,
Apocalipsa ramane totusi intre noi.
Trecut-au zorii, lumea-n asfintit,
Toti sustin aceeasi teorie...
Iti spun iubito franc si neclintit
Apocalipsa asta-i o prostie.
De-o fi 21, poate 22...
Terra va ramane-o feerie
Va fi apocalipsa insa pentru noi,
C-am o amanta la gogoserie.
poezie de Alex Dospian (2012)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieri, azi, maine
Dragoste pana mai ieri,
Imi sopteai cuvinte alese
Ma-mbatai cu managaieri,
Al meu vis parea sa-ti pese.
Astazi, nu te recunosc...
Sentimentul acela magic,
Ce credeam ca il cunosc,
A ramas un vis nostalgic.
Maine as mai putea iubi?
De-acum cred ca e-n zadar
Simt cum visul deveni,
O cupa plina de amar.
Totu-n van si trecator,
Nimic nou inca sub soare
Alta poveste de dor,
Cade-n crancena uitare.
poezie de Alex Dospian (ianuarie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din suflet
Chiar daca sufletul ma doare
Si nu pot sa spun ce gandesc,
Chiar daca inima-mi plange,
Dupa chipul tau inca tanjesc.
Si chiar daca ochii se scalda in lacrimi
Privind la un astru ceresc
As vrea sa te am aproape
Sa-ti spun ce mult te iubesc.
poezie de Alex Dospian
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Alex Dospian, adresa este: