Augustin Jianu

Umbra celor nevăzuţi

Prin cuvânt
eu am ajuns târziu
în lumina voastră.
Pentru mulţi voi rămâne
tot nevăzut.
Precum şi voi mie.
Precum în cer, aşa şi pe Pământ!

Poate că umbrele noastre
au trecut intr-o goană bezmetică
una pe lângă alta.
Sau trec acum
(precum cometele),
una în umbra celeilalte.
- Ştii, eu sunt cometa, mă rog,
corpul ceresc, mai mare: spune unul.
- Aşa... şi?
- Eu sunt cometa mai mică,
dar mai plină de energie: spune altul.
- Aşa... şi?

[...] Citeşte tot

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fel de adio

Am să plec prematur, şi-am să cad în uitare,
Singular şi confuz, numai eu am să ştiu.
Am să-ncerc ca pe-un drog, enigmatica stare,
Printre morţi încă treji, eu voi fi cel mai viu!

Printre idolii falşi, în absurda ticsire,
Un sihastru boem, şi atât de lucid,
Permanent incomod, permanent răzvrătire,
Îmi iau versul pistol, în tăcut suicid.

Eu voi fi permanent, ochiul minţii de veghe,
De la triste ferestre, taina lumii mai vede.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Între episoade de dureri de burtă
Şi-adesele dureri de dinţi
Eu am avut părinţi.

Între zilele de corvoadă
Când mintea inventa noi jucării
Eu am avut reverii.

Ar fi fost mai nimerit
Între neiubirile de taciturn
Să mă îmbăt diurn.

Dragă Verlaine prin flori de boz
De la musique avant tout chose
La vie c'est pas toujour en rose.

Intre preabun antum postum
Ce vers aprins ce vers nebun
Eu sunt doar scrum.

[...] Citeşte tot

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Am risipit şi voi mai risipi,
Inegalabilele simfonii,
Din clipele trăite la extrem,
La licitaţia de mare şlem.

Am risipit avere şi iubiri,
Sclipiri de ochi şi grave prăvăliri,
În goana nebunească după timp,
Din viaţa devenită anotimp.

Am risipit risipa ce-am avut,
Preaplinul de simţiri necunoscut,
Cu nemurirea pusă-n buzunar
Mereu îndrăgostit, mereu hoinar.

Am risipit în vânt chiar viaţa mea,
Cu poezia tolănit pe-o canapea,
Ca un inconştient nemuritor,
Eu am trăit doar clipele de dor.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Cum trece viaţa ca un vis,
Cu zile bune, zile rele,
O umbră ce nu ştii precis,
De nu-i vreun braţ de imortele.

Narcoză de închipuiri,
Ca o beţie de nimicuri,
Cu amalgam de izbândiri,
În lupte pline de tertipuri.

Cu-mpreunări de cromozomi,
Ce poartă-n timp întâia genă,
Şi cu arici de ribozomi,
Ce se sărută prin catenă.

Prin colosalul mecanism,
Iubirea ca o endorfină,
Ne vindecă de scepticism,
Viaţa-n fantastică maşină.

[...] Citeşte tot

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine vremea să tac!

Vine vremea să tac, să v-aduceţi aminte,
Timpul meu nelumesc, timpul meu tristă umbră,
Nu mai am loc aici, mă sufoc de cuvinte,
Timpul vostru frumos, cu răcoare de undă.

Simt că sunt pe un pisc şi n-am cale-nainte,
Dar nici înapoi, numai cerul mai este,
Voi pleca neştiut, voi pleca prea cuminte,
Nu rămâne nimic, nici măcar vreo poveste.

Vreau să las, să aveţi, doar un zâmbet dovadă,
Să puteţi mai departe, împăcaţi să plecaţi,
C-am fost clipă din voi şi adesea tăgadă,
Că dintre câmpuri de flori vom ieşi vindecaţi.

Vine vremea să plec, cu nebune înscrisuri,
Timpul meu nelumesc, timpul meu tristă umbră,
Nu mai am loc aici, mă aşteaptă abisuri,
Cu deochiul în pumn, trista mea umbră sumbră.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vouă!

Voi muri fără voi, veţi muri fără mine,
Cine ştie de-i rău, cine ştie de-i bine?
Exponat ruginit, rătăcit printre zile,
Nu e loc în muzeu, doar umile azile.

Mă mai mint că nu-i rău, mă mai mint că-i mai bine,
Şi zâmbesc incolor, spre copilul din mine.
Din bilanţ în bilanţ mai întârzii totalul,
Ce-a fost bun, ce-am greşit, unde-i Doamne finalul?

Vă salut şi vă iert, dar iertaţi-mi şi mie,
Eu spre ultima zi, voi spre ce va să vie,
Uneori se-ntâlnesc printre drumuri destine,
Şi aflăm prea târziu, ce e rău, ce e bine.

În lumină pe rând şi pe rând în finaluri,
Singuraticii zei pe-ale vieţilor maluri,
V-am iubit, m-aţi iubit, să ne fie de bine,
Acest ultim nonsens fără noimă ne ţine.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeule!

Cât de nemuritor eşti zeule?
Şi de ce napăstuiesti rapsozii?
Cui îi va păsa zeule, de moarte şi nemoarte
când oamenii nu vor mai fi?
Cine... va mai şti numele tău?
Le va păsa gâzelor, peştilor, păsărilor
de puterea ta?
De fulgere
de moarte
de furtuni şi lumina zilei?
Când omul va pieri ca o ofrandă
cine Îţi va pomeni numele
în temple, mituri, cântări?

Pe cine vei îngrozi
şi cine îti va cere îndurare
când nebunia va şterge urma închinării?

Îndură-te dumneata, dioiule
cum şi noi ne îndurăm cu iubire

[...] Citeşte tot

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!