Alexandru Cernit

În vis

În visul cu aripi de mugure frânt
Nebuni, corcoduşii presară petale.
Din marginea apei bătută de vânt
Se-neacă amurgul în şoaptele tale.

În visul ce bate la geamuri trucate
Pământul se-aşeaza cu dosul în sus.
Din iarba sădită pe cealaltă parte
Îţi curge-n şuviţe un palid apus.

În visul cu gratii cioplite măiastru
Argintul din lună coboară-n abis.
Din valuri ovale pictate albastru
Sorb buzele tale un strop interzis.

În visul cu fluturi închişi între ziduri
Se scutură astre din timpi glaciari.
Din cerul proptit ca un pod peste diguri
Pe sânii tăi goi se revarsă quasari.

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Cernit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie

Priveşte cum plouă afară
Cum picură norii mărunt.
Mă mir că mai este şi ploaia
Mă mir că încă mai sunt.

Priveşte cum plânge azi cerul
Ce lacrimi arzânde m-ating.
Mă mir că mai sunt încă norii
Mă mir de ce nu mă sting.

Priveşte ce singur mă simt
Plouat cu picuri de gând.
Mă mir că mi-e dor de acasă
Mă mir de ce umblu şi plâng.

poezie de Alexandru Cernit
Adăugat de Dorina Radoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme de paşi

Urme de paşi înşirate-n zăpadă
De parcă nu ştiam cum e albul,
De parcă a fost ultima oară când ninge.

Urme de noi împrăştiate alături
De parcă te-am strâns prima oară
De parcă a fost ultima oară când strâng.

Urme de tine mângâiate pe mine
De parcă nu ştiam cum sunt ochii închişi
De parcă a fost ultima oară când văd.

poezie de Alexandru Cernit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!