Angelica Ioanovici

Oraşul de praf

O dimineaţă ca oricare alta
Şi zorile sunt parcă un cearceaf,
Peste oraşul verilor de praf
Un sculptor şi-a uitat aiurea dalta.

Destinul îmi mai dă un telefon
Şi mă întreabă alarmat, ce fac?
Pe scări coboară lent câte-un copac
Şi are frunze strâmbe de carton.

Iubirea îmi trimite-un autograf,
Ea însăşi este de un gri profund,
Scriu un poem în care să m-ascund,
Sunt în oraşul verilor de praf.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să scrii frumos despre iubire

Să scrii frumos despre iubire,
În versul toamnei dor să pui,
Posibilul argint din fire
Să îţi imaginezi că nu-i.

Trec deznădejdile nomade
Şi Cupidon e expirat,
Cuvintele din cânt sunt fade
Nici n-au rămas, nici n-au plecat.

Volumul dorului redus
Pe undeva, la jumătate
E-aproximat şi doar dedus
Din poezii cu margini plate.

Deşi sunt lucruri alandala
Şi toate s-au întors pe dos,
Să întreţii cumva spoiala,
Despre iubiri să scrii frumos.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inconsecvenţă

Parcă mor când îmi spui "te iubesc",
Sunt capcane deja pregătite
Şi îmi sună cumva nefiresc
Să mă chemi pe cărări rătăcite.

Ştii şi tu, ştiu şi eu, realitatea
Şi cu toate acestea plutim,
Nu avem nici măcar libertatea
Ca-n aceeaşi poveste să fim.

Nu există aici consecvenţă
Şi nimic din tărâmul lumesc,
Fără pic de regret şi prudenţă,
Te iubesc când îmi spui "te iubesc".

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perspectivă

La tine vine primăvara,
La mine toamna se încruntă,
Hai să furăm din ere vara
Deşi e oarecum înfrântă.

La tine este iarăşi soare,
La mine a-nceput să plouă,
Mă uit spre depărtarea care
Şi-a pus un zâmbet frânt în două.

La tine este prea devreme,
La mine pare-a fi urgent,
Ne-mpiedicăm de-aceleaşi teme
Şi viaţa e în faliment.

Pare c-a fost cândva demult
Iubirea noastră decisivă,
Iar timpul hârâie ocult,
La mine nicio perspectivă.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Biletele de tren sunt numai dus,
Întoarcerile sunt o întâmplare
Deşi le căutăm cu disperare
Şi ne-agăţăm de clipe ce s-au dus.
Biletele de tren sunt condamnate
Să poarte-n ele numai erezii,
Le-ascundem uneori în poezii
Iar alteori le declarăm uitate.
Călătorim cu veşnice poveri
Din amintiri vremelnic deformate
Şi căutăm soluţii, cât se poate,
Prin mantii de nădejde şi prin seri.
Coincidenţe uneori bizare
Privesc fără de veste înapoi,
Se-mpiedică de nefirescul noi
Ce ne surprinede încă şi ne doare.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mai scrie-mi un cuvânt din când în când,
Să ştiu că eşti pe undeva prin lume,
Să ştiu că zorii-au răsărit anume,
Să-ţi lumineze fiecare gând.
Mai dă-mi de veste că ţi-e dor, deşi
Aceste multe luni, care trecură
S-au îmbrăcat într-o tăcere pură
Şi au uitat de mult a mai zâmbi.
M-am întâlnit cu toamna, aşteptând
Ca orele să zboare dintr-odată
Spre întâlniri ce n-au fost niciodată,
Mai scrie-mi un cuvânt din când în când.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum

Hai să ne despărţim acum,
În termeni oarecum neutri
Şi să sărim în două luntri,
Ce se vor întâlni postum.

Acum să ne luăm adio,
Aşa ar fi civilizat
Şi să-mi trimiţi neapărat
Uitarea, dacă vei găsi-o.

Iubirea? Cred c-a existat,
Dar e acum în altă barcă,
În ochii ei se-neacă parcă,
Un infinit adevărat.

Şi veacul se transformă-n scrum,
Civilizaţii stau la pândă,
Iubire, grea ca o osândă,
Hai să ne despărţim acum.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât

Mi-a cerut prietenia, să văd cum se scrie
Scrâşnind din cuvinte, poemul inept
Pe care-l numea fraudulos poezie
Şi este desigur un mare-nţelept.

El nu are nume, nici eu nu am nume
Dar viaţa o punem adesea la cub,
Plutim aiuristic spre toamnă prin lume
Şi-avem câte o piesă murind pe YouTube.

Mi-a cerut prietenia, să văd cum se face
Poemul cu vorbe-ncruntate urât,
În care războiul aduce a pace,
Prefer poezia, lumina şi-atât.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingerea nopţii

Atingerea nopţii albastre
Să-ţi spună ceva numai ţie
Iar limita dragostei noastre
Să fie de fapt poezie.

Atingerea mării de stele
Să-nchidă distanţe absurde
Şi cântecul straniu de iele
Să pună zăvor lumii surde.

Avem reci coroane pe frunţi,
De dor, de regret şi păcate,
Ne cheamă să trecem de punţi
Atingerea nopţii plecate.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bagajul de mână

În bagajul de mână am tot,
Un nonsens insipid şi-o speranţă,
Un verdict pronunţat de instanţă,
Dar să şterg calendare nu pot.

Avionul m-aşteaptă buimac,
Destinaţii şi-o ultimă rută
Şi tabele ce par o derută
Mă întreabă uimite ce fac.

E-o navă, dar fără pilot,
Echipajul rămâne la sol,
Voi pluti aiuristic în gol,
În bagajul de mână am tot.

Prin tunel se aud explicit
Rămăşiţe ce ţin de orgoliu,
Dintr-un basm de-un senin iluzoriu
Şi convingeri, şi-un drum rătăcit.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!