Poezii de Alexandra Negru, pagina 5
Te rog
E rece, respirația mea
aburește fereastra
care dă spre orășelul compulsiv, deformează
perspectiva,
în jurul meu
obiecte cât să umple spațiul,
privirile absente ale unei pisici bibelou,
cărți luate de prin anticariate
umplând rafturi, rafturi,
cocktail de particule organice
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Te-am visat
Te-am visat mai demult,
când încă ne căutam,
și fiecare iubea pe altcineva,
și între noi era o graniță pe care am învins-o într-un final.
Corpul tău nu era al tău,
era al altuia, și nici chipul,
dar te-am recunoscut în vis,
știam că ești tu,
cel pentru totdeauna,
trecut prin multi-galaxii și civilizații,
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuia să fie magic
Răceala unei dimineți scandinave,
lipsite de perspectivă,
oasele grele încercând să se pună în mișcare,
oglinda aburită care ascunde
ceva ce nu pot controla,
gura neagră care-mi dictează toate mișcările
caraghioase,
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

UFO
dragostea noastră
o pictură de Toulouse Lautrec
candid abstractă
două animăluțe lâncezind în comoditate
ca într-o baie de soare
și
o psihoză vegetală
crescând printre noi
izolându-ne
atacuri de panică
să îți provoc
mă joc
cu întrerupătorul din creierul tău
cu dozele tale de lumină și întuneric
pe tavanul înalt
imperialist
lung metraje est europene proiectându-se
lung metraje
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un poem de azi, de ieri, de mâine
Încă o dată să trec
prin anotimpul
epidemiilor, al copacilor înfloriți
secerați de ninsoare la sfâșit de aprilie,
al atacurilor de panică
de la sfârșitul zilelor, al momentelor
când
știu dinainte ce gest o să faci, ce replică o să-mi dai
pentru că sunt ale mele, ale tale,
ale noastre, amestecate-ntr-o
confuzie
psihedelica,
încă un knock-ut, încă
o dată puterea de a ierta
ce nu credeam că voi ierta,
eu, care-s o necredincioasă,
totuși tânjesc
la un fel de iluminare spirituală, la zen-ul suprem,
ca yoghinii, pielea deja palidă,
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sfert de secol și un pic
Am scris și eu poezii
sperând cu naivitate că voi înmuia inimile voastre profund corupte, irecuperabil,
m-am îmbătat cu iluziile vestului, shot după shot, trăind visul auto-suficienței, în centrul mirajelor sociale,
am fost mândră și rea ca să supraviețuiesc,
am tolerat
și am îmbrățișat pe cei marginalizați apoi,
le-am iubit provincialitatea și franchețea,
mi-am făcut prieteni pentru o viață,
acum, la un sfert de secol
și un pic
de existență, departe de stereotipul
soției urbane, nicidecum docilă sau
resemnată,
în mica mea lume fantastică,
în apartamentul de la periferie unde-i zgomot de tren și maidanezi,
mult praf și folclor,
iubirea
cea de toate zilele,
aș putea să rămân
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un soare a apus
Am tot sperat
că vara asta nu se va sfârși niciodată,
că ne vom trezi în puful orbitor
sub geamul cu vedere spre rachete și constelații
și lumea va fi blândă și ne va tolera
toanele și vulnerabilitățile.
Dar totul a trecut,
a trecut totul și s-au îngălbenit deja amintirile virtuale,
ni s-au alterat
speranțele de viitor,
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unholy war
Vine și resemnarea într-un final
și e ca un corp cald
care se așază
peste pielea udă, corpul tău în convulsii.
Un calm lipsit
de orice incertitudine, raze de lumină străpungând
toate coșmarurile de peste noapte,
sânge țâșnind stereo
peste zăpadă ingenuă ca dintr-o mașină de carne.
Poți să treci
prin mine cu ura ta,
sabie laser Star Wars,
n-o să rămână
niciun semn straniu
pe piele într-o viață următoare. E un zid
în jurul meu care mă protejează,
dragostea lui,
dragostea lui ca o armată
de nanoroboți, roi furios
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Upgrade
Cum te poartă viața,
păpușico,
nici nu știi,
iată-mă acum aici,
pe teritoriu străin,
unde am fugit să mă reprogramez,
unde m-am aruncat
din caruselul hipnotizant, călduț până la adicție
unde m-au pus
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara & noi
Trage cu dinții
din inima mea instabilă și nu-i pasă
că undeva, în căptușeala aceea haotică,
ceva se dezaxează iremediabil; ăsta e el, cel mai drag
monstru, soarele de smoală
care se ridică în fiecare dimineață
din patul meu tot mai negru
și tot mai puternic.
Vara, când
toată lumea se cere iubită, în nopțile cu teroare și disconfort
termic, el, cu coșmarurile lui cronice, eu, cu
visele mele tehnicolore și absurde,
nu ne vom atinge, nu ne vom apropia,
fiecare absorbit
în propria galaxie, pustie și foarte stranie,
așteptând o frânghie
care să ne ridice de acolo, din mijlocul
creierelor noastre
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Alexandra Negru, adresa este:
