Angelica Ioanovici

Sondaje

Sondajele spun că iubirea durează
Trei ani, două zile, plus-minus ceva
Şi fluturii se reprogramează
Să zboare departe, oricât te-ar durea.

Sondajele spun că iubirea apune
Şi moare atunci când un el şi o ea
Ignoră esenţa poveştii nebune
Şi cer, şi răspund, şi parc-ar tăcea.

Plecări se aştern peste-o pajişte blândă
Ştergând fără sens două-trei derapaje,
Un vis zăpăcit mai încearcă să vândă
Criterii greşite din triste sondaje.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te aştept cu dor

Într-o zi senină poate se vor şterge
De la sine, simplu, sensuri interzise
Şi un dor nebun spre apus va merge
Regăsind acorduri prin poeme scrise.

De la o fereastră cineva întreabă
- Ce înseamnă totuşi "te aştept cu dor"?
Apoi se retrage cu un fel de grabă,
Necontând răspunsul din exterior.

Într-o altă zi, într-un alt palat,
O nădejde-albastră cântă la clavir
Dorul se aşează trist şi nechemat
Şi răstoarnă vraja vechiului potir.

Într-o zi senină, undeva departe
Cineva va scrie pur întâmplător,
Pe o întristare pusă într-o carte,
"Te aştept de-o viaţă, te aştept cu dor".

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Telefonul care nu mai sună

Telefonul care nu mai sună
Şi nu mai are ton de ocupat,
Şi-a pus fularul gri şi a plecat
Într-o lume cu muzică bună.

Telefonul cu plâns la ureche
Fără sens şi poate vinovat,
Şi-a pus fularul gri şi a plecat
Într-o lume cu muzică veche.

Toamna aceasta e totuşi nebună
Şi tastează un număr ciudat,
Fără sens şi poate vinovat,
Telefonul care nu mai sună.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot mai

Tot mai tăcuţi, tot mai străini,
Dăm iarăşi vina pe distanţă
Şi o majoră importanţă
Au doar cărările cu spini.

Tot mai tăcuţi, tot mai uitaţi
Plusăm c-un zâmbet de rigoare
Şi-apoi ne ducem fiecare
Spre seara cu nevindecaţi.

Tot mai străini, tot mai plecaţi
În lumi de-o vreme paralele
Deşi privim aceleaşi stele
Nu mai părem adevăraţi.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trimite-mi o zi

Trimite-mi o zi în care să vin,
O zi din lumeşti calendare
Pe unde iubirea nu moare
Şi este un vers din destin.

Trimite-mi o poartă prin care să trec
Uşor ca-ntr-o veche poemă,
Să-mi pun din iubiri diademă
Şi şal de lumini, mitul grec.

Deschide-mi încet o fereastră,
Va fi între spaţiu şi timp
Şi zeii vor scrie-n Olimp,
Legende cu dragostea noastră.

rondel de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea

Tristeţea a venit tiptil,
S-a aşezat ca o rugină,
Umbrind şi pata de lumină
Din adevărul inutil.

Tristeţea m-a privit duios,
Fără să-mi ceară explicaţii,
De la ghişeul "informaţii"
Zâmbea un soare caraghios.

Tristeţea-a mai rămas o zi
În visu-acela imprudent,
Un clandestin antrenament
Între-a uita şi a iubi.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ce mai faci?

Tu ce mai faci, iubirea mea?
Întreb c-un dor exasperant,
În suflet mi-am făcut implant
Cu definiţii dintr-o stea.

Tu ce mai faci, iubitul meu?
Întreb cu teamă uneori
Şi-aştept un telefon în zori,
Să-ţi spun că te-am iubit mereu.

Aş vrea să zbor, dacă-aş putea,
Pentru o simplă-îmbrăţişare,
Ca o supremă întâmplare,
Tu ce mai faci, iubirea mea?

rondel de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima oară

Probabil e ultima oară
Când braţele tale mă strâng
Şi-un soi de iubire primară
Mai zboară, dar aripa-i frâng.

Probabil e ultima dată
Când ochii tăi calzi mă privesc
Şi clipa complet nefardată
Ghiceşte ce mult te iubesc.

Va trece o noapte ploioasă
Şi ştiu că va fi să mă doară
Iubire atât de duioasă,
Probabil e ultima oară.

poezie de Angelica Ioanovici din Aşa cum eşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara anonimă

Trece o vară anonimă,
N-a fost să fie să revii,
Pe nesfârşitele câmpii,
Singurătatea se imprimă.

E un senin dogoritor
Şi ierburile s-au topit,
Îmi amintesc că te-am iubit,
Iar soarele e numai dor.

Interminabila căldură
Ştiind probabil, că-mi lipseşti,
A pus amprente nebuneşti
Pe gradele fără măsură.

E sufocantă orice rimă
Şi-o lacrimă uscată lasă,
Prin amintirile din casă
Trece o vară anonimă.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea ta

Vocea ta e mai mult un ecou
Lunecând spre o ultimă oră,
O săgeată de dor incoloră,
Aşteptând într-un colţ de tablou.

Vocea ta e mai mult o derută
Ce mă-ndeamnă să stau şi să plec,
Semnătură în alb pe un cec,
Însă ştim că nu mai ajută.

Ochii tăi, un palat de cleştar,
Nu se cade să-ncerc să ajung,
Un gând trist ce se năruie ciung,
Undeva, cu aripi de Icar.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!