Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Anne Marie Bejliu

Poezii de Anne Marie Bejliu, pagina 4

Stare 8

printre minciuni,
măștile copacilor singure, pot simula zborul.
lasă cenușa trecutului în cupa ninsorilor apoi,
mâinile moarte, pline de minciuni,
le recolorează anotimpurile, reconstruind o lume falsă.

cenușa prostiei arde totul.
de unde să mai ceri ecoul?
de unde să mai ceri puritatea anotimpului?

tălpi pline de mocirla umanului,
mărșăluiesc de-a lungul falezelor,
ucigând câte un pescăruș,
pentru fiecare respirație a falsității.

indiferent de anotimp,
câte o mână murdară,
adaugă timpului încă un blestem.

poezie de Anne Marie Bejliu (7 februarie 2012)
Adăugat de Anne Marie BejliuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sună iubire, sună!

sună, iubire, sună!
pământeană așternere de note zâmbește sufletului ars
de culorile unei toamne nesfârșite

sună, iubire, sună!
clopoțeii șarpelui ridicându-și capul,
din sacul de fum al promisiunilor răsună dulce... amar...

sună, iubire, sună!
doar când tu suni,
cuvintele cresc rădăcini în inima altarului minciunilor...
perfect adevărate, stilate,
pe tronul din lemn de inimă dintr-un tei,
răvășit într-o chemare unică dar atât de inutilă...

sună, iubire... și taci!
tăcerea ta îmi lasă răsuflarea întreagă,
cât un ecou amorțit între nimic și nimic.

mai încalecă odată pe armăsarul din povestea cu merele de aur.

[...] Citește tot

poezie de Anne Marie Bejliu (13 august 2011)
Adăugat de Anne Marie BejliuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Taci

absorb cuvintelor trupurile
printre ninsori
pecetea rostirilor adâncește tăcerea.
un pas, doi,
spre ieșirea din cercul umbrelor.
calc adânc în gropile rămase,
după o trecere densă a ta prin mine.
explodez la fiecare atingere de sensuri.
artificii de gândire mă-nconjură tandru.
plesnește speranța în strălucirea-i fadă.
aud somnul minții răscolind rațiunea.
crește pulsul în gheața furiilor nestinse.
lava așteptărilor topește statuile
din marmura unor cuvinte fără ecou.
sunt sătulă de nimic.
îmi ascund foamea de cuvinte
printre penelurile frânte.
mai nasc o noapte și-o zi, sunete.
taci. vorbesc cu mine.
tu nu ești.

poezie de Anne Marie Bejliu (19 decembrie 2011)
Adăugat de Anne Marie BejliuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Se-mpreunează clipa cu un strigăt
pe banca așteptărilor prelungi
se-așterne pauza din cuvânt
din gând cuvinte
se șterg unul pe altul în strănut

și râde vara prin unghere de lumină
în rest e întuneric frig și calm
profesorul își las-un cot pe viață
pleacă râzând/ plângând
spre somnul trecător

Se-mpreunează frica și iubirea
cu strigătul copilului născut
la sânul cald așterne mama gândul
și gura hulpav hrana o primește fremătând

și râde-un anotimp pe-un colț de viață
medicul mamă știe când și cum
s-aline tremurul din tâmpla prea nervoasă

[...] Citește tot

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Singurătatea orbului
s-a umplut de cuvinte

lemnul glăsuie în graiul teiului
pasărea
aripa și-o lasă pe tâmpla lui
în graiul legănării
vântul îi atinge fruntea
și naște frunze

numai el, orbul,
știe
din care anotimp vin toate
pentru că tâmpla lui
a devenit demult
un râu o cărare
o mișcare a viului
prin viu adulmecând
imaginea

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

când toate fi-vor spuse și apuse
din răsărit salut cu pecetea deschisă
cuvântul ridicat la rang de oaste

m-aștern ca lancea printre oști de viață
săgeata inimă să spargă prea murirea
să-mi fiu și eu odată eroul
- copilul cu ochiul viu cu fruntea prea grăbită
să lovească pragul

ascult prin mine glasul cerului și tună
pământul iar se umple de zăpezi dorite
în arșiță se-aruncă lumile de gânduri
când unul singur scapătă spre libertate

mi-e frică de-ntunericul din mine
caut cu braț întins o adiere
curajul a plecat să lupte în războaiele incerte
dintre minciuni și adevărul sacru

[...] Citește tot

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

într-un capăt de lume stau eu
în celalalt te aud cum scuturi urna umbra in care
se vor aduna toate pietrele dintre limba si cerul gurii
privesti nelinistit miscarile soarelui prin tesutul zilelor
asa cum privesti tapiseriile unei lumi disparute

povestile continua sa teasa colectia
dincolo de umbre
faldurile unei draperii reinventeaza prezentul

te astept oglindindu-ti miscarile
in propria piesa de teatru
tragedie ori comedie
nu mai conteaza nimic acum
cand la randul meu privesc urma
agit cenusa inchipuitelor intalniri
cu tine

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

poezia este ca o
tapiserie medievală a simțurilor
totul tace
totul zvâcnește în pupila cititorului
privitor cu ochiul inorogului cuvânt

din când în când
țesătura se destramă și
din locul acela începe să curgă
metafora ființei poetului
o parte se amestecă în pupila cititorului
cu însăși metafora ființei lui
cealaltă rămâne intactă pentru alt poem
nescrisul poem al unui alt prezent

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

ea țipă zilnic ceva de neînțeles
ascult încerc să articulez cuvinte
dinspre ea vine curentul acela aspru

miroase a ceartă
cearta o definește

nu mai știu dacă pot face un pas înapoi
să fug pe holul lung al apartamentului
să mă ascund sub mâinile lungi, de pianist
ale fratelui meu

el mângâie. el îmi sărută obrajii și mâinile
și-mi șterge lacrimile

ea pleacă trântind ușa
enervată de două consoane tari

el tace și mă privește blând
îmi dau iar lacrimile

[...] Citește tot

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

îmi caut "unicitatea"
prin vocabularul falșilor profeți

multe litere
multe minciuni strălucitoare
ecouri voalate de sensuri încovoiate

un mare nimic
și punga prea goală a împlinirii

lumină este
și-n umbrele de pe ziduri văd timpul
cocoțat pe ceafa mea

pe asfalt numai umbre -
portrete strâmbe ale aceluiași chip încercuiesc clipele

rămân gesturi neterminate care descriu același drum:
multe curbe
multe spirale

[...] Citește tot

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 12 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Anne Marie Bejliu, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Fani pe Facebook